Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2701/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2701/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2106/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2701
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. L. Învățământ Zona B. pentru membru de sindicat N. Ș., cu sediul în B., ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 204/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Pârșcoveni, cu sediul în com. Pârșcoveni, .. 118, jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cauză se cere judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Curtea, socotindu-se lămurită, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul O. – Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 204 din 18.03.2015 a respins cererea formulată de reclamantul S. L. Învățământ zona B., în numele membrului de sindicat N. Ș., în contradictoriu cu pârâta Școala G. Pârșcoveni, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Membra de sindicat își desfășoară activitate în cadrul pârâtei – unitate școlară și bugetară în calitate de îngrijitori curățenie și muncitor II, fiind salarizați începând cu anul 2010 potrivit legii unice de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „ Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Prin art. 1 din OUG 19/2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
În anii 2013-2014, prin OUG 84/2012 și respectiv OUG 103/2013 s-a prevăzut că se menține în plată cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea –cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Reclamantul a susținut că salariile membrilor de sindicat au fost stabilite în mod nelegal, fiind sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În conformitate cu prevederile HG nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2011 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, potrivit HG 1225/2011, începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună, conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr.23/2013 s-a stabilit că: „(1)Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
(2)Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
Actele normative menționate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, actele normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Textele nu reglementează în niciun caz înlocuirea salariului stabilit prin lege cu salariului minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.
Valoarea în lei a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea salariului de încadrare prevăzut pentru personalul plătit din fonduri publice.
Prin urmare, nu există obligația de a stabili salariul membrilor de sindicat, pornind de la salariul minim brut garantat pe țară prevăzut de hotărârile de guvern invocate.
Membra de sindicat a depus la dosar relațiile solicitate de instanță – filele50-86 dosar– din care rezultă norma de încadrare a acesteia, normă întreagă – muncitor II, precum și adeverința – fila 49 dosar, din care rezultă cuantumul salariului de bază în intervalul ianuarie 2012 – ianuarie 2014 la care se adaugă procentul sporului de vechime, astfel încât, se observă că, salariul rezultat fiind superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut prin HG nr. 1193/2010, începând cu 01.01.2011 (670 lei).
Pe cale de consecință, instanța a constatat că cererea privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, conform hotărârilor de guvern invocate, este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere constând în recalcularea sporului de vechime, instanța l-a respins, fiind un accesoriu al celorlalte capete de cerere principale respinse.
În raport de considerentele expuse, s-a reținut că nu există niciun temei legal în baza căruia pentru perioada 10.06._14 (trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată), la încadrarea membrilor de sindicat să se țină cont de prevederile hotărârilor de guvern prin care s-a stabilit salariul minim brut garantat pe țară, considerente pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. Învățământ zona B. în numele membrului de sindicat,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește salariul de bază, potrivit încadrării și calcularea acestuia la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, arată că:
Potrivit Codului Muncii, art. 162 alin. 2: „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative."
Personalul nedidactic este salarizat și în prezent, în baza sistemului de salarizare consacrat in luna decembrie 2009. prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ. gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, dispoziții care trebuiau corelate cu prevederile hotărârile de guvern care reglementau valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată.
1. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/ 2011) prevede: Începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/2013):
,, (1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, (...)
(2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, (...)", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „ Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
H.G. nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/2013), prevedea:
„Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, (...).
(2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, (...).
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 2."
Analizând dispozițiile art. 1 si art. 2 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 si H.G. nr. 871/2013 se constată că sunt reglementate două ipoteze distincte:
Instituirea, prin art. 1, a unei norme generale - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național, atât pentru salariații din sectorul privat, cât și pentru cei din sectorul bugetar;
Instituirea, prin art. 2, a unei norme speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Mai mult, art. 3 alin. (1) din hotărârile de guvern prevăd expres că „Stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (situație în care se află membra noastră de sindicat), de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la (...) art. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei. "
Aceeași idee se desprinde și din interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a celor două articole. Este evident că prin hotărârile pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. Daca s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, situația ar fi fost deja reglementată la art. 1, fără a mai fi necesară introducerea art. 2, respectiv a sintagmei „salariu de bază, potrivit încadrării".
Trebuie avut în vedere și faptul că. ori de cate ori s-a dorit să se edicteze o normă referitoare la salariile brute, o asemenea prevedere s-a regăsit expres în actele normative adoptate - a se vedea dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. (1) din O.U.G. 19/2012 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 (redate în prezenta acțiune) în care se face referire expresă la cuantumul brut al salariilor de bază.
