Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1951/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1951/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 7723/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1951
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător L. L. B.
Grefier M. V. A.
******************************
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul I. Școlar Județean M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 88 din 13.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat P. A. și intimatul pârât C. Național Economic „T. C.” Dr.Tr.S., cu sediul în Dr.Tr.S., . județul M., având ca obiect drepturi bănești dobânda legală aferentă sentinței 5560/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, după care;
În baza art. art. 482 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă, Curtea a constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 88 din 13.01.2015 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. în numele membrului de sindicat P. A., în contradictoriu cu pârâții C. Național Economic „T. C.” Dr.Tr.S. și I. Școlar Județean M..
A obligat pârâții să plătească reclamantului membru de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 5560/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, începând cu data de 03.12.2013 și până la data plății integrale a acestor sume.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M. prin întâmpinare, instanța a constatat că prin sentința nr. 5560/2013 pronunțată de Tribunalul M. s-au acordat reclamantului membru de sindicat diferențele de drepturi salariale conform Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită acordarea dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite în baza acestei sentințe.
Prin urmare, s-a constatat că părțile sunt aceleași în ambele litigii, iar referitor la obiectul cauzelor se reține că în dosarul anterior s-au solicitat diferențe salariale în baza Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită dobânzi aferente acestor drepturi urmare a neplății sumelor acordate prin hotărâre judecătorească. Cât privește cauza celor 2 litigii se constată că este diferită întrucât în dosarul de față se solicită plata dobânzii aferente diferențelor salariale acordate prin sentința nr. 5560/2013.
Așa fiind, s-a apreciat că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art.431 alin.1 cod pr. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat, situație în care urmează a se respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean M. prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând solicitarea reclamantului membru de sindicat Tribunalul a reținut că art. 161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art. 166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză s-a constatat că drepturile salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost achitate parțial de către pârâți, fiind eșalonate la plată pe perioada 2014 – 2018 conform Legii 230/2011 (așa cum rezultă din adresa nr.66/2015 emisă de pârâtul C. Național Economic „T. C.” Dr.Tr.S. și adresa emisă de pârâtul I. Școlar Județean M.).
În raport de prevederile Codului muncii în materia plății drepturilor salariale s-a apreciat că reclamantul membru de sindicat este îndreptățit la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâților potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict de muncă și această hotărâre este definitivă și executorie potrivit art.274 Codul muncii, rezultând că creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a constatat că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii s-a constatat că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, s-a constatat că reclamantul membru de sindicat este îndreptățit la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din sentința nr. 5560/2013 pronunțată de Tribunalul M., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează să fie acordate aceste dobânzi, s-a constatat că s-a solicitat plata dobânzii legale pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii Tribunalul a reținut că hotărârea judecătorească invocată în cauză - sentința nr. 5560/2013 - a fost pronunțată la data de 03.12.2013 și fiind o hotărâre pronunțată într-un conflict de muncă este definitivă și executorie de la data pronunțării conform art.274 Codul muncii, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 23.10.2014 situație în care s-a constatat că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 03.12.2013 - data pronunțării titlului -, ci nu pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri.
Faptul că prin sentința nr. 5560/2013 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având in vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, astfel încât a fost admisă în parte în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamantului membru de sindicat dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. nr. 5560/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul M., începând cu data de 03.12.2013 și până la data plății integrale a acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. Școlar Județean M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat se arată așa cum rezultă din unele sentințe civile anexate la cererea de chemare în judecată de către reclamant reieses că aceste drepturi au fost acordate prin sentințele respective.
Pe fond se arată că plata sumelor câștigate în instanțe de reclamant a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 1
(l)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu:
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
(2)În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
(3)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgentă, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgentă, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz:
b)din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Astfel, conform art. 1 alin 3 se specifica în mod clar accesoriile care vor fi plătite la suma principală, respectiv numai actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.
În condițiile în care ar fi admisă cererea unitatea apelantă nu ar avea temei legal în baza căreia să facă aceste plăti.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii reclamantului pentru nelegalitate si netemeinicie.
