Conflict de muncă. Decizia nr. 1344/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1344/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 13944/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1344/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile, având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești, privind recursul declarat de contestatoarea C. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1135/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta intimată, asistată de avocat I. I., avocat S. D. pentru intimata recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al doilea termen de judecată, iar prin serviciul registratură al instanței a fost depus contractul de asistență juridică nr. 75 din 04.11.2011.
A. I. I. pentru recurenta intimată învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
A. S. D. pentru intimata recurentă învederează instanței că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
A. I. I. pentru recurenta intimată, având cuvântul, solicită admiterea recursului întrucât instanța de fond în mod greșit nu a acordat cheltuielile judiciare. Susține că la dosar a făcut dovada că recurenta intimată a achitat onorariul de avocat.
A. S. D. pentru intimata recurentă, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat de recurenta intimata. Susține că recurenta intimată nu a făcut dovada pentru a solicita acordarea cheltuielilor judiciare.
Cu privire la recursul formulat de intimata recurentă, consideră că este admisibil. Precizează că intimata recurentă nu a dat dovadă de rea credință și nu s-a opus în momentul în care trebuia să acorde drepturile bănești recurentei intimate. Acordarea drepturilor bănești au fost imposibile datorită culpei recurentei intimate, întrucât nu a pus la dispoziție înscrisurile pentru calcularea salariului.
De asemenea precizează că intimata recurentă urma să acorde recurentei intimate tichetele de masă, însă aceasta din urmă nu s-a prezentat pentru a le ridica.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de intimata recurentă, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
A. I. I. pentru recurenta intimată, cu privire la recursul declarat de intimata recurentă pune concluzii de respingere. Precizează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Susține că în cauză nu se poate susține că intimata recurentă a fost de bună credință iar decizia emisă cuprinde unele nelegalități iar instanța de fond în mod corect le-a sancționat.
În consecință solicită respingerea recursului declarat de intimata recurentă, fără acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ contestatoarea C. C. I. a chemat în judecată intimata U. de A. „G. E.”Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală și a solicitat anularea articolului 1 al Deciziei nr. 176/04.11.2010 emisă de către Rectorul Universității de A. „G. E.” Iași, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a luat cunoștință despre existența deciziei contestate din dosarul nr._ * și formulează contestație motivat de faptul că nu este indicat în cadrul deciziei atacate vreun temei de drept al anulării Deciziei nr. 32/21.02.2005, nu cuprinde termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă să judece contestația, decizia nr. 32/21.02.2005 există în două forme, dintre care cea de a doua este un fals. A depus decizie nr. 176/04.11.2010 emisă de către Rectorul Universității de A. „G. E.” Iași.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, motivat de data emiterii deciziei și de faptul că aceasta a fost comunicată contestatoarei, arătând că decizia și-a produs efectele. Consideră că motivele de nulitate invocate de contestatoare nu sunt întemeiate și că aceasta nu s-a înscris niciodată în fals împotriva actelor comunicate de intimată.
Prin sentința civilă nr.1135 din 10.04.2013 Tribunalul Iași respinge excepția tardivității, invocată de intimată.
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea C. C. I., cu domiciliu ales la Societatea Civilă de Avocați „I. & B.” din iași, ., ..1 în contradictoriu cu intimata U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală, cu sediul în Iași, .-9, jud. Iași.
Anulează în parte Decizia nr. 176/04.11.2010 emisă de intimată în ceea ce privește prevederile referitoare la contestatoarea C. C..
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inițial, la 21.02.2005 s-a emis Decizia nr. 32 în forma ce prevedea acordarea procentului salarial de 7% cu titlu de evaluare profesională. – astfel cum recunoaște expres intimata în adresa de la fila 68 dosar.
Prin articolul 1 al Deciziei nr. 176/04.11.2010 emisă de către Rectorul Universității de A. „G. E.” Iași se anulează Decizia nr. 32 în forma ce prevedea acordarea procentului salarial de 7% cu titlu de evaluare profesională, și se arată că salariul corect cuvenit acesteia ar fi de 6.360.000 lei.