Așadar, raportat la actele normative privind nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de bază potrivit încadrării al reclamanților (care se stabilește pe baza grilei de salarizare), nu trebuia să fie mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
In fapt, însă, în intervalul 10.06._14, salariile de bază ale reclamanților au fost calculate cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în hotărârile de guvern menționate, privitor la stabilirea cuantumului salariului de bază la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, așa cum rezultă și din adeverința eliberată de unitatea pârâtă .
Deși reține că prin hotărârile de guvern menționate se stabilește un prag minim al salariului de bază, în mod greșit, prima instanță ia în considerare doar prima ipoteză din textul actelor normative, respectiv cea de la art. 1, respectiv stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prima instanță nu a analizat și nu a dat curs prevederilor art. 2 din H.G. nr. 1225/2011 și următoarele, care stabilesc o regulă specială pentru personalul din sectorul bugetar, respectiv interdicția de se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază, au fost următoarele:
2. în anul 2010, salariile au fost stabilite conform Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, la art. 30 alin. 5, prevedea că: „ în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
- noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010: ,Art. 5 (1) începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009. numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariate prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009..."
Sintagma „salariul de bază corespunzător funcției avute la data de 31 decembrie 2009" utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea salariilor de bază de la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării in anul 2010. Pentru personalul nedidactic din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile anexei nr. V/2B din O.G. nr. 10/2008 - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat -administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) -Funcții de execuție pe trepte profesionale, in vigoare la acea data.
Tot în anul 2010 și-a produs efectele, începând cu 03.07.2010 și Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care, la art.l alin. 1 stabilea că:
Art. 1. - (1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009privind salarizarea imitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
în anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice, implicit a personalului nedidactic, s-a făcut prin raportare la salariul lunii octombrie 2010 conform Legii nr. 285/2010: „Art. 1. - (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%
în anul 2012 O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale prevede că:
Art. 1 alin. (1) „ Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri
publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012:
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna
noiembrie 2012. "
De subliniat că majorările acordate prin efectul Legii nr. 285/2010 și al O.U.G. nr. 19/2012 (de 15%, respectiv de 8% și 7,4%) erau majorări cu caracter reparatoriu, prin care se înlătura efectul diminuării salariale de 25% din luna iulie 2010 reglementate de Legea nr. 118/2010 n.n..
5. In anul 2013 au fost aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 84/2012privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fisc al-bugetare
Art. 1. ,,In anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. "
6. In prezent (anul 2014) salariile personalului plătit din fonduri publice, conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G nr. 103/2013:
Art. 1. - (1) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) In anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În concluzie, membrii de sindicat erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2B din O.G. nr. 10/2008, iar în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, respectiv salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/ 2b la O.G. nr. 10/2008. Raportat la acest element de calcul s-a făcut ulterior aplicarea actelor normative prin care s-au diminuat și, ulterior, s-au majorat drepturile salariale, respectiv a Legii nr. 118/2010, a Legii nr. 285/2010, și a O.U.G. nr. 19/2012, așa cum s-a demonstrat anterior.
Totodată, din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Prin salariu de bază, potrivit încadrării se are în vedere, salariul de bază concret al fiecărui salariat, potrivit încadrării acestuia în grila de salarizare, prin raportare la elemente individuale, respectiv funcția acestuia și treapta profesională.
În ceea ce privește salarizarea personalului nedidactic pârâta era obligată să facă și aplicarea prevederilor hotărârilor de Guvern care stabilesc valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată și care reglementează, la art. 2, în privința personalului din sectorul bugetar, o normă specială în ceea ce privește stabilirea valorii salariului de bază, potrivit încadrării.
Referitor la sporul de vechime
Sporul de vechime în muncă a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993. cu modificările și completările ulterioare:
Art. 7. - (1) Persoanele salarizate potrivit prezentei hotărâri beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
De asemenea, si art. 22 din O.G. nr. 10/2008 stipula: „(7) Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.
In anul 2010 acordarea sporului de vechime în muncă, s-a realizat în conformitate cu prevederile din Legea nr. 330/2009, așa cum am menționat și anterior:
art. 12 alin. 3 ,În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."
art. 30 alin. 5: ,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; (sporul de vechime este unul dintre sporurile identificate în acest mod, prin trimitere la anexele Legii nr. 330/2009 n.n.).
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază. soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”
Acordarea sporului de vechime în muncă s-a menținut ulterior, conform acelorași acte normative care reglementau salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de pârâtă, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșită, prin nerespectarea, de către angajator a regulii impuse de art. 2 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată, așa cum am demonstrat, mai sus, la pct. I.
