Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1577/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1577/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 5658/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1577
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. N. A.
Judecător A. M.
Grefier M. V. A.
***********************************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S. A., cu domiciliul în Bumbești J., ..1, ., ., împotriva sentinței civile nr.4713 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala G. nr.1 Bumbești J. cu sediul în Bumbești J., ..2, jud Gorj și C. L. Bumbești J., cu sediul în Bumbești J., ., județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.2 Cod procedură civilă, după care nemaifiind alte cereri și incidente;
În baza art. 411 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 394 cod de procedură civilă și art. 482 cod de procedură civilă, Curtea, constată încheiată cercetarea procesului în apel și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Prin sentința civile nr.4713 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. și în consecință respinge cererea față de acest pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. A. CNP_, cu domiciliul în Bumbești J., ..1, ., ., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Bumbești J. cu sediul în Bumbești J., ..2, jud Gorj și C. L. Bumbești J., cu sediul în Bumbești J., ., județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În ceea ce privește excepțiile s-a reținut:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J., invocată de acest pârât, instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamanta, în calitate de cadru didactic la unitatea de învățământ a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Bumbești J.” și C. L. Bumbești-J., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților să calculeze drepturile salariale aferente perioadei ianuarie_11 aplicându-se coeficientul de multiplicare 1-400 lei ca bază de calcul prevăzute de Legea nr.221/2008 și Decizia nr.3/2011 a ICCJ și în consecință plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective .
Conform dispozițiilor art.13 din O.U.G. nr.32/2001, H.G. nr.538/2001, art.16 din H.G. 2192/30.11.2004, art.167 alin.1 din Legea 84/1995, art.23 alin.1, art. 36 alin.1, alin.4 lit.a și alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001, ce justifică pentru consiliul local calitatea de ordonator de credite față de unitatea de învățământ, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat, din bugetul local și din alte surse, potrivit legii, iar consiliul local aprobă, la propunerea primarului, din bugetul local, virările de credite.
Cum reclamantul a solicitat ca pârâtul C. local Bumbești-J. să calculeze drepturile salariale aferente perioadei ianuarie_11 și să platească diferențele de drepturi salariale neacordate, acesta neavând calitate de angajator nu este debitorul obligației de plata a drepturilor salariale ale reclamantei, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta este întemeiată și va fi admisă.
Astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S. A. a chemat în judecată pârâții Școala G. nr.1 Bumbești J. și C. L. Bumbești J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevăd că acțiunile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere că reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 9 iulie 2014, instanța a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată prescripția dreptului material la acțiune se împlinise.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. și în consecință a respins cererea față de acest pârât, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat din oficiu și a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea formulată de către reclamantă cu motivarea că nu există temei legal în baza căruia începând cu data de 14 mai 2011, la încadrarea personalului didactic, potrivit legii 63/2011 să se țină cont de prev. Lg. 221/2008.
Se învederează că obiectul cererii de chemare în judecată a fost altul, respectiv obligarea pârâtei la calculul și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești conform Lg. 330/2009 conform sentinței 699/20.03.2014 pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii și până la data plății efective.
Apelul este fondat.
Curtea reține că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform Lg.330/2009 și a sentinței civile nr. 699/2014 a Tribunalului Gorj pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii și până la data plății efective, aceasta solicitare formând în mod clar obiectul acțiunii.
Se observă că prima instanță nu a judecat cauza, în limitele investirii, potrivit principiului disponibilității părții, ci s-a pronunțat pe un cu totul alt obiect cu care nu a fost sesizată, altul decât acela dedus judecății și anume a analizat cauza într-un alt context, reținând eronat că obiectul pricinii ar fi obligarea intimaților să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe obiectul cu care a fost investită privind acordarea dobânzilor legale, așa cum s-a arătat în precedent, ci pe un cu totul alt obiect, analizând pricina într-un alt context legislativ.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept, raportat la obiectul pricinii, astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.425 alin. 1 lit. b Noul Cod pr.civilă o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din însăși motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existând o legătura de necesitate si suficienta, or, in situația in care argumentele instanței nu se regăsesc in considerente aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În consecință, față de cele arătat Curtea constată că nepronunțarea instanței asupra obiectului cu care a fost investită, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinate pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționarea acestora (cauza Albina împ.României publicată în M.Of.1049/25.11.2005).
