Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 724/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5645/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 724/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta U. P. A. din Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2808/05.11.2012 a Tribunalului Iași, intimat fiind N. M., având ca obiect contestație decizie de concediere .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2013, susținerile și concluziile apărătorului intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 08 mai 2013.
Pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când, se constată că la datele de 08 mai 2013 și respectiv 09 mai 2013 intimatul a depus la dosar, prin Serviciul de Registratură al instanței, chitanța nr. 32 din 30.04.2013 în valoare de 200 lei reprezentând onorariu avocat și respectiv concluzii scrise însoțite de înscrisuri.
CURTEA DE APEL
Asupra prezentului recurs ;
Prin cererea disjunsă din dosarul nr._, înregistrata la Tribunalul Iași cu nr._, contestatorul N. M. a solicitat, in contradictoriu cu intimata U. ,,P. A.” din Iași, anularea deciziei nr. 436/01.11.2011, anularea deciziei de concediere nr. 25/23.01.2012, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, plata drepturilor salariale majorate si indexate cu inflația la zi de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin sentința civila nr. 609/LM/AS/13.07.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Tribunalului G., s-a recunoscut calitatea de salariat a contestatorului si s-a dispus reintegrarea in funcția deținuta la data de 08.2009 cu plata drepturilor cuvenite pana la reintegrarea efectiva.
În luna iulie 2011, salariații reintegrați prin această sentință au notificat angajatorul in vederea punerii ei in executare prin intermediul Cabinetului de Avocat M. V., notificare reiterata prin Biroul executorului judecătoresc A. C., conform notificării 96 din 19.07.2011.
La data de 25.07.2011, aceștia s-au prezentat la locul de muncă, dar nu le-a fost permis accesul in universitate, așa că au convenit ca reprezentanta C. I. sa depună la registratura cererea care sa ateste faptul prezentării salariaților, cerere înregistrata sub nr. 955/25.07.2011.
Urmare a refuzului angajatorului de a proceda la punerea in executare a sentinței de reintegrare, după comunicarea si redactarea acesteia, s-au adresat Biroului executor judecătoresc A. C. pentru punerea in executare silita a sentinței de reintegrare, formându-se dosarul de executare nr. 1003/2011, iar la data de 31.10.2011 a fost înaintata angajatorului somația de executare împreuna cu copia titlului executoriu.
D. urmare a suspendării executării sentinței de reintegrare nr. 609/2011 obținute de angajator la data de 29.11.2011, prin cererea adresata Curții de Apel București, investita si cu recursul angajatorului împotriva acestei sentințe, demersurile inițiate in vederea executării silite a reintegrării au fost suspendate.
S-a mai arătat că executarea acestei sentințe a fost posibila doar la data de 02.02.2012, după ce recursul declarat de angajator si cererea de suspendare a executării au fost respinse. Deși, prin procesul verbal al executorului judecătoresc, au fost declarați reintegrați pe funcțiile deținute in luna august 2009, conform tabelului anexa la procesul verbal de executare, nu le-a fost permisa . preluarea efectiva a locului de munca, pretinzându-se ca la 02.02.2012 erau concediați conform deciziei a cărei anulare o solicita.
La data de 1.11.2011, angajatorul a emis și decizia nr. 436 de reintegrare a foștilor salariați, ca efect al sentinței 609/2011 a Tribunalului G..
Decizia nr. 436/1.11.2011 si deciziile de concediere sunt nelegale intrucat au fost semnate de o persoana care nu are calitatea de reprezentant legal al Universitatii P. A. din Iași.
Astfel, semnatarul acestor decizii este S. B., care s-a proclamat președinte UPA in urma organizării unor alegeri ilegale la 18.11. 2009. Dovada faptului ca persoana care a semnat decizia in litigiu nu este reprezentantul legal al angajatorului o constituie sentința din 31.01.2012 pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul nr._ .
S-a mai subliniat ca, in prezent, cum U. P. A. din Iași nu este condusa de organe de conducere desemnate in mod legal, potrivit art.210 NCC, actele de administrare si dispