Obligaţie de a face. Hotărâre din 29-05-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 7692/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 783/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 655 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul B. Ș. asistat de av. B. I. care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind intimata ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare. Este primul termen de judecată. Intimata a fost citată cu duplicatul motivelor de recurs, nu a formulat întâmpinare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că este primul termen de judecată, recursul de față fiind declarat în termen și motivat.
Se procedează la verificarea identității recurentului B. Ș., care se legitimează cu Cartea de identitate ., nr._, eliberată la data de 16.06.2011.
Av. B. I. pentru recurentul B. Ș. precizează că nu are de formulat cereri prealabile și nici de depus înscrisuri noi la dosar.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză și nici de depus înscrisuri noi la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. B. I. pentru recurentul B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum este formulat și motivat. Prin acțiunea introductivă a solicitat instanței de fond să constate că acesta se încadrează în grupa a II a de muncă. Prima instanță reține în mod greșit că nu a fost motivată încadrarea în grupa a II a de muncă. Deși a solicitat administrarea unui probatoriu prin care să dovedească cele solicitate, instanța de fond a respins cererea de probe, motivând că nu s-a dovedit încadrarea în grupa a II a de muncă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii formulate, în sensul de a se constata că se încadrează în grupa a II a de muncă.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._, reclamantul B. Ș. a chemat în judecată pârâta ., solicitând să se constate că activitatea de tractorist/mecanic agricol desfășurată în perioada 1980 – 1987 în cadrul A.E.I. V. se încadrează în grupa a II – a de muncă, potrivit Ordinului nr. 125/1990, anexa 2, poziția nr. 88 și să se stabilească faptul că procentul de timp efectiv lucrat în această grupă de muncă este de 100%. De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat și a desfășurat activitatea de tractorist (mecanic auto) în perioada 1980 – 1987 în cadrul A.E.I. V.. Activitatea desfășurată a constat în executarea cu tractorul și utilajele agricole din dotare a tuturor lucrărilor aferente câmpului, precum și a lucrărilor conexe acestora, respectiv aplicarea de îngrășăminte solului, tratamente fitosanitare, specifice fiecărei lucrări de câmp și perioade a anului. Astfel, meseria exercitată în această perioadă se încadrează în grupa a II – a de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa II, poziția 88.
A susținut reclamantul că, întrucât pârâta a preluat toată arhiva și documentele societății ca urmare a desființării acesteia, a solicitat eliberarea unei adeverințe privind grupa de muncă, însă pârâta, prin adresa nr. 3699/18.06.2012, i-a certificat și eliberat în același timp copii după statele de plată existente, precizând că nu este în posesia tuturor documentelor.
Pârâta . întâmpinare, prin care a arătat că parte din arhiva Comunei V. a fost distrusă într-un incendiu și că, referitor la cererea nr. 3699/18.06.2011, în arhiva instituției mai există doar acele documente pe care i le-a comunicat reclamantului.
Apreciază pârâta, având în vedere dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, poziția 88, că cererea reclamantului este întemeiată.
Referitor la cererea privind eliberarea unei adeverințe, pârâta a susținut că se află în imposibilitatea eliberării unei astfel de adeverințe întrucât a preluat doar arhiva AEI V..
Reclamantul a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 655 din 6.03.2013, Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamantul B. Ș. în contradictoriu cu pârâta . prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 16.06.1980 – 11.04.1987, reclamantul B. Ș. a fost salariatul A.E.I. V., fiind angajat pe postul de mecanic agricol, respectiv tractorist rutierist până la 100 CP, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit disp. art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. De asemenea, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, „încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii”, iar potrivit art. 5 „existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal”.
Potrivit art. 6 din același act normativ, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
În anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sunt prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I de muncă, respectiv grupa a II – a de muncă.