Decizia nr. 32/2005 (forma inițială) și-a produs efectele până la data de 01.03.2005, când a fost emisă Decizia 61/2005 – potrivit înscrierilor de la poziția 11 din carnetul de muncă al contestatoarei.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza deciziei contestate, mai puțin dovada comunicării acestei decizii.
Cum termenul de contestare de 30 de zile curge de la comunicare potrivit art. 283 alin.1 lit. a din C. muncii, în lipsa dovezii certe în acest sens instanța va reține ca fiind formulată în termen contestația împotriva Deciziei nr. 176/04.11.2010 emisă de către Rectorul Universității de A. „G. E.” Iași și va respinge excepția tardivității invocată de intimată.
Intimata a invocat în apărare faptul că prin sent.civ. nr. 1920/05.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Iași s-a tranșat în mod definitiv problema procentului de 7% creștere salariu raportat la procentul de evaluare a activității profesionale, în sensul că reclamanta nu era îndreptățită la nici un fel de creștere salarială având la bază evaluarea activității profesionale.
Verificând conținutul acestei decizii, instanța reține că prin aceasta a fost ținută doar să determine dacă pentru anul universitar 2007-2008 pârâta era ținută la evaluarea activității didactice științifice a reclamantei.
În acest sens s-a reținut ”Or, pentru considerentele anterior expuse soluția procesuală este negativă, iar largile aprecieri ale reclamantei referitoare la abuzul pârâtei cu privire la modificarea deciziei 32/2005 sunt nerelevante sub acest petit. În condițiile în care niciuna din deciziile administrative interne privind raporturile juridice cu reclamanta ale pârâtei nu a fost contestată, revocata sau anulata, inclusiv decizia 176/2010 adusă la cunoștință acesteia în anul 2011, principiul prezumției de validitate a actelor administrative aflate în circuitul civil obligă instanța să se pronunțe exclusiv în limita probatoriilor administrate, din care fac parte și deciziile în discuție. Nu în ultimul rând, pentru acest an școlar s-a solicitat obligare pârâtei la evaluare profesională și nu la plata procentului de evaluare conform deciziei 32/2005, invocata doar pe parcursul soluționării cauzei de reclamanta.”
În concluzie, în acel dosar judecata nu a purtat asupra legalității primirii sporului de 7% în anul 2005, iar în ceea ce privește modalitatea în care contestatoarea a luat cunoștință despre decizia nr. 176/2010 în prezenta cauză nu s-a făcut nici o probă de către intimată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că scopul deciziei contestate, scop recunoscut expres de intimată, este acela de efectuare a unei corecții salariale în sensul diminuării retroactive prin eliminarea sporului de 7% pretins necuvenit.
Potrivit prevederilor art. 272 alin. 1 din C. muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă necuvenită este dator să o restituie, însă potrivit principiilor degajate din art. 164 C. muncii, reținerile salariale pot fi operate doar dacă sunt constatate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Acest articol, deși se referă expres la posibilitatea reținerilor salariale doar prin hotărâre judecătorească, implică și faptul că actele/deciziile de stabilire a drepturilor salariale nu pot fi revocate cu de la sine putere de angajator după . civil și producerea de efecte juridice.
Ori, intimata nu a făcut în termenul legal de 3 ani demersuri judiciare pentru recuperarea sumelor respective, și a emis la 5 ani de la încetarea aplicării Deciziei nr. 32/2005 o decizie de corectare a acesteia respectiv, Decizia nr. 176/04.11.2010, fapt ce apare ca fiind nelegal în condițiile în care angajatorul a dispus în mod unilateral modificări cu privire la cuantumul salariului și mai mult a emis o nouă decizie nr. 32 dar tot cu o dată aferentă anului 2005.
Pentru aceste motive anulează în parte Decizia nr. 176/04.11.2010 emisă de intimată în ceea ce privește prevederile referitoare la contestatoare.
