Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4531/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4531/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 4531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4531/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul ales pentru corespondență în Slatina, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 454 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant BRUMUȘILĂ C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat J. F., din Slatina, ., jud. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin serviciul registratură . a depus formularul (în original) pentru transfer/remitere sume, din data de 09.01.2015, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2015 sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamant Brumușilă C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe perioada 03.12.2014 – 13.01.2015, cât și sporurile aferente acestei perioade,precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt a arătat reclamantul că a fost angajat al pârâtei . desfășurând activitate în funcția de șofer autocamion în perioada 03.12._15.
A fost angajat de pârâtă conform contractului individual de muncă nr. 118/02.12.2014 pentru a desfășura o activitate de lucru cu normă întreagă, norma fiind de 8 ore/zi, totalizând 40 de ore pe săptămână.
În toată această perioadă a depășit norma de lucru deoarece zilnic lucra câte 9 ore și a lucrat în plus 2 sâmbete și 2 duminici, respectiv pe data de 06 și 07.12.2014, cât și pe data de 10 și 11.01.2015, când a efectuat curse internaționale.
Astfel, a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i achite și drepturi salariate aferente zilelor de 06 - 07.12.2014, 10 - 11.01.2015, cât și o oră în plus pe fiecare zi peste programul de lucru.
Întrucât pârâta nu i-a achitat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2014, din data de 14.01.2015 nu s-a mai prezentat la sediul firmei și nu a mai desfășurat activitate și a aflat că în prezent i-a fost desfăcut contractul de muncă.
A arătat că a făcut nenumărate demersuri în vederea achitării drepturilor salariale aferente acestei perioade, prezentându-se în nenumărate rânduri la sediul firmei și de fiecare dată spunându-i-se că va fi plătit într-o anume dată și la acea dată când se prezenta nu primea drepturile salariale fiind amânat de fiecare dată.
A și somat pârâta să-i achite drepturile salariale conform facturii nr. DIV_/22.01.2015, emisă de Poșta Română, dar nici cu această ocazie nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente.
A mai arătat că pârâta în data de 19.01.2015, prin adresa nr. 4, i-a solicitat să se prezinte în termen de 5 zile de la primirea acestei adrese la sediul societății, s-a prezentat și cu toate acestea nu a găsit înțelegere privind plata drepturilor salariale.
Au fost depuse la dosar în dovedire: copie contract individual de muncă nr. 118/02.12.2014, adresa nr. 4/19.01.2015, emisă de ., cerere, factura poștală emisă la data de 21.01.2015.
În drept sunt invocate prevederile art. 166 și următoarele din Codul Muncii.
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul a fost angajatul societății în perioada 03.12._15, având contractul de munca înregistrat sub nr. 118 din 02.12.2014 pe o durata determinata de 3 luni respectiv 03.03.2015 în funcția de conducător autocamion, cu salariul de baza de 900 lei / lunar.
În momentul încheierii contractului de angajare, reclamantul a fost întrebat dacă până în prezent a mai efectuat vreo cursă internă sau internațională cu autocamionul și dacă are noțiunea folosiri cardului și a diagramei tahograf iar răspunsul a fost - nu, deoarece de curând a obținut atestatul din G..
S-a hotărât trimiterea reclamantului în cursă în extern pentru a învăța, împreună cu alt angajat al societăți pe ruta România - Germania.
După sosirea din cursă i s-a dat în primire auto nr._ , cu semiremorca_ , pentru a efectua o cursa externă cu încărcare din Slatina - Germania după care a revenit în țară cu altă încărcătură respectiv marfă generală cu descărcare în București.
Reclamantul în momentul încărcării autocamionului din Slatina a avariat din vina lui directă, deflectorul de la cabină spărgându-l, situație în care acesta și-a luat angajamentul că va înlocui piesa avariată.
În momentul plecării în cursă spre Germania la intrare în Ungaria, acroșează autocamionul spărgând oglinda retrovizoare exterioara pe partea stingă.
După sosirea în țară descarcă marfa generală în București după care trebuia sa meargă să încarce altă marfă pentru a pleca în G. iar acesta fără a anunța la societate a plecat din București și a venit la garajul societății din Slatina.
Cere pârâta să comunice reclamantul care sunt drepturile salariale pe care considera ca ii revin (și referitor la orele suplimentare), dar să se ia în calcul și prejudiciile pe care le-a creat la societate de 3155 lei.
Reclamantul după data de 13.01.2015 nu s-a mai prezentat la societate iar în urma adresei nr. 4 din 19.01.2015 prin care i s-a solicitat să se prezinte la sediul societăți pentru clarificarea contractului de muncă, acesta nu s-a prezentat după care în termen legal s-a procedat la desfacerea contractului de muncă.