În speță, din cuprinsul carnetului de muncă depus la dosar rezultă că în perioada 16.06.1980 – 01.03.1984 reclamantul a fost angajat pe postul de mecanic agricol, iar în perioada 01.03.1984 – 11.04.1987 acesta a fost angajat pe postul de tractorist rutierist până la 100 CP.
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la faptul că felul muncii și condițiile în care a lucrat s-au încadrat în grupa a II – a de muncă potrivit prevederilor Ordinului nr. 125/1990, anexa 2, poziția 88, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, la poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 125/1990, este prevăzută activitatea desfășurată de „mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP și combine autopropulsate, precum și cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu MET și MPSP (pentru perioada lucrărilor în câmp)”.
Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că activitatea desfășurată în perioada 1980 – 1987 se încadrează în grupa a II – a de muncă, respectiv nu a făcut dovada existenței condițiilor deosebite de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea (art. 6) și a faptului că ar fi lucrat în locuri de muncă incluse în grupa a II – a cel puțin 70% din programul său de lucru (art. 7). Este adevărat că activitatea de mecanic agricol/tractorist este prevăzută la poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 125/1990, însă pentru a putea fi încadrat în grupa a II – a de muncă era necesar ca reclamantul să probeze faptul că a lucrat efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute de actul normativ cel puțin 70% din programul său de lucru. De asemenea, reclamantul nu a probat faptul că a efectuat lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP sau combine autopropulsate, respectiv nu a făcut nici dovada faptului că a efectuat tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu MET și MPSP, astfel cum se menționează la poziția 88 din anexa 2.
Pe cale de consecință, este neîntemeiată cererea reclamantului de a se constata că activitatea desfășurată în perioada 1980 – 1987 se încadrează în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%.
Reținând ca neîntemeiată această cerere, este neîntemeiată și cererea privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. Ș..
În motivarea acestuia, recurentul susține, în primul rând, că reținerile instanței cu privire la aspectele de fapt, de unde ar rezulta că nu a probat că a efectuat lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP sau combine autopropulsate și nu a făcut nici dovada faptului că a efectuat tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire, sunt total eronate.
Astfel, AEI V. presta atât activități agricole de culturi de câmp, cât și zootehnice, orice mecanic agricol/tractorist angajat al unității executând oricare dintre lucrările care se impuneau; mai mult, este de notorietate faptul că, în calitatea sa de mecanic agricol/tractorist, a participat atât la activități agricole, cât și zootehnice.
De asemenea, în cartea de muncă nu există nici o rubrică care să permită instanței să tragă concluzia că nu a desfășurat, cel puțin 70% din timpul lucrat, activități constând în tratamente fitosanitare prin stropire sau prin prăfuire sau activități în condiții nefavorabile de microclimate. Poziția 22 de la fila 22 indică faptul că putea lucra pe tractoare de până la 100 CP.
Nici în statele de retribuție înaintate de pârâtă nu există o rubrică care să permită instanței de fond să tragă concluzia că nu a desfășurat, cel puțin 70% din timpul lucrat, activități constând în tratamente fitosanitare prin stropire sau prin prăfuire sau activități în condiții nefavorabile de microclimate. Înscrisurile care ar fi putut demonstra acest fapt au fost distruse prin ardere în 1989, cum susține pârâta prin întâmpinare, ceea ce l-a pus pe recurent în situația de a indica audierea a doi foști colegi, ca martori, însă instanța a admis doar proba cu înscrisuri, fapt ce a generat imposibilitatea instanței de a trage o concluzie obiectivă cu privire la elementele de fapt ale situației.
În consecință, recurentul solicită casarea sentinței și reținerea cauzei spre judecare, încuviințarea probei testimoniale și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat întâmpinare. În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma aspectelor invocate de recurent în condițiile art. 3041 Cod proc. civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr. 100/1990 și Ordinul nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Potrivit pct. 2 din Ordinul nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
La poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 125/1990, este prevăzută activitatea desfășurată de „mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP și combine autopropulsate, precum și cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu MET și MPSP (pentru perioada lucrărilor în câmp)”.
