Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 2964/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2964/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 11154/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2964
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 906/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. D., domiciliată în C., .. 3, ., ., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat Tâmbureanu M., pentru intimata contestatoare B. D., lipsind apelantele intimate C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat Tâmbureanu M., pentru intimata contestatoare B. D., a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință publică; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 21.08.2014, contestatoarea B. D., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei de pensii Publice București, să-i soluționeze contestația împotriva deciziei nr._/14.05.2014 emisă de CJP D., contestație care trebuia soluționată în 45 de zile, admiterea pe fond a contestației în sensul anulării deciziei nr._/14.05.2014 și obligarea CJP D. să emită o nouă decizie prin luarea în considerare a adeverințelor nr. 1381/22.04.2009 emisă de ., nr. 138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială " T. " C., nr. 147/22.01.2013 eliberată de Colegiul tehnic de Arte și meserii "C. B." și perioadei de 01.01.2012 – 30.04.2014 conform contractului de asigurare încheiată cu C J P D. și plăți CAS în această perioadă, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 906/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității invocata de intimată.
A fost admisă in parte contestația precizată de contestatoarea B. D., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
A fost anulată decizia de pensionare nr._/14.05.2014 emisă de intimata CJP D. si Hotărârea nr. 9450/15.02.2014 emisă de comisia C. de Contestații.
A fost obligată intimata CJP D. să emită o nouă decizie cu luarea in considerare a adeverințelor nr. 1381/22.04.2009 emisă de ., adeverința nr. 138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială "T." C. si perioadei 01.01._14 conform contractului de asigurare încheiat cu CJP D..
A fost respinsă cererea cu privire la valorificarea fondului de premiere de 2 % prevăzut in adeverința nr. 147/22.01.2013 eliberată de Colegiul Tehnic de Arte si Meserii "C. B.".
Au fost obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată către contestator in cuantum de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/14.05.2014, emisă de CJP, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă s-a respins cererea contestatoarei de valorificare a adeverintelor nr. 1381/22.04.2009 emisă de . si adeverinta nr. 138/24.01.2013 eliberată de Scoala Gimnazială T..
La data de 17 iunie 2014, D. D. a formulat contestație împotriva Deciziei nr._/ 14.05.2014 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pe motiv că intimata nu a valorificat elementele din adeverințele emise de doi dintre angajatorii săi și anume adeverința nr. 1381/22.04.2009 eliberată de . și adeverința nr 138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială T. C..
Prin actiunea introdusă, contestatoarea a contestat si neluarea in calcul a adeverintei nr. 147/2013 eliberată de Colegiul Tehnic de Arte și Meserii C-tin B. și a perioadei 01.01.2012 – 30.04.2014 din contractul de asigurare încheiat cu C J P D..
Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate invocată de intimată, cu privire la neluarea în calcul a adeverinței nr. 147/22.01.2013 eliberată de Colegiul Tehnic de Arte și Meserii C-tin B. și a perioadei 01.01.2012 – 30.04.2014 din contractul de asigurare încheiat cu C J P D., în conformitate cu plata CAS în această perioadă, întrucât acestea nu au constituit motive ale contestației formulate conform Legea 263/2010 și înaintate Comisiei Centrale de Contestații, deoarece, in conditiile in care contestatoarea a formulat cerere cu privire la aceste aspecte, imprejurare necontestată de intimată care a luat partial in considerare anumite sporuri din adeverinta 147/2013-spor vechime si spor stres si o anumită perioadă din cea cu contractul de asigurare, trebuia să se pronunte prin decizie asupra tuturor cererilor formulate.
Totodată, conform art. 13 al. 2 din Regulamentul privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii aprobat prin Ord. 1453/2011 "La solutionarea contestatiilor comisia verifică sub toate aspectele deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii contestate de catre titulari si urmăreste aplicarea unitară a dispozitiilor legale in vigoare, precum si stabilirea corectă a drepturilor de pensie "
Intimata nu poate invoca propria sa culpă constând in nepronuntarea asupra tuturor cererilor, aspect care a determinat pe contestator să atace la Comisa de Contestatii doar cererile respinse prin decizie, insă in instantă are posibilitatea să conteste respingerea efectivă a tuturor cererilor, conform buletinului de calcul anexat deciziei.
Tribunalul a respins exceptia inadmisibilitătii invocată de pârâtă, deoarece reclamanta nu si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 263/2010 in vigoare la momentul introducerii actiunii, ci pe dispozitiile deciziei nr. 19/2011 a ICCJ care, prin recursul in interesul legii, a stabilit in mod obligatoriu pentru instantele de judecată că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin 1, lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
In considerentele deciziei s-a retinut si s-a concluzionat că neluarea in considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contributiei de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contributiei de asigurari sociale) si crearea unei discriminari intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisa in considerarea atingerii scopului fundamental al inlaturarii inechitatilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, in raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, in ceea ce priveste cuantumul acestor drepturi.
Astfel, in conditiile in care se constata de catre instantele investite cu cereri de recalculare a pensiilor ca pentru sumele salariale, reprezentand venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurarilor sociale a fost alimentat cu contributia de asigurari sociale platita de catre angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obtinute de catre salariati, este firesc ca o parte din aceasta contributie sa revina fostilor salariati, in prezent pensionati, si sa fie avuta in vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.
In raport de această decizie, instanta a constatat că cererea contestatoarei cu privire la valorificarea adeverinței nr. 1381/22.04.2009 emisă de . este intemeiată, motiv pentru care a admis-o.
Cu privire la adeverința nr. 138/24.01.2013 eliberată de Scoala Gimnazială " T. " C., instanta a apreciat că și aceasta trebuia avută în vedere, deoarece, conform legislației în vigoare în perioada 01.09._99 (Legea 128/1997 art 51 alin 8) contestatoarea putea fi încadrată în învățământ atât prin cumul de funcții cât și plata cu ora ca și personal didactic;
Conform art. 126 din Legea 128/1997 personalul didactic beneficiază de pensie pentru munca- depusa si limita de varsta, de pensie pentru pierderea capacitatii de munca, de pensie suplimentara si de alte drepturi de asigurari sociale, in conditiile legii.
Referitor la adeverința nr. 147/22.01.2013, instanta a respins cererea de luare in considerare a acesteia, deoarece atât sporul de vechime în procent de 25% cât și sporul de stres în procent de 3% pentru perioada septembrie 1999 – august 2000 au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie (desfăsuratorul buletinului de calcul pag. 2, rand 15 si 16, coloana spor vechime procent si coloana alte sporuri procent), din această adeverință nefiind avute în vedere fondul de premiere în procent de 2%, acest spor neavând caracter permanent, conform art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Instanta a admis cererea cu privire la perioada 01.01.2012 – 30.04.2014, deoarece s-a făcut dovada achitării contribuției pentru asigurările sociale, conform extrasului de cont emis de Banca Transilvania (fila 93), iar din adeverinta nr. 21/30.04.2014 (fila 111 din dosar) a rezultat că reclamanta are contract de asigurări sociale pe perioada 01.01._14 cu venit 2000 lei, societatea achitand CAS si pensie suplimentară conform legislatiei in vigoare, astfel că nu era justificată luarea in considerare de catre intimată doar a perioadei 01.01._13, conform buletinului de calcul.
In baza art. 453 C.p.c a obligat intimata la plata cheltuielor de judecată catre contestatoare in cuantum de 400 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, intimatele au reiterat excepția inadmisibilității din punctul de vedere al capetelor de cerere referitoare la neluarea în calcul a adeverinței nr. 147/22.01. 2013, eliberată de Colegiul Tehnic de Arte și Meserii C. Brancuși și a perioadei 01.01._14 din contractul de asigurare încheiat cu C.J.P.D., întrucât acestea nu au constituit motive ale contestației formulate conform Legii 263/2010 și înaintate Comisiei Centrale de Contestații.
Apelantele au ridicat această excepție și sub aspectul temeiului de drept în baza căruia s-a solicitat valorificarea sumelor încasate ca diferență de manoperă în fața instanței de judecată, motivând că decizia nr. 19/2011 a ICCJ nu putea constitui temei legal al acestei cereri, deoarece există o lege specială care reglementează expres dreptul de pensie și condițiile de calculare și recalculare a acestuia, respectiv Legea 263/2010, decizia ICCJ a fost dată în soluționarea și cu referire la prevederile Legii 19/2000, O.U.G 4/2005 și Legea 57/1974, în condițiile în care prevederile Legii 19/2000 și O.U.G 4/2005 erau abrogate la data introducerii contestației, iar conform art. 174 din Lg. 263/2010 litigiile care se refera la drepturi de asigurări sociale, aflate pe rolul instantelor la data intrării in vigoare a acestui act normativ, se vor judeca potrivit legii in baza căreia a fost stabilit dreptul.
D. urmare, consideră apelantele că, în raport și de disp. art.329 C.pr.civ., decizia nr.19/2011 a ICCJ este relevanta numai în cazul litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecata de la data pronunțării in baza actelor normative aflate in vigoare si care se refera la recalcularea drepturilor de pensie in baza Legii 19/2000 si OUG 4/2005, asa cum prevăd dispozițiile art. 174 si art. 178 din Legea nr. 263/2010 si nu pentru litigiile declanșate în baza legii noi.
Pe fondul cauzei, apelantele intimate au susținut că este greșită motivarea instanței de fond în sensul că, la stabilirea drepturilor de pensie, trebuie avută în vedere adeverința nr. 1381/22.04.2009, pe considerentul că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut și că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția plătită de către angajator.
Sub acest aspect, apelantele intimate au menționat că temeiul legal al acestei solicitări trebuia să fie o prevedere din Legea 263/2010 care reglementează drepturile de pensie și consideră că soluția nu putea fi pronunțată exclusiv pe decizia nr. 19/2011 a ICCJ, fără să țină seama și de decizia nr. 19/2012 a ÎCCJ, prin care instanța supremă s-a pronunțat în sensul
că sporurile și veniturile suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 pot
fi avute în vedere la recalcularea pensiilor cu îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv să fi fost incluse în baza de calcul, conform legislației anterioare, dacă au fost înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe eliberate conform legislației anterioare și pentru acestea să se fi plătit contribuția de asigurări sociale atât de angajator cât șj de angajat (pensia suplimentară).
De asemenea, au susținut că motivația instanței de fond nu poate fi primită, chiar și dacă se raportează numai la decizia nr. 19/2011 a ICCJ, întrucât în aceasta se precizează că se au în vedere veniturile suplimentare dacă au fost introduse în salariul brut, iar nu în salariul brut realizat, prin prevederile legale invocate demonstrând care este diferența dintre salariul brut și salariul brut realizat.
În acest sens, apelantele au făcut referire și au redat prevederile art.1 din Decretul 196/1977 pentru stabilirea unor măsuri ce decurg din desființarea impozitului pe retribuțiile individuale, ale decretului 188/1977și ale HG 1/1991.
Totodată, consideră că sunt aplicabile prevederile Legii 263/2010 și a HG 257/2011, dispoziții legale care prevăd că sumele atestate prin adeverință nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii_, aprobate prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, sens în care au redat conținutul art. 165 din Legea 263/2010, al art.127 alin. 1 din HG 257/2011, precum și prevederile pct. V din anexa nr.15 la HG nr. 257/2011.
În ceea ce privește motivația contestatoarei, conform căreia aceste sume trebuie avute în vedere întrucât s-a plătit contribuție de către angajator nu și de către angajat, apelantele intimate au arătat că aceasta nu poate fi primită, întrucât legislația în vigoare de la acea dată prevedea expres pentru ce sume se plătește contribuția pentru pensie suplimentară, caracterul permanent fiind dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent, sens în care s-au invocat disp.art. 10 și art. 64 din Legea nr. 3/19.77, prevederile Legii 49/1992 și ale art.71 alin.1 și 2 din Legea 27/1966.
În raport de dispozițiile legale invocate, apelantele contestatoare au arătat că rațiunea pentru care a fost înființată instituția pensiei suplimentare a fost tocmai aceea de se putea lua în calcul la ieșirea la pensie și alte sume decât cele care reprezentau salariu și că, pentru acest motiv, legiuitorul nu a prevăzut luarea in calcul a acestor venituri nici in Lg. 19/2000 si nici in Lg. 263/2010,anexa 15, in vigoare la aceasta data.
În ceea ce privește valoarea probantă a adeverinței nr.1381/22.04.2009, apelantele au susținut că din aceasta rezultă că au fost plătite sume, dar nu rezultă că pentru aceste sume s-a plătit contribuție individuală de asigurări sociale, așa încât consideră, în mod corect, nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2011 și nu intră în calculul punctajului mediu anual, așa cum s-a constatat și prin hotărârea comisiei, în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea 263/2010 coroborat cu art. 127 alin.1 din HG 257/2011 și anexa 15.
Referitor la luarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie a adeverinței nr.138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială „T." C., apelantele au invocat că nu poate fi primită motivația instanței de fond, în sensul că adeverința trebuie avută în vedere, deoarece, conform legislației în vigoare în perioada 01.09._99, contestatoarea putea fi încadrată în învățământ atât prin cumul de funcții, cât și plata cu ora ca și personal didactic, fără a se avea în vedere posibilitatea valorificării acesteia și din punctul de vedere al plății contribuției pentru aceste sume și a altor prevederi legale incidente.
În acest sens, au menționat că elementele atestate în această adeverință nu au fost avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 2 din HG nr. 257/2011, în cazul în care o persoană a cumulat două funcții pentru perioada dinainte de 01.04.2001, la stabilirea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent corespunzătoare funcției de bază, plata contribuției individuale de asigurări sociale fiind raportată numai la funcția de bază, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1991, funcția de bază a contestatoarei fiind la ..
În ceea ce privește obligarea la luarea în considerare a perioadei 01.01._14, apelantele au susținut că, având în vedere prevederile art.45 alin. 1, art.48 alin.1 din Legea 263/2010 și art.31 alin.2 din HG 257/2011, pentru luna aprilie 2014 nu s-a făcut dovada plății contribuției de asigurări sociale, astfel că perioada care trebuie avută în vedere era numai 01.01.2012 - 01.04.2014, dat fiind că din adeverințele CJP D. (nr.2072/13.01.2015 și nr. 2072/20.04.2015), cât și din actele depuse de contestatoare rezultă că plata contribuției a fost achitată până la luna martie 2014 inclusiv.
Concluzionând, apelantele intimate au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței nr.906/24.02.2015, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate și respingerii contestației ca inadmisibilă în ceea ce privește adeverința nr. 1381/2009 și adeverința nr. 138/2013, iar pe fond respingerea contestației în ceea ce privește adeverința nr.1381/2009, adeverința nr.138/2013 și a lunii aprilie 2014.
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art.466 și următoarele Cod procedură civilă, art. XVIII din Legea 2/2013, Legea 263/2010, Legea 571/2003.
