Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1124/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1124/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4905/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1124/2015

Ședința publică de la 03 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. M. L.

Judecător D. S.

Grefier N. A.

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul G. F. moștenitor pentru reclamanta G. T., cu domiciliul în Târgu-J., .. 18, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4371 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „C. S.”, cu sediul în Târgu-J., ., jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură apelantul reclamant a depus o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta G. T. a chemat în judecată pârâta Școala G. „C. S.” pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la calcularea salariului de bază potrivit încadrării la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pe o perioadă de trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat, calcularea salariului de bază, potrivit încadrării la nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat la plată, începând cu data de 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte, calcularea sporului de vechime, ca procent din salariul de bază, calculat primului capăt de cerere pe o perioadă de trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, calcularea sporului de vechime în raport de vechimea în muncă, procent din salariul de bază calculat conform celui de-al doilea capăt de cerere, începând cu data de 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și celor cuvenite având în vedere capetele de cerere din prezenta acțiune pe o perioadă de trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite pentru aceeași perioadă.

La data de 9 octombrie 2014, Grădinarul F. a învederat instanței că reclamanta a decedat la data de 17.08.2014 și în calitate de fiu al acesteia, înțelege să continue acțiunea.

A depus la dosar, în copie, certificatul de deces al reclamantei, certificatul său de naștere, cartea de identitate, certificatul de deces al tatălui său G. E..

Prin sentința civilă nr. 4371 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. T. și continuată de moștenitorul său, G. F. în contradictoriu cu pârâta Școala G.„C. S.”.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamanta G. T. a fost angajată la pârâta Școala G. „C. S.” în funcția de îngrijitor.

În esență, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim garantat pe țară prin actele normative adoptate. De asemenea, sporul de vechime nu a mai fost acordat deși legea nr. 330/2009 prevedea că nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia anterior.

Susține reclamanta că este îndreptățită să primească acest spor în temeiul art. 34 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar nr. 59.276 din 2 noiembrie 2012.

Instanța a observat însă că acest contract colectiv de muncă a fost încheiat pe o durată de un an de la momentul înregistrării, așa cum rezultă din articolul 9 din contract; cum părțile nu au convenit asupra prelungirii, valabilitatea acestuia a încetat la data de 2 noiembrie 2013. Prin urmare, reclamanta nu mai poate pretinde ulterior datei de 2 noiembrie 2013 drepturi izvorând din acest contract colectiv de muncă.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresa nr. 3489/19.11.2014, salariul reclamantei nu a fost mai mic decât salariul minim brut garantat, ea beneficiind de un salariu lunar brut de 728 lei începând cu data de 01.06.2012, de 846 lei în decembrie 2012 și de 900 lei în iulie 2014.

Tribunalul a reținut că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin Hotărâre de guvern. Astfel, potrivit art. 1 alin 1 din HG nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar alin. 2 prevede că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.

De asemenea, prin art. 1 din HG nr. 1225/2011, începând cu data de 01.01.2012 salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art. 1 din HG nr. 23/2013 la suma de 750 lei începând cu data de 1 februarie 2013, iar din 1 iulie 2013 salariul minim brut a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin HG nr. 871/2013 să se stabilească începând cu data de 1 ianuarie 2014 un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Așa cum rezultă din adeverința nr.3489/19.11.2014 emisă de unitatea de învățământ, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantei, fiind respectate dispozițiile legale menționate anterior, iar salariul reclamantei nu este sub nivelul salariului minim garantat pe țară.

În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. F. moștenitor pentru reclamanta G. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind interpretată și aplicată greșit legislația în materie. Potrivit art. 162, alin. 3 din Codul Muncii :" Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative." Art. 160 arată că "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri",iar actele normative incidente s-au raportat nu la salariul ca întreg ci la salariul de bază ca o componentă a salariului integral. Cât privește sporul de vechime, el se regăsește în HG 281/1993, Legea nr. 330/2009, în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Invățământ Preuniversitar.

F. de cele arătate, în baza art. 480, c. pr. civ., solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.

Ca practica în domeniu, menționează sentința 4371/2014, dată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .

Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale i se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.

După . Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.

Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.

Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.

Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.

Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.

Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.

De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamantă prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.

După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.

Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.

Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanta contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanta nu poate cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.

Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.

Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.

Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.

În speță, se constată că reclamantei i s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

De asemenea, se retine din adeverința nr. 1672/23.06.2014 emisa de parat ca reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, ianuarie 2014-septembrie 2014, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.

În privința hotărârii judecătorești invocate de către reclamantă ca practică judiciară, se reține că în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și nu poate constitui, prin el însuși, motiv de admitere a acțiunii, în absența unei legislații care să confirme dreptul dedus judecății.

Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G. F. moștenitor pentru reclamanta G. T., cu domiciliul în Târgu-J., .. 18, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4371 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. „C. S.”, cu sediul în Târgu-J., ., jud. Gorj.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.

Președinte,

L. M. L.

Judecător,

D. S.

Grefier,

N. A.

Red. Jud. L.M.L./9.03.2015

Tehnored. N.A./4 ex.

J.f. L. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1124/2015. Curtea de Apel CRAIOVA