Potrivit pct. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Pct. 7 din ordin prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru.
Pct. 8 prevede că perioada de timp în care o persoana are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Pct. 15 din același act normativ prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Acestea sunt prevederile legale aplicabile cererilor recurentului reclamant vizând constatarea că activitatea de tractorist/mecanic agricol desfășurată în perioada 1980 – 1987 în cadrul A.E.I. V. se încadrează în grupa a II – a de muncă, potrivit Ordinului nr. 125/1990, anexa 2, poziția nr. 88, precum și stabilirea că procentul de timp efectiv lucrat în această grupă de muncă este de 100%.
În ceea ce privește „aspectele de fapt” reținute greșit de prima instanță, conform susținerilor recurentului, Curtea reține că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă doar calitatea de salariat a recurentului la A.E.I. V., în perioada 16.06.1980 –11.04.1987, pe postul de mecanic agricol/ tractorist rutierist până la 100 CP.
Astfel, din înscrisul cu care se face, potrivit Ordinului nr. 50/1990, dovada perioadei de activitate desfășurată în locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, nu rezultă faptul că recurentul a desfășurat, cel puțin 70% din timpul lucrat, activitățile prevăzute alternativ la poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, constând în efectuarea de lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP și combine autopropulsate, ori efectuarea de tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuirecu MET și MPSP.
Or, din lipsa acestei înregistrări în carnetul de muncă ..Y. nr._ sau din lipsa unor rubrici în statele de retribuție, deci dintr-un fapt negativ, nu rezultă un fapt pozitiv, așa cum pretinde recurentul. În condițiile în care nu sunt probe care să dovedească un fapt pozitiv, ceea ce se reține este faptul negativ, în prezenta cauza prima instanță reținând corect că recurentul nu a desfășurat, cel puțin 70% din timpul lucrat, în perioada în care a fost mecanic agricol (nu și tractorist rutierist până la 100 CP, această funcție nefiind menționată la poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990) activitățile constând în efectuarea de lucrări în câmp cu tractoare de cel puțin 65 CP și combine autopropulsate, ori efectuarea de tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuirecu MET și MPSP.
Evident că nu este de „notorietate” faptul pozitiv care trebuie dovedit în prezenta cauză, respectiv că recurentul a desfășurat, cel puțin 70% din timpul lucrat, în perioada în care a fost mecanic agricol, activitățile prevăzute la poziția 88 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, iar în ceea ce privește faptele pretins a fi notorii, de către recurent, constând în activitățile prestate de AEI V. sau de orice mecanic agricol/tractorist angajat al acestei unități, atât în domeniul culturilor de câmp, cât și în domeniul zootehnic, acestea nu fac obiectul judecății.
De asemenea, recurentul nu a arătat, și nici nu a dovedit, care sunt „înscrisurile posibile” care ar fi putut demonstra faptele care fac obiectul probațiunii și care au fost distruse prin ardere în 1989.
Referitor la proba testimonială, se constată că aceasta a fost menționată în cererea de chemare în judecată, însă, în condițiile în care recurentul reclamant a arătat, la prima zi de înfățișare, care a fost și singurul termen de judecată, că nu are alte cereri de formulat, punând concluzii pe fondul cauzei, prima instanță, având în vedere înscrisurile depuse de recurent, nici nu s-a pronunțat asupra admisibilității probei testimoniale pentru dovedirea faptului că recurentul a desfășurat, în perioada în care a fost mecanic agricol și cel puțin 70% din timpul lucrat, activitățile prevăzute la poziția 88 din aneza 2 la Ordinul nr. 50/1990.
În consecință, față de considerentele expuse, ținând seama și de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 665/06.03.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.05.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, C. L. |
Red. / Tehnored. B.C.
2 ex. – 21.06.2013
Tribunalul Iași: C. C. E.
| Conflict de muncă. Decizia nr. 1344/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