Intimata contestatoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 NCPC, Curtea va analiza cu precădere criticile privind respingerea de către prima instantă a exceptiei inadmisibilitătii unora dintre capetele de cerere formulate, exceptie pe care apelantele intimate au invocat-o, pe de o parte, în legătură cu solicitarea contestatoarei de valorificare a adeverintei nr.147/22.01.2013 eliberată de Colegiul Tehnic de Arte si Meserii „ C. B.” și a perioadei 01.01._14, ca stagiu de cotizare, conform contractului de asigurare încheiat cu CJP Gorj si, pe de altă parte, pentru indicarea deciziei RIL nr. 19/2011 a ICCJ ca temei legal pentru luarea în considerare a sumelor încasate ca diferență manoperă.
În ceea ce priveste adeverinta nr. 147/22.01.2013, Curtea constată că, prin sentinta pronuntată, prima instantă nu a dispus valorificarea acesteia, contestatia nefiind admisă sub aspectul luării în considerare a fondului de premiere de 2% menționat în aceasta, astfel încât apelantele nu justifică interesul în a critica modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitătii cu privire la adeverinta mentionată.
Pe de altă parte, împrejurarea că anumite aspecte nu au fost invocate ca motive de nelegalitate ale deciziei de pensie în contestatia adresată Comisiei, nu ar putea atrage inadmisibilitatea respectivelor petite, atât timp cât sunt îndeplinite conditiile de exercitare ale actiunii civile prevăzute de art.32 NCPC, cerinte care în cauză sunt întrunite.
Totodată, o inadmisibilitate a contestatiei potrivit art.193 NCPC rap. la art.149-151 din Legea nr.263/2010 nu ar putea fi retinută, întrucât aceasta operează numai în situatia în care nu s-a parcurs procedura administrativă prealabilă obligatorie, nu si în cazul în care aceasta a fost urmată, dar s-a omis invocarea anumitor motive de nelegalitate ale actului contestat.
Pe de altă parte, după cum C. C. de Contestatii are posibilitatea ca, în solutionarea contestatiei pensionarului, să analizeze dosarul de pensionare sub toate aspectele, potrivit art.13 alin.2 din Regulamentul privința organizarea, funcționarea și structura Comisiei centrale de contestații aprobat prin Ordinul nr.1453/2011, putându-i chiar agrava situatia în propria contestatie, în aceeasi măsură, pentru egalitate de tratament, trebuie să i se recunoască si contestatorului pensionar posibilitatea de a contesta în instantă decizia de pensii si Hotărârea Comisiei Centrale de Contestatii pentru orice motive de nelegalitate, chiar dacă nu au fost invocate în contestatia adresată în procedura prealabilă la C. C..
Referitor la inadmisibilitatea cererii de valorificare a venitului constând în diferență manoperă, pe motivul că aceasta a fost întemeiată în drept pe decizia RIL nr.19/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că si în acest caz sunt întrunite cerintele prevăzute la art.32 NCPC, împrejurarea dacă această decizie poate constitui sau nu temei pentru valorificarea sumei menționate, după . Legii nr.263/2010, fiind o chestiune de fond, iar nu de inadmisibilitate.
De asemenea, trebuie avut în vedere că, în conformitate cu art.22 alin. 4 NCPC, instanta de judecată nu este tinută de temeiul legal al cererii, iar în spetă decizia RIL nr. nr.19/2011 nu a fost singura pe care contestatoarea si-a întemeiat în drept cererea de valorificare a sumei încasate cu titlu de diferență manoperă, aceasta invocând în cuprinsul contestatiei si principiul contributivității, enunțat și de legislația din domeniul pensiilor publice în vigoare la acest moment ( art.2 lit.c din Legea nr.263/2010)
Nu în ultimul rând, Curtea retine că, desi decizia RIL nr.19/2011 si-a pierdut efectele obligatorii, potrivit art.518 NCPC, aceasta poate fi invocată ca jurisprudentă, exprimând maniera de interpretare de către Înalta Curte de Casatie si Justitie a unor prevederi legale ( art.2 lit.c, art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005) al căror continut este identic cu cel din actuala reglementare ( art. 2 lit. e, art.165 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, prevederile anexei nr.15 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că exceptia inadmisibilitătii este neîntemeiată si, în mod corect, a fost respinsă la prima instantă.