Mai mult, în ceea ce privește venitul net încasat, s-a ajuns la situații absurde, când nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de acest spor, acestea fiind identice
Această situație se datorează faptului că, deoarece salariile de bază, potrivit încadrării, nu au mai fost modificate, rămânând la nivelul anului 2008, în urma stabilirii drepturilor salariale brute pentru persoane având un spor de vechime diferit (suma salariului de bază cu sporul de vechime în muncă și cu alte sporuri de care beneficiază salariatul), acestea sunt inferioare valorii salariului minim brut pe țară garantat în plată.
În consecință, devin aplicabile prevederile art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. 871/2013. toate salariile brute fiind "nivelate" la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Dacă s-ar fi respectat norma specială stabilită de art. 2 din hotărârile de guvern menționate, valoarea drepturilor salariale brute nu ar fi niciodată inferioară salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar acordarea sporului de vechime s-ar reflecta atât în valoarea brută, cât și în valoarea netă a drepturilor salariale.
În ceea ce privește dobânda legală
Potrivit art. 166 alin.4 din Codul muncii „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."".
Același act normativ prevedea, la art. 278 alin. (1), următoarele: Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile"1""
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Codului Muncii, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1523 ș.u. NCC.
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. "
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale scai prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă (art. 1523 Cod civil și 161 Codul muncii), astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Arătă că, pentru diferențele de drepturi salariale restante, pot fi acordate atât dobânzi legale, cât și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Solicită a se avea în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării obligației de plată integrală a drepturilor salariale, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
In sprijinul capătului de cerere privind obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale invocă și Decizia nr. 2/2014 (Monitorul Oficial al României Partea I nr. 411/03.06.2014), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în dosarul nr. 21/2013, prin care, s-a stabilit: ,Admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.(l), alin. (2) teza I și art. 1535 alin.(l) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare."
În condițiile în care înalta Curte de Casație și Justiție a decis că daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, apreciem că, cu atât mai mult se impune acordarea daunelor interese sub forma dobânzii legale, în cazul diferențelor de drepturi salariale, rezultate ca urmare a calculului greșit al acestor drepturi.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse în prezenta cerere de apel, precum și cele din cererea de chemare în judecată, solicită admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 1449/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul_ , schimbarea in tot a hotărârii atacate si, pe cale de consecința, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază cerere pe prevederile art. 466 si 470 Cod proc. civ., art. 40 alin. 2 lit. c art., 162 alin. 3, art. 169 alin. 1, art. 171, art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013, H.G. nr. 871/2013. pe dispozițiile H.G. nr. 281/1993, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale O.U.G. nr. 19/2012, ale O.U.G. nr. 84/2012 și cele ale O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1523 ș.u.Cod Civil.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile legale în vigoare în materia salarizării personalului bugetar.
Reclamanta face parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.
Problema dedusă judecății este cea referitoare la modul de stabilire a salariului unei persoane încadrată în sectorul bugetar, în raport cu dispozițiile legale care garantează respectarea salariului minim brut pe economie, respectiv dacă, în calcularea salariului personalului încadrat în sectorul bugetar, salarizarea va porni de la salariul minim brut, garantat la nivel național - urmând ca de la acest nivel să i se aplice procedura specială de calcul prevăzută de lege - ori, dacă, aplicându-se dispozițiile legale cu caracter special - în cauză, cele aplicabile personalul încadrat în învățământ - se va urmări ca salariul rezultant, calculat conform procedurii speciale de calcul, să nu se situeze sub cuantumul salariului minim brut, garantat la nivel național.
Reclamanta, angajată pe post de muncitor face parte din categoria personalului încadrat în sectorul bugetar, drepturile sale salariale fiind stabilite prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale, în virtutea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
După . Legii nr. 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.
Art. 5 alin. 3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010, salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
Din dispozițiile legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011, garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011, prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.
După . Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.
Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.
Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că S. în numele membrilor săi contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime.
Reclamanții nu pot cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea lor privește dispoziția legală ca atare.
Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamantei rezultă că acesteia nu i s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.
Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic, cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime.
Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.
În speță, din actele existente la dosarul cauzei, se constată că reclamantei i s-a achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.
De asemenea, se retine din adeverința emisa de parat reiese ca reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anul 2011, 2012, 2013, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 Codul Muncii și cele ale art. 2 din HG 1193/2010, art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art. 2 din HG 871/2013, potrivit cărora în sistemul bugetar, salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.
Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 Cod Procedură Civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant S. L. Învățământ Zona B. pentru membru de sindicat N. Ș., cu sediul în B., ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 204/18.03.2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G. Pârșcoveni, cu sediul în com. Pârșcoveni, .. 118, jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 Iunie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud. S.A.C.
Jud.fond D. S.
Tehnored. A.G./4 ex.
Data 15 06 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 124/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