Se ține seama atât de faptul că hotărârea din punctul de vedere arătat nu a fost motivată, cât și de dispoz.art.6 CEDO a reglementării dreptului la un proces echitabil și art.13 CEDO privind dreptul de acces la o instanță.
Astfel, dreptul de acces la o instanță și posibilitatea exercitării unor acțiuni trebuie să existe la un nivel suficient de certitudine, nu numai în teorie dar și în practică deoarece în caz contrar, ele sunt lipsite de efectivitate și accesibilitate.
Pentru ca o acțiune să fie considerată accesibilă trebuie ca reclamantul să o poată exercita el însuși, în mod direct. De asemenea acțiunea ce va fi utilizată trebuie să fie adecvată și eficace, adică de natură a conduce la înlăturarea încălcărilor invocate.
Eficacitatea unei acțiuni se apreciază în raport cu dispozițiile legale naționale în vigoare, cu jurisprudența în materia aplicării acestora și chiar în funcție de opinia generală a doctrinei cu privire la trăsăturile acelei acțiuni data când ea putea fi exercitată.
În ceea ce privește instanța națională – de care vorbește art. 13- trebuie subliniat că jurisprudența Curții, cere existența unui remediu intern care să permită autorităților naționale competente să decidă atât asupra fondului unei plângeri privind un drept din Convenție cât și să acorde reparații adecvate.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) – pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale, ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi ce își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
Fundament al dreptului atât procedurile pe care Convenția le reglementează, trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO – referitor la motivarea hotărârii sau analizării tuturor probelor în contextul analizării criticilor invocate –au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii prin prisma analizării tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
Justițiabilul trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( Comisia EDO, Dec.din 2 aprilie 1973, Curtea EDO Hiro Balani C. Spania, Hot.din 9 dec.1994 . nr.303 p.25 – par.28).
Hotărârea pronuntată de instanta de apel nu răspunde cerintelor textului de lege enuntat art.425 alin. 1 lit.b Noul C.pr.civilă, în ceea ce priveste ultima critică a apelului, întrucât instanța nu se pronunță pe toate aspectele așa cum s-a arătat și nu motivează implicit, astfel încât instanta de apel este în imposibilitatea exercitării controlului judiciar, neputând cunoaste argumentele pentru care au fost retinute ori înlăturate sustinerile sau apărările părtilor.
Se reține totodată că prima instanță a pronunțat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Bumbești J. și în consecință de respingere a cererii față de acest pârât, de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune invocata din oficiu și de respingere a acțiunii reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune, nepronunțând oricum nicio soluție pe fondul cauzei pe care a analizat-o.
Prima instanță însă, în esență nu a intrat în cercetarea fondului cauzei raportat la obiectul cu care a fost investită – față de cele expuse în precedent.
D. urmare, Curtea apreciază că nepronunțarea și nemotivarea solutiei adoptate echivalează cu necercetarea fondului sub aspectul acestui petit, fiind incidente disp.art.480 alin.3 teza 1 NCPCivilă ce atrag anularea hotărârii cu consecința judecării procesului și evocării fondului.
Pe fond se reține că, prin cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, și neachitate în contextul în care, prin OUG nr. 71/2009 și alte acte normative ulterioare, s-a stabilit ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o anumită perioadă de timp.
În consecință, obiectul prezentei cauze îl reprezintă plata despăgubirii reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de creditor pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
Fiind sesizată cu privire la posibilitatea acordării acestor daune interese, Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2/2014 dată în interesul legii, a statuat că: „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Rezulta ca, sub aspectul indreptatirii reclamantei de o obtine plata dobanzii legale, alaturi de actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie, problema de drept a fost transata prin decizia in interesul legii sus mentionata, obligatorie conform disp. art. 330/7 C.Proc. Civ..