De asemenea s-a achitat reclamantului suma de 300 lei reprezentând drepturi salariale dar fără a semna dispoziția de plată deoarece era târziu.
Au fost depuse la dosar: declarație reclamant, p.v. constatare avarii, proces verbal, certificat înmatriculare.
Prin sentința nr.454 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul BRUMUȘILĂ C., domiciliat în ., ., județul O. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. J. F., din Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta ., J_ , C._, cu sediul social ales în Slatina, ., județul O., având ca obiect drepturi bănești.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale către reclamant pentru perioada 03.12._15
A fost obligată pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a reținut că între reclamant și pârâta ., a fost încheiat contractul de muncă nr. 118 din 02.12.2014 pe o durata determinata de 3 luni, respectiv 03.12._15 în funcția de conducător autocamion, cu salariul de baza de 900 lei brut lunar.
Potrivit art. 159 Codul muncii, republicat salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Potrivit art. 168 Codul muncii republicat „plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca și în cazul actelor contabile conform legii.
Sarcina probei în acest sens revine angajatorului potrivit art. 272 Codul muncii care cuprinde o reglementare expresă în acest sens, respectiv, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa.
Acest articol instituie astfel o excepție de la regula potrivit căreia sarcina probei revine reclamantului.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în urma nerespectării obligațiilor contractuale asumate și anume aceea de plată a salariului, reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor salariale (salariul de 900 lei/lună) pentru perioada efectiv lucrată – 03.12.2014 – 13.01.2015, întrucât pârâta nu și-a achitat până la această dată drepturile salariale restante.
Atât reclamantul cât și pârâta recunosc încetarea relațiilor contractuale la data de 13.01.2015.
Deși reclamantul a solicitat și acordarea sporurilor aferente acestei perioade, prin contractul individual de muncă încheiat, nu este prevăzut nici un spor, indemnizație sau alte adaosuri și va fi respins acest capăt de cerere.
Reclamantul nu a făcut nici dovada orelor suplimentare invocate, respectiv 1 oră în plus pe zi, 2 sâmbete și 2 duminici.
În ceea ce privește cererea pârâtei de a se lua în calcul și prejudiciile pe care reclamantul le-a creat la societate - de 3155 lei, instanța a respins această solicitare, eventualele prejudicii cauzate de angajat putând să facă obiectul unei acțiuni distincte în răspundere patrimonială a salariatului.
Pentru aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea formulată și obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale (salariul de 900 lei/lună) pentru perioada efectiv lucrată – 03.12.2014 – 13.01.2015.
A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, respectiv 300 lei onorariu avocat.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta arată că nu are nicio datorie către reclamant drepturile acestuia fiind achitate la zi, situație ce poate fi documentată cu înscrisurile depuse în apel.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între reclamant și pârâta E. SER s-a încheia un contract de muncă pe o durată de 3 luni în care reclamantul era angajat conducător auto camion pe perioada 3.12.2014-3.03.2015 cu un salariu de bază de 900 lei lunar, iar relațiile contractuale au încetat la 13 ianuarie 2015.
Având în vedere dispoz. art.159 Codul muncii reclamantul avea dreptul la un salariu pentru munca prestată, iar potrivit art.168 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată și a oricăror alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.
Reclamanta a invocat efectuarea acestei plăți depunând în acest sens un document care reprezintă un formular emis de OMV- WESTACO EXRESS din care rezultă că o persoană fizică I. P. i-a transferat acestuia suma de 1150 de lei la data de 9 ianuarie 2015 în timp ce reclamantul se afla în localitatea Nădlac în efectuarea unei curse.
Examinând susținerile apelantei, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate deoarece prin acest document care provine de la o persoană fizică și nu de la apelantă nu s-a făcut dovada plății drepturilor salariale, acesta reprezentând suma cu care s-a plătit motorina pentru alimentarea Tirului ce aparținea apelantei.
Din documentele depuse la dosar de către reclamant rezultă să susținerile acestuia sunt întemeiate, reclamantul fiind conducătorul Tirului care în ziua de 9.01.2015 a efectuat cursa și a alimentat la ROMPETROM Nădlac, iar din documentul de transfer a sumei de bani nu rezultă că suma reprezintă plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că apelanta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale, astfel că apelul formulat de aceasta este nefondat urmând a fi respins conform art.480 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ., cu sediul ales pentru corespondență în Slatina, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 454 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant BRUMUȘILĂ C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat J. F., din Slatina, ., jud. O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.V.V.
19.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4703/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
