Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5012/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5012/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 6902/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1190
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-pârât C. L. Tg. J., cu sediul în Tg. J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5012 din 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, pentru membrul de sindicat C. I. și cu intimata-pârâtă Grădinița cu P. Prelungit nr. 8, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul pârât a solicitat judecarea în lipsă; intimații nu au depus întâmpinare, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantului pârât de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, pentru membrul de sindicat C. I., a chemat în judecată pârâții Grădinița cu P. Prelungit nr. 8 și C. L. Tg-J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza sentințelor nr. 633/17.02.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și nr. 4654/27.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentințele de mai sus pârâta a fost obligată să-i plătească diferențele de drepturi salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, cuvenite pentru perioada 01.01._09.
A precizat că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani cuvenite, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009.
S-a invocat incidența dispozițiilor art.166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art.161 alin. (4)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 (fost art. 156), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art.278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
S-a apreciat că, și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării) obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
S-a mai învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
S-a precizat, de asemenea, că din prevederile legale mai sus invocate a rezultat că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. In acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr.1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâtul fiind de drept în întârziere conform art.1079(1523 N.C.C.) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective". În același sens, prin sentința nr.1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art.166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu"; în raport de dispozițiile art.1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței ...".
În opinia reclamantei, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin.(4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1530 și urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adeverința emisă de unitatea de învățământ, sentințele nr. 633/17.02.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și nr. 4654/27.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Pârâtul C. L. Tg-J. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și solicitând respingerea cererii formulată de reclamantă, cu motivarea că nu are calitatea de angajator al reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 5012 din 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul C. L. Tg-J..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, pentru membrul de sindicat C. I., în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Prelungit nr. 8 și C. L. Tg-J., având ca obiect drepturi bănești.
A fost obligată pârâta Grădinița cu P. Prelungit nr.8 Tg-J. și C. L. Tg-J. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor datorate conform următoarelor hotărârii judecătorești: sentința nr.633/17.02.2011 pronunțată în dosarul nr._, sentința nr.4654/27.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, începând cu data pronunțării titlurilor executorii până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul C. L. Tg-J. administrează bugetul pentru unitatea de învățământ din prezenta cauză, având calitatea de ordonator de credite.
Prin sentințele pentru care se solicită dobânda legală, pârâtul C. L. Tg-J. a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, pârâtul C. L. Tg-J. este culpabil pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor stabilite prin sentințe.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere de la data la care s-au pronunțat sentințele judecătorești, având în vedere prevederile art. 274 Codul muncii.
Pentru aceste considerente s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg-J..
Pe fond, s-a reținut că prin sentința nr. 633/17.02.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. Tg-J., a fost admisă cererea reclamanților cu precizările ulterioare, fiind obligații pârâții la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele stabilite pentru perioada 01.01._09,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr. 4654 din data de 27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus:” Admite în parte acțiunea. Obligă pârâtul C.F Grădinița cu P. Prelungit Nr.8 să emită o nouă decizie de reîncadrare în temeiul Legii nr.330/2009 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, decizie care sa aibă in vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr. 633/17.02.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .Obligă pârâtul C.F Grădinița cu P. Prelungit Nr.8 să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale rezultate in urma reîncadrării prin luarea in calcul a sentinței civile nr. 633/17.02.2011 si drepturile acordate începând cu data de 01.01.2010 până la data de 13.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății. Obliga intimatul C. L. Tg-J. sa aloce fondurile necesare plătii acestor drepturi. Respinge capătul de cerere privind obligarea ISJ Gorj la aprobarea statelor de plată.
Sentințele mai sus menționate au rămas irevocabile.
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamantul este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește perioada pentru care se cuvine dobânda legală, s-a reținut că obligația de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătorești și era scadentă de la data pronunțării acestora, întrucât sentințele au fost pronunțate în soluționarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-pârât C. L. Tg. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Mai mult decât atât, Legea bugetului de stat pe anul 2013, în speță Legea nr.356/2013, prevede la art.5 următoarele:
„i plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din unitățile de învățământ special și din centrele de resurse și asistență educațională, în cuantumul prevăzut prin OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Lg.230/2011, prin O.G. 17/2012, privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Lg.280/2013, precum și prin OUG 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 01 ianuarie-31 decembrie 2013”.
C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al Municipiului Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al Municipiului Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al Municipiului Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al Municipiului Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și era conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum erau ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilea la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995.
În raport de normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar erau: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ avea obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezentau autorității administrației publice locale în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunica bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( art.18 ).
Și în Legea nr.1/2011 se regăsesc dispoziții similare. Astfel potrivit art. 104 - (1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale; (2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Art. 110 - (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
De asemenea, HG. Nr. 1395/2010, prevede că finanțarea cheltuielilor cu salariile stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar.(2) Standardele de cost pe elev/preșcolar se determină, pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul de elevi, de limba de predare, de alți indicatori specifici de învățământ și de mediul urban/rural. (3) Finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Din toate aceste prevederi legale, reiese că apelantul are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantei creanța accesorie drepturilor salariale, constând în dobânzi, instanța de fond trebuia să aibă în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea sa la plata efectivă, materială a dobânzii.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză apelantul, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani.
Față de aceste considerente, în baza art.480 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va schimba în parte sentința, în sensul obligării pârâtului C. L. Tg. J. să aloce sumele de bani necesare efectuării plății rezultate din sentință, înlăturând obligația de plată instituită prin sentința apelată în sarcina acestui pârât.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât C. L. Tg. J., cu sediul în Tg. J., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5012 din 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj, pentru membrul de sindicat C. I. și cu intimata-pârâtă Grădinița cu P. Prelungit nr. 8, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă sentința civilă nr. 5012 din 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că obligă C. L. să aloce fondurile necesare plății drepturilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 5012 din 08.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./06.03.2015
Jud. fond D. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2987/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
