Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1110/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1110/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 6047/101/2014
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1110/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător G. I.
Grefier G. Ț.
*****************
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții C. L. al Comunei Punghina și Instituția P., împotriva sentinței civile nr.5095 din 27.11.2014 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Școala G. cu Clasele I-VIII Punghina și intimata reclamantă M. E., având ca obiect drepturi bănești c/v transport per. 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns; apelanții pârâți C. L. al Comunei Punghina și Instituția P. reprezentați de avocat S. R. lipsind intimata pârâtă Școala G. cu Clasele I-VIII Punghina și intimata reclamantă M. E. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC și au fost depuse de către intimata reclamantă M. E. note de ședință sub nr. 9078/03.03.2015, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat S. R. pentru apelanții pârâți C. L. al Comunei Punghina și Instituția P., a expus pe larg motivele de apel, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea apelului și excepția necompetenței materiale a secției Conflicte de Muncă a Tribunalului M. și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Vînju M.. A mai solicitat, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate, în principal, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelanților și în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5095 din 27.11.2014 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de M. E., în contradictoriu cu C. L. al Comunei Punghina, jud. M., Instituția P..
Au fost obligați pârâții C. L. Punghina și Instituția P. comunei Punghina să deconteze reclamantei cheltuielile de transport pe ruta Dr.Tr.S. –Punghina (dus – întors) la nivel de abonament lunar pentru mijloacele de transport în comun pe perioadele 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14, în funcție de timpul efectiv lucrat, sume ce urmează a fi actualizate la data plății efective.
S-a respins acțiunea față de pârâta Școala Gimnaziala cu clasele l-VIII Punghina, Jud. M..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta M. E. este cadru didactic desfășurând activitatea la pârâta Școala G. Punghina, conform adeverinței nr.618/27.06.2014 emise de unitatea școlară, având reședința pe raza localității Dr.Tr.S., potrivit mențiunilor din cartea de identitate aflată la dosar .
Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata, pe perioadele 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14, a contravalorii transportului efectuat cu autoturismul proprietate personală pe ruta Dr.Tr.S. – Punghina și retur, precum și actualizarea acestei sume cu indicele de inflație până la data plății efective.
Instanța a onstatat că în aceste perioade reclamanta s-a deplasat pe ruta Dr.Tr.S. – Punghina, dus-întors, respectiv între localitatea de reședință și locul de muncă, cu autoturismul proprietate personală, însă nu i-a fost plătită contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul.
Instanța reține că, potrivit art. 276 din Legea nr.1/2011, personalului didactic din unitățile de învățământ conexe care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport conform legii.
Prin Instrucțiunea nr.2/2011 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului s-a reglementat decontarea navetei cadrelor didactice, iar în art.1 s-a prevăzut că „ Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.”
În cauză s-a reținut că pârâta Școala G. Punghina a confirmat, potrivit adeverințelor nr.1282/09.10.2013 și 618/27.06.2014 că în perioadele în litigiu, reclamanta și-a desfășurat activitatea la unitatea școlară și că a efectuat naveta, înaintând documentația la C. L. Punghina și Primăria Punghina, documentele necesare în vederea decontării cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice care efectuează naveta, printre care și reclamanta, înscrisuri înaintate și la dosar.
Ca atare, față de prevederile art.2 din aceleași instrucțiuni potrivit cărora „ C. de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare” instanța constată că pârâta unitate școlară, conform înscrisurilor depuse la dosar privind decontarea cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice, și-a îndeplinit această obligație, urmând a respinge acțiunea față de aceasta.
Față de solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate cu autoturismul proprietate personală, instanța reține că, potrivit acelorași instrucțiuni, regula privind decontarea cheltuielilor de transport ale cadrelor didactice este aceea că se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la nivelul abonamentului lunar și numai în cazul în care nu există mijloace de transport în comun urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală.
Cum, potrivit adresei emise de pârâții C. L. Punghina și Primăria . de transport între localitatea de domiciliu Dr.Tr.S. și localitatea unde își desfășoară activitatea – Punghina, s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Instanța a reținut că apărările pârâților C. L. Punghina – Instituția P. potrivit cărora reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de dispozițiile cuprinse în Instrucțiunea nr. 2/2011, în sensul că nu a depus înscrisurile doveditoare a cheltuielilor efectuate cu naveta, nu poate fi primită, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, astfel că instanța constată că reclamanta este îndreptățită a i se deconta contravaloarea cheltuielilor de transport pe perioadele în litigiu, respectiv 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14, corespunzător timpului efectiv lucrat în cadrul unității școlare.
Astfel, s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, a fost admisă în parte, în sensul că au fost obligați pârâții C. L. Punghina și Instituția P. comunei Punghina să deconteze reclamantei cheltuielile de transport pe ruta Dr.Tr.S. –Punghina (dus – întors) la nivel de abonament lunar pentru mijloacele de transport în comun pe perioadele 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14,corespunzător timpului efectiv lucrat .
Pentru o dreaptă și justă despăgubire a reclamantei sumele datorate de pârâții C. L. Punghina și Instituția P. comunei Punghina, urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, devalorizarea monetară făcând ca valoarea obligațiilor bănești la data efectuării plății să fie diferită de cea existentă la momentul când drepturile respective erau datorate.
De asemenea, în temeiul art.453 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâților C. L. Punghina și Instituția P. . către reclamantă și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. L. al Comunei Punghina și Instituția P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând următoarele:
Solicită admiterea apelului și
-anularea hotărârii atacate, ADMITEREA EXCEPȚIEI NECOMPETENTEI MATERIALE a Secției de Conflicte De munca a Tribunalului M. și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Vînju M..
-schimbarea hotărârii atacate și
*in principal admiterea EXCEPȚIEI LIPSEI CALITĂȚII
PROCESUALE PASIVE atât a Instituției Primăriei Punghina, cât și a Consiliului L. al comunei Punghina, și respingerea acțiunii față de cele două unități,
*in subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
In fapt, prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamanta Misa Blana a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de transport, arătând că este cadru didactic la Școală G. Punghina și că în temeiul art.105 alin.l lit.f și art.276 din Legea nr. 1/2011 este îndreptățită să primească aceste drepturi.
Instanța de fond a admis acțiunea față de apelant și a respins acțiunea față de Scoală Gimnaziala, obligându-i la decontarea cheltuielilor de transport către reclamantă.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1. Instanța de fond a respins neîntemeiat două excepții invocate, respectiv excepția necompetentei materiale si excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților in aceasta cauza.
a. In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Secției de Conflicte De Munca a Tribunalului M., a arătat că atâta timp cât nu exista un raport juridic izvorând dintr-un contract sau raport de muncă, litigiul dedus judecății este un litigiu de drept comun, iar competența este a instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei.
Astfel art.3 din Legea nr.168/1999 definește conflictul de muncă ca fiind: „Conflictele dintre salariați si unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca. "
Din dispozițiile citate, coroborate si cu dispozițiile art.2 din același act normativ, rezultă că părțile unui conflict de muncă sunt salariații și angajatorii.
A arătat că intimata - reclamanta Misa Elana nu este salariata subscrisei, ci a Școlii Gimnaziale Punghina, existând doar între acestea un raport de muncă. Intre unitățile subscrise, Instituția P. și C. L. Punghina, pe de o parte și reclamanta - intimată, pe de altă parte nu există raport de muncă.
Ori, în lipsa unui raport de muncă, nu poate exista nici conflict de muncă, ceea ce îi îndreptățește să spună că fața de ei acest litigiu nu este un litigiu de muncă ci unul de drept comun, iar competența materiala aparține judecătoriei și nu tribunalului.
b. In ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale pasive atât a Instituției Primăriei Punghina, cat si a Consiliului L. al comunei Punghina, învederează instanței de apel următoarele considerente:
Dacă se va trece peste excepția necompetenței materiale și se va considera că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă prin care se soluționează un conflict de muncă de către Tribunalul M. secția conflicte de munca, rezultă fără echivoc că unitățile nu au calitate procesuală pasivă.
Mergând pe acel raționament ca și la excepția anterioară, conflictul de muncă este definit ca fiind conflictul dintre salariați și unitățile la care sunt angajați, a se vedea art.3 din Legea nr.168/1999 legea privind soluționarea conflictelor de muncă.
Așadar, legea care stabilește cadrul legal privind soluționarea conflictelor de munca stabilește că părțile unui conflict de muncă sunt salariații și angajatorii acestora. Ori, în cazul de față, unitățile nu au calitatea de angajatori ai intimatei reclamante.