Contestatoarea a depus în dovedirea cheltuielilor de judecată factura din 24.01.2013 întocmită de Cabinetul de Avocați „I. și Asociații”, însă această factură nu are indicată cauza pentru care a fost încasat onorariul respectiv și, raportat la faptul că părțile au avut numeroase litigii, instanța nu poate reține legătura indisolubilă dintre cheltuiala respectivă și prezenta cauză, motiv pentru care respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatoarea C. C. I. cât și U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală.
1 . Recurenta contestatoare C. C. I. critică sentința sub aspectul respingerii cererii de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând că data emiterii facturii 2401.2013 este tocmai momentul plății acestui onorariu conform contractului de asistență juridică semnat de ambele părți.
În recurs a depus contractul de asistență juridică.
2 . Recurenta intimată U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală arată că în mod greșita fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, motivat de faptul că decizia a produs o corecție salarială resimțită de angajată, astfel că este absurd a se susține că nu a avut cunoștință de decizie.
Cu privire la fondul cauzei apreciază ca nefondate criticile aduse de contestatoare deciziei în condițiile în care corecția salarială era necesară, mai ales că decizia nr.32/2005 își încetase efectele.
Nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Recurenta contestatoare C. C. I. a formulat întâmpinare la recursul declarat de U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. În privința recursului declarat de U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală Curtea reține că este nefondat.
Tribunalul Iași a procedat la analiza termenului înlăuntrul căruia trebuia formulată contestația împotriva deciziei nr. 176/04.11.2010 din perspectiv dispozițiilor art. 252 al. 5 Codul muncii, reținând încadrarea în termenului legal de sesizare a instanței, aspect contestat de recurentă care invocă ca moment de declanșare a dreptului de sesizare a instanței acela al luării la cunoștință de măsură, invocând faptul că salariata a resimțit corecția salarială realizată prin actul în litigiu.
Curtea va cerceta excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel din perspectiva dispozițiile art. 211 Legii 62/2011, lege specială în raport de dispozițiile Codului muncii (art.252 alin.2).
Textul art. 211 lit. a) al Legii 62/2011 statuează că: „măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă”.
Recurenta contestatoare a luat cunoștință de decizia nr.176/04.11.2010 la data de 06.10.2011, conform mențiunii de pe decizie (fila 176 dosar de fond), nefiind făcute probe contrare de către angajator.
Ca atare, față de data luării la cunoștință 06.10.2011 de măsura dispusă în privința drepturilor salariale, contestația împotriva deciziei nr. 176/04.11.2010 formulată la data de 08.11.2011 se vădește a fi formulată în termen, astfel după cum corect a reținut și prima instanță.
Cu privire la fondul litigiului Curtea constată că recurenta nu aduce critici soluției pronunțate și argumentelor aduse de judecătorul fondului în susținerea acesteia, ci aduce doar apărări față de criticile contestatoarei la decizia nr.176/2010.
Prin urmare, recursul recursului declarat de U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală Curtea va fi respins ca nefundat, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ.
2 . În privința recursului declarat de contestatoarea C. C. I., Curtea constată că este întemeiat.
În raport de dispozițiile art.274 C.pr.civ. intimata U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală se află în culpă procesuală față de soluția pronunțată de Tribunalul Iași și prin urmare este ținută la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces părții adverse. Dovada acestora a fost făcută de către contestatoarea C. C. I. cu factura din 24.01.2013 întocmită de Cabinetul de Avocați „I. și Asociații” însoțită de copia contractului de asistență juridică ./_/1201 din 04.11.2011.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. recursul contestatoarei C. C. I. va fi admis. Se va modifica în parte sentința în sensul că se va obliga U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală să plătească contestatoarei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea C. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1135/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de U. de A. „G. E.” Iași – Facultatea de Interpretare Muzicală, împotriva aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
Președinte, D. P. | Judecător, S. P. | Judecător, A. C. S. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat P.D.
2 ex., 04.11.2013
Tribunalul Iași – C. G.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 29-05-2013, Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