Intimatii nu au formulat intampinare in cauza si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea îl apreciază a fi nefondat, urmând să îl respingă ca atare, pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat prin raportare la sentinta civila nr 5560/03.12.2013 a Tribunalului Mehedinti, exceptie invocata si la fond de catre intimatul I. Scolar al Judetului Mehedinti, Curtea apreciaza ca in mod corect aceasta exceptie a fost respinsa de catre prima instanta, dat fiind faptul ca dosarul nr_ in care a fost pronuntata sentinta mentionata a avut ca obiect acordarea catre membrul de sindicat P. A. diferențele de drepturi salariale conform Legii 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.285/2010, iar în cauza de față se solicită acordarea dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite în baza acestei sentințe.
In atare conditii, chiar daca partile sunt aceleasi in ambele cauze, in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca nu exista identitate de obiect si cauza intre cele doua litigii, nefiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art.431 alin.1 Cod pr. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste motivul de apel ce vizeaza faptul ca potrivit art 1, al 3 din OUG 71/2009 sumele prevazute in titlurile executorii se vor actualiza numai cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S., nefiind posibila acordarea unei dobanzi legale in acest sens, se retine ca acesta este neintemeiat pentru urmatoarele conasiderente:
U. S. Independente din Învățământ M., în numele membrului său de sindicat P. A., prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtilor C. N. Economic T. C. si I. Școlar Județean M., la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești.
Sumele prevăzute în titlul executoriu - hotărâri judecătorești - reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator într-o anumită perioadă de timp și neachitate de către acesta.
Prin O.U.G. nr. 71/2009, s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.
Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective.
Potrivit art. 166 din Codul muncii republicat (anterior art. 161), salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că „ Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Art. 171 (1) din Codul muncii republicat (anterior art. 166) stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Curtea reține astfel că nu poate fi primit motivul de apel prin care se susține că reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului suferit prin actualizarea sumelor în funcție de rata inflației astfel că acordarea și a dobânzii legale nu se justifica.
Sub acest aspect, Curtea reține că actualizarea în funcție de inflație are caracter compensatoriu, prin aceasta fiind reparată partea din beneficiul nerealizat, urmărindu-se astfel păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii ) rezultă că este admisibil cumulul acestora, neajungându-se la o dublă reparație, cum susține apelantul.
Totodată, se reține că împrejurarea că, prin art.1 alin.3 din OUG nr.71/2009, se prevede acordarea actualizării sumelor datorate personalului bugetar cu titlu de drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ca accesoriu al creanței principale, aceasta nu înseamnă că a fost instituită o interdicție de acordare a dobânzii legale la aceste sume, atâta timp cât cele două categorii de despăgubiri au natură juridică diferită.
De altfel, în acest sens este și decizia RIL nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curtea de Casați și Justiție, prin care s-a statuat că: „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Neintemeiate sunt si sustinerile apelantului in sensul ca prezenta cauza ar fi trebuit judecata sub imperiul vechiului C., in conditiile in care se solicita accesorii la sumele castigate in litigii ce s-au desfasurat sub incidenta vechiului C., din moment ce actiunea ce a format obiectul prezentului dosar a fost introdusa la data de 23.10.2014, iar potrivt art 24, al 1 NCPC, intrat in vigoare la 15.02.2013, dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa ., asadar dispozitiile NCPC fiind cele aplicabile in cauza, asa cum corect a procedat si prima instanta.
Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. Școlar Județean M., cu sediul în Dr.Tr.S., ., județul M., împotriva sentinței civile nr. 88 din 13.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. Libere din Învățământ M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat P. A. și intimatul pârât C. Național Economic „T. C.” Dr.Tr.S., cu sediul în Dr.Tr.S., . județul M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Președinte, M. L. | Judecător, L. L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red/tehnored/jud.L.L.B.
Jud.fond M.I.
Teh.red. A.G./2 ex
Data:24.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 653/2015.... → |
|---|