Angajator al intimatei reclamante, așa cum si aceasta precizează prin cererea de chemare in judecata este Scoală Gimnaziala Punghina.
Având în vedere că nu are calitatea de angajatori ai intimatei reclamante, rezultă ca nu este nici parte a unui conflict de muncă, deci nu are nici calitate procesuală pasivă în speța de față.
2. Instanța de fond nu a motivat de ce a respins unul din argumentele sale de respingere a cererii de chemare în judecată, respectiv acela că intimata reclamantă nu este îndreptățită să primească cheltuielile de transport, întrucât aceste cheltuieli se acordă doar unităților de învățământ conexe și nu tuturor unităților de învățământ.
A arătat, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, că intimata - reclamantă nu este îndreptățita să primească cheltuielile de transport, neexistând temei legal pentru acordarea acestor cheltuieli.
A susținut că nu există temei legal, întrucât nici un articol sau alineat din Legea nr.1/2011 sau alt act normativ nu prevede dreptul acesteia de a primi cheltuieli de transport.
Temeiul legal invocat de intimata-reclamanta prin cererea de chemare în judecată sunt: art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997, dar și pe prevederile art.105 si 276 din Legea nr. 1/2011.
In speța de față nu mai pot fi puse în aplicare prevederile Legii nr. 128/1997, ele fiind abrogate față de perioada pentru care se solicită cheltuielile de transport -01.09._12, 01.09._13 si 01.09._14.
In vigoare este Legea nr.1/2011 legea educației naționale, dar nici articolele invocate de intimata reclamanta nu prevăd dreptul acesteia de a primi aceste cheltuieli de transport.
Art.105 nu stabilește dreptul acesteia de a i se acorda cheltuieli de transport si nici in sarcina angajatorului obligația de a acorda aceste cheltuieli.
Acest articol reglementează modul de finanțare al unităților din învățământul preuniversitar de stat.
Prin art.276 se stabilește un drept de a primi cheltuieli de transport numai cadrelor didactice din unitățile de învățământ conexe, nu si altor cadre didactice din alte categorii de unități de învățământ.
Intimata reclamanta nu este angajată într-o unitate de învățământ conexă, Scoală Gimnaziala Punghina care nu este o unitate de învățământ conexă. Unitățile de învățământ conexe sunt enumerate limitativ de art.99 din Legea nr.1/2011, iar Scoală Gimnaziala nu este menționata ca fiind unitate de învățământ conexa.
S-a mai invocat, ca temei legal, atât de reclamanta cat si de instanța de fond, Instrucțiunile nr.2/2011.
Și de această dată instanța de fond se află în eroare cu privire la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată.
Instrucțiunile nr.2/2011 stabilesc modul de acordare a acestor cheltuieli dar numai unităților de învățământ conexe. Din preambulul acestor instrucțiuni rezultă că ele au fost emise în temeiul art. 105 alin. (2) lit. (f), art. 276 din Legea nr.1/2011.
A arătat mai sus că art.105 alin. (2) lit. (f), art. 276 din Legea nr. 1/2011, se referă numai la cadrele didactice din unitățile de învățământ conexe și nu la alte categorii de cadre didactice.
Solicită a se observa că art.105 stabilește că unitățile administrativ teritoriale asigură cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, conform legii.
Acest „conform legii""" arată că trebuie să ne raportam la prevederile legale pentru acordarea unor astfel de cheltuieli, iar legea, așa cum a arat mai sus, face referire numai la unitățile de învățământ conexe și nu la alte categorii de unități din învățământ.
Instanța de fond, cu privire la dreptul intimatei reclamante de a primi aceste cheltuieli de transport arată că: „Pornind de la art.105 alin.2 lit.f din Legea nr. 1/2011și ținând cont de dispozițiile art.276 din același act normativ, reclamanta este îndreptățită la decontarea cheltuielilor de transport."
Această motivare este cel puțin hilară, prin prisma conținutului acestor articole, daca nu chiar „nefondata", atâta timp cat ele nu prevăd dreptul intimatei reclamante la decontarea acestor cheltuieli. Aceasta motivare echivalează cu o greșita aplicare a legii, încălcându-se normele de drept material.