Cât priveste motivele de apel vizând fondul cauzei, Curtea retine că acestea sunt partial întemeiate, sub aspectul valorificării adeverintei nr.138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială „ T.” C. si a perioadei 01.04._14 ca stagiu de cotizare, conform contractului de asigurare încheiat de contestatoare cu CJP D..
Astfel, se constată că adeverinta nr.138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială „ T.” C. atestă faptul că, în perioada 01.09._99, contestatoarea a lucrat ca profesor, specialitatea desen, fiind plătită în functie de numărul orelor predate.
Din mentiunile înscrise la pozitiile nr.30-33 din carnetul de muncă rezultă că, în aceeasi perioadă, contestatoarea a fost încadrată si salarizată ca asociat unic la S.C. PRO ARTIS S.R.L. C. ( fila 59 dosar Tribunal). Se pune, asadar, problema unui cumul de functii pe perioada mentionată, cu functia principală detinută de contestatoare la S.C. PRO ARTIS S.R.L. C. si îndeplinirea unei functii suplimentare la Școala Gimnazială „ T.” C., activitate plătită în functie de numărul orelor predate.
În aceste conditii, pot fi valorificate, ca sume contributive, numai veniturile obtinute pe functia principală, asupra cărora s-a retinut contributia individuală de asigurări sociale, nu si cele rezultate din desfăsurarea unei activităti suplimentare plătite cu ora, după cum prevăd expres disp. art. 128 alin.2 si cele cuprinse la punctul VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011, potrivit cărora:
„Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care o persoană a cumulat două funcții, la stabilirea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare funcției de bază.”
„Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;(…)”
Prin urmare, în raport de dispozitiile legale enuntate, adeverinta nr.138/24.01.2013 eliberată de Școala Gimnazială „ T.” C. nu putea fi luată în considerare la calcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei.
Sub acest aspect, nu poate fi primită ca fondată sustinerea intimatei contestatoare, însusită si de către prima instantă în sensul că se justifica valorificarea veniturilor mentionate în adeverinta nr. 138/24.01.2013, în considerarea faptului că legislatia în vigoare în perioada 01.09._99 prevedea posibilitatea încadrării în învățământ prin cumul de funcții, precum și plata cu ora a personalului didactic. Aceasta, întrucât relevantă juridică prezintă, în spetă, nu atât posibilitatea recunoscută de lege a îndeplinirii unui cumul de functii, ci modul de retinere a contributiilor de asigurări sociale si pentru pensia suplimentară. Or, aceasta se realiza numai la functia de bază, nu si la cea suplimentară, acesta fiind si motivul pentru care art.128 alin.2 din HG nr.257/2011 prevede expres că, în cazul cumulului de functii, se iau în considerare numai salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare funcției de bază.
Referitor la valorificarea perioadei 01.01._14, potrivit contractului de asigurare încheiat de contestatoare cu CJP D., Curtea constată că ultimul ordin de plată anterior emiterii deciziei contestate a fost cel din 22.04.2014 ( fila 11 dosar apel), prin care contestatoarea a achitat contribuția la pensii pentru primul trimestru al anului 2014, aceasta însemnând 01.01._14.
Prin urmare, în considerarea art.45 alin.1, art.48 alin.1 din Legea nr.263/2010 și a art.31 alin.2 din HG nr.257/2011, se impunea valorificarea doar a perioadei 01.01._14, nu si a lunii aprilie 2014, pentru care nu se plătise indemnizatia de asigurare până la data emiterii deciziei de pensie contestate, astfel că si acest motiv de apel se apreciază ca fiind fondat.
În schimb, Curtea consideră că sunt neîntemeiate criticile referitoare la gresita valorificare a adeverintei nr.1381/22.04.2009 eliberată de S.C. PROIECT S.A. C..