Pe de alta parte, in cuprinsul acestei decizii s-a reținut că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Fapta ilicită invocată de reclamantă constă în executarea cu întârziere, de către pârâtă, a obligațiilor de plată a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii – hotărâri judecătorești.
In prezenta cauză hotărârea judecătorească invocata ,care constituie titlu executoriu s.c. 699/20.07.2014 a Tribunalului Gorj a fost pronunțată ulterior datei de 01.10.2011 (data intrării în vigoare a Noului cod civil – Legea nr. 287/2009), în raport de data la care creanțele au devenit scadente, față de art.5 alin.1 și 2 și respectiv 114 din Legea nr.71/2011, vor fi incidente dispozițiile din Noul Cod civil, care reglementează efectele obligațiilor.
Potrivit art.1531 alin. 1 și alin. 2 teza 1 NCPCivilă, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiarul de care acesta este lipsit.
Potrivit art.1535 alin. 1 NCPr.Civilă, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu . În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Prin urmare, dreptul reclamantei creditoare de a pretinde despăgubiri s-a născut din momentul săvârșirii faptei ilicite prejudiciabile, anume de la data la care hotărârea judecătorească, deși executorie de drept potrivit art. 274 din Codul muncii, nu a fost pusă în executare, și de la momentul respectiv debitorul datora dobânda legală, fără a fi necesară punerea în întârziere, pârâții având obligația de a-și executa obligațiile chiar de la momentul pronunțării sentințelor, dată de la care sentințele erau executorii.
De principiu s-a statuat că, în același timp însă, de la același moment a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului la acțiune, astfel încât sumele solicitate prin prezenta hotărâre pot fi acordate numai în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.
Însă, în speță există o particularitate, titlul executoriu fiind pronunțat în data de 20.03.2014.
Cu privire la dobânda legală aferentă drepturilor salariale stabilite prin s. civilă 699/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, aceasta se va acorda de la data pronunțării titlului executoriu ( de la această dată și până la data introducerii acțiunii trecând o perioadă mai mică de 3 ani) și până la achitarea sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale. Creanța este certă lichidă și exigibilă, nu mai este necesară punerea în întârziere, sentința civilă fiind executorie de la data pronunțării.
Văzând și dispoz. art.480 alin. 3 teza 1 N.C. pr. Ciivlă instanța va admite apelul declarat de reclamanta S. A., va anula sentința civilă nr.4713 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, și pe fond, admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Bumbești J. și C. L. Bumbești J..
Va obliga pârâta Școala G. nr. 1 Bumbești-J. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 699/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 20.03.2014 până la data plății efective.
Va obliga pârâtul C. L. Bumbești-J. să aloce sumele de bani necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate, conform sentinței, in raport de dispoz. Lg.1/2011, Hg. 1395/2010,din toate aceste prevederi legale, reieșind că intimatul C. L. Bumbești J. are atribuții în ce privește finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar, ceea ce justifică in cauza calitatea sa procesuală pasivă.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta S. A., cu domiciliul în Bumbești J., ..1, ., ., împotriva sentinței civile nr.4713 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Școala G. nr.1 Bumbești J. cu sediul în Bumbești J., ..2, jud Gorj și C. L. Bumbești J., cu sediul în Bumbești J., ., județul Gorj.
Anulează sentința civilă nr.4713 din 28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, și pe fond, admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Bumbești J. și C. L. Bumbești J..
Obligă pârâta Școala G. nr. 1 Bumbești-J. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 699/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, începând cu data de 20.03.2014 până la data plății efective.
Obligă pârâtul C. L. Bumbești-J. să aloce sumele de bani necesare plății dobânzii legale aferente sumelor datorate, conform sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. V. A. |
Red. Jud. M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.2/23.04.2015
Jud.Fond/M. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2757/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