Examinând sentința, prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, dispozițiilor aplicabile în cauză, Curtea, constată că apelul este nefondat și îl va respinge, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește modul de rezolvare, de către Tribunal, a celor două excepții - excepția necompetentei materiale a instanței de conflicte de muncă și excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Instituției P., cat si a Consiliului L. - Curtea reține că soluția de respingere a acestor excepții, prin încheierea din 30 octombrie 2014, este cea corectă, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, drepturi bănești care derivă din raporturi de muncă, ceea ce atrage competența Secției de Conflicte de muncă a Tribunalului, precum și prevederile legislației ce reglementează aceste drepturi, cu referire la metodologia de plată, care conferă atribuții și, respectiv, calitate procesuală pasivă, celor două instituții, chiar dacă nu au calitatea de angajator.
În acest sens sunt dispozițiile art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011, care prevede că finanțarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice, potrivit legii, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale; art. 2 din Instrucțiunea MECTS 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, care prevede că, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare, consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de transport; art. 5 din Instrucțiunea MECTS nr. 2/2011, care prevede că Direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectoratele școlare județene/al municipiului București, unitățile de învățământ, instituțiile de învățământ superior și autoritățile administrației publice locale duc la îndeplinire prezenta instrucțiune.
Referitor la motivul 2 de apel, ce vizează nemotivarea de către instanță,de ce a respins unul din argumentele apelanților, de respingere a cererii de chemare în judecată, respectiv acela că intimata reclamantă nu este îndreptățită să primească cheltuielile de transport, întrucât aceste cheltuieli se acordă doar unităților de învățământ conexe și nu tuturor unităților de învățământ, critica este, de asemenea, nefondată.
Aceasta, deoarece, în motivarea sentinței, instanța de fond face trimitere nu numai la art. 276 din Legea nr.1/2011, care prevede că personalului didactic din unitățile de învățământ conexe care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport conform legii, dar și la Instrucțiunea nr.2/2011 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care a reglementat în concret decontarea navetei cadrelor didactice, și care în art.1, fără a face vreo distincție, a prevăzut că „ Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.”,
Susținerea apelanților, în sensul că cererea reclamantei nu are temei legal, întrucât Instrucțiunea nr.2/2011 stabilește modul de acordare a acestor cheltuieli, dar numai unităților de învățământ conexe, este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, că art.1 din Instrucțiunea nr.2/2011, nu face nici o mențiune sub acest aspect și, mai mult decât atât, în art.3 din Instrucțiunea nr.2/2011, se face trimitere expresă și la această categorie de personal didactic, respectiv, din unitățile de învățământ conexe, care beneficiază de aceleași drepturi și în aceleași condiții, prevăzute la art.1; or, în măsura în care intenția legiuitorului ar fi fost în sensul susținerii apelanților, respectiv, că se adresează numai personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, nu se mai justifica dispoziția din art.3 din Instrucțiune, care recunoaște aceleași drepturi și personalului didactic din unitățile de învățământ conexe.
Prin urmare, Tribunalul, motivând sentința și pe dispozițiile Instrucțiunii nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, a interpretat și aplicat în mod corect legislația în materie și cu privire la reclamanta din cauza de față, chiar dacă aceasta, în opinia apelanților, nu ar fi îndreptățită la cheltuieli de transport, întrucât nu este angajata unei unități de învățământ, care să facă parte din unitățile de învățământ conexe.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispozițiile Legii 1/2011 și Instrucțiunile 2/2011, Curtea apreciază sentința apelată ca legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 Noul Cod procedură civilă, apelul declarat de pârâți se privește ca nefondat și se va respinge ca atare.
Referitor la cererea formulată de intimata reclamantă, prin notele scrise înregistrate sub nr. 9078/03.03.2015, de obligare a apelanților la plata a cheltuielilor de judecată, aceasta urmează să fie respinsă, având în vedere că până la pronunțare, cererea nu a fost dovedită cu acte originale justificative de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. al Comunei Punghina și Instituția P., împotriva sentinței civile nr.5095 din 27.11.2014 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Școala G. Cu Clasele I-VIII Punghina și intimata reclamantă M. E., având ca obiect drepturi bănești c/v transport per. 01.09._12, 01.09._13 și 01.09._14.
Respinge cererea intimatei reclamante, privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015
Președinte, P. P. | Judecător, G. I. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.P.P.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.10.03.2015
j.f. L.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 951/2015.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