Prin această adeverintă, fostul angajator a atestat că, în perioada 1977-1992, contestatoarea a beneficiat de adaosuri ( diferență de manoperă) evidențiate în anexa la adeverință, sume acordate în plus față de retribuția tarifară și care au făcut parte din fondul de salarii realizat, pentru care unitatea a calculat, reținut și virat CAS.
Potrivit art.165 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Sporurile care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prevăzute la punctele I-V din anexa nr.15 la HG nr.257/2011.
Aceste prevederi au un continut identic cu cel din reglementarea anterioară, respectiv cu art.164 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 si ale anexei la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Totodată, se reține că, în interpretarea si aplicarea unitară a acestor prevederi din vechea legislatie din domeniul pensiilor, a fost pronuntată decizia RIL nr.19/2011, prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat că: „În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că: Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
În considerentele acestei decizii s-a motivat că: „neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.”
În prezentul litigiu, instanta de control judiciar apreciază că, în considerarea identitătii de reglementări juridice din vechea si actuala legislatie, precum si în considerarea principiului contributivitătii consacrat la art.2, alin.1 lit.c din Legea nr.263/2010, se impune ca disp. art.165 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010 si prevederile anexei nr.15 la HG nr.257/2011 să fie interpretate în aceeasi manieră cu cea dată de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia RIL nr.19/2011
D. urmare, Curtea apreciază că sumele încasate de contestatoare cu titlu de „diferență de manoperă”, ca formă de salarizare în acord global, pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut și bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați.
Din adeverinta nr.1381/22.04.2009 eliberată de S.C. PROIECT S.A. C. reiese că aceste adaosuri din diferențe de manoperă au făcut parte din câștigul brut realizat, iar fostul angajator a atestat că asupra fondului de salarii realizat, incluzând sumele acordate ca diferență manoperă, s-a calculat și virat CAS, astfel că sunt îndeplinite conditiile anterior mentionate pentru valorificarea acestor venituri, cum corect a retinut si prima instantă.
Nu prezintă relevantă juridică împrejurarea că, în adeverinta nr. 1381/22.04.2009, fostul angajator a precizat că asupra acestor sume nu s-a retinut si virat contributia pentru pensia suplimentară sau că această contributie nici nu s-ar fi putut retine, conform legislatiei invocate de apelantele intimate, întrucât din decizia RIL nr.19/2011 nu rezultă conditia retinerii pensiei suplimentare asupra sumelor acordate pentru munca realizată în acord pentru valorificarea acestora, ci doar a contributiei de asigurări sociale plătită de angajator, cerintă care în cazul de fată este îndeplinită.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu este nefondată sustinerea apelantelor intimate conform căreia trebuiau avute în vedere si statuările din decizia RIL nr.19/2012, care conditionează valorificarea sporurilor și veniturilor suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 și de plata contribuțiilor de către angajat ( pensia suplimentară), întrucât aceasta se referă la celelalte categorii de sporuri sau veniturile suplimentare, altele decât sumele încasate pentru munca în acord. Cu privire la acestea din urmă, a fost pronuntată distinct decizia RIL nr.19/2011, dând interpretarea expusă anterior si aceasta este decizia care, din punct de vedere jurisprudential, se impune a fi luată în considerare în cazul în care se pune problema valorificării sau nu a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, cum este cel se solicită a fi luat în considerare în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează a admite apelul ca fondat si, în temeiul art.480 alin.1-3 NCPC, va schimba în parte sentinta atacată, în sensul că va obliga intimata CJP D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1381/22.04.2009, eliberată de . și a perioadei 01.01._14, conform contractului de asigurare încheiat cu C. Județeană de Pensii D..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 906/24.02.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. D., domiciliată în C., .. 3, ., ., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței n.r 1381/22.04.2009, eliberată de . și a perioadei 01.01._14, conform contractului de asigurare încheiat cu C. Județeană de Pensii D..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
5 ex/10.07.2015
Jud. fond C. Uncheașu
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3021/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 3293/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
