Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1879/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1879/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 1879/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1879
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. D., cu domiciliul în Petroșani, ..4, ., județul Hunedoara, împotriva deciziei numărul 160 din data de 16 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimatele . sediul în București, ..9, sector 1, ., cu sediul în C., ., județul D..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. A. A. reprezentându-l pe contestatorul M. D., lipsind intimatele . C. DISTRIBUȚIE SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimata . sub nr._/01.04.2015;
- depunerea la dosarul cauzei de note scrise, însoțite de un set înscrisuri, cu exemplar pentru comunicare, înregistrate sub nr._/07.04.2015;
Avocat P. A. A. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._ din 24.03.2015 și chitanța nr.373/24.03.2015.
S-a procedat la comunicarea întâmpinării formulată de intimata . prin apărător.
Avocat P. A. A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, întrucât în decizia pronunțată se menționează faptul că nu s-a făcut nicio discriminare, iar înscrisurile vizează acest aspect, vizează o eroare materială cu privire la starea de fapt. A solicitat încuviințarea probei și comunicarea înscrisurilor părții adverse.
A mai susținut faptul că, o parte din înscrisurile depuse în contestația în anulare pentru termenul de astăzi s-au administrat în ciclul procesual al fondului, o parte nu.
Instanța a respins proba cu înscrisuri solicitată de contestator prin apărător, având în vedere că dosarul este într-o cale extraordinară de atac și cazul de contestație în anulare invocat, respectiv dezlegarea dată în apel să fi fost rezultatul unei erori materiale.
Instanța a primit un set de înscrisuri, a păstrat nota de ședință și a restituit exemplarul doi al înscrisurilor.
S-a învederat că nu mai sunt cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat P. A. A. reprezentându-l pe contestatorul M. D., în ceea ce privește inadmisibilitatea contestației în anulare invocată de intimata . întâmpinare, a arătat că, din punctul său de vedere această susținere nu este întemeiată pentru că, potrivit art. 503 alin. 3 Cod procedură civilă, pot fi contestate și deciziile pronunțate în apel atunci când nu se mai poate promova calea de atac a recursului. Consideră că decizia pronunțată în apel este rodul unei erori materiale în sensul că, contestatorul nu este singurul fost salariat al intimatei care a lucrat în grupa I de muncă, în perioada în litigiu, ci singurul salariat căruia nu i s-a recunoscut de bună voie sau prin hotărâre judecătorească grupa I de muncă. Eroarea s-a produs în aprecierea stării de fapt.
A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei pronunțată în apel și fixarea termenului pentru rejudecarea apelului, întrucât, consideră că se impune completarea probatoriului. A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 2143/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ., cu sediul în C. . Jud. D. și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta .>
S-a admis cererea formulată de reclamantul M. D., împotriva pârâtei ..
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă în procent de 100% în perioada 16.02._90 .
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.160 din 16 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta . sediul în București, ..9, sector, 1, împotriva sentinței civile nr.2143/04.09.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. D. domiciliat în Petroșani, ..4, ., jud. Hunedoara și intimata ., cu sediul în C. . Jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pe fondul litigiului, s-a reținut că, potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, în sensul ca activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie să îndeplineasca urmatoarele conditii:
1. să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau
- să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau a II-a de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
2. nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
3. să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea în grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit în cauza realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant în exercitarea funcției de electrician, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca prin asimilare cu activitățile enumerate la anexa I pct. 123 din Ordin.
Insa niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din Ordin.
Simpla exercitare a funcției de electrician si condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la ordin.
Mai mult, prin raportul de expertiză, însușit de către reclamant, s-a invocat aplicarea dispozițiilor Anexei I pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990, în care sunt nominalizate „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației”. Textul pct. 123 se referă deci exclusiv la funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, or, în speță, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că angajatorul ar fi fost vreodată unitate de natura celor menționate la pct. 123.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în niciun caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea a reținut că stabilirea grupelor de muncă se face în raport de condițiile, activitățile sau locurile de muncă specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, așa cum rezultă din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
S-a constatat astfel că sunt fondate criticile de fond invocate de apelanta – pârâtă, iar apelul a fost admis pentru aceste considerente.
Capetele de cerere accesorii privind obligarea la eliberarea adeverinței sau plata cheltuielilor de judecată au fost respinse pe cale de consecință.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A considerat că această decizie este rezultatul reținerii unei erori materiale, că niciunui coleg de al său de serviciu nu i s-a recunoscut grupa de muncă, fiindcă această stare de fapt nu este reală, pentru că el a fost coleg de serviciu, în perioada din litigiu, cu numitul V. V., căreia inclusiv Curtea de Apel C. i-a recunoscut grupa I de muncă în mod definitiv și irevocabil. De asemenea, a avut colegi de serviciu cărora li s-a recunoscut grupa I de muncă, fără să mai fie nevoie de judecată.
Pentru că tuturor colegiilor săi de serviciu li s-a recunoscut grupa I de muncă, consider că soluția pronunțată în apel, de Curtea de Apel C., nu este legală si temeinică, prin reținerea faptului că nu i se creează nicio stare de inferioritate sau de discriminare. Realitatea este invers de cum s-a reținut în motivarea deciziei contestate, respectiv contestatorul este singurul salariat căruia nu i s-a recunoscut, de bună voie sau prin judecată, grupa de muncă. Prin contestație a solicitat a se constata existența erorii materiale reținută de instanța de apel cu privire la starea de fapt, în sensul că el nu este singurul fost salariat al intimatei care a lucrat în grupa I de muncă, în perioada din litigiu, ci singurul salariat căruia nu i s-a recunoscut de bunăvoie sau prin hotărâre judecătorească grupa I de muncă .
Această eroare materială este gravă, pentru că a fost avută în vedere la soluționarea apelului și raportat la această eroare a fost admis apelul intimatei . acțiunea.
În drept au fost invocate dispozițiile art.503, alin.3 și 2, punctul 2 C.p.civ, art.453 și art.508 Cod pr.civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Din interpretare prevederilor art. 503 Cod pr. civilă rezultă că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale.
Sensul sintagmei eroare materiale nu este explicat de legiuitor. Avându-se în vedere necesitatea de a nu aduce atingere lucrului judecat Curtea consideră că textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului (cum ar fi respingerea ca tardiv sau ca insuficient timbrat a recursului (deși la dosar se găseau dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat), sau alte aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează în categoria erorilor materiale, situație în care cererea se impune a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul M. D., împotriva deciziei nr.160 din 16 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2015.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.5 ex
J.a.I.M.
M.C.Ț.
4.05.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 2713/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1375/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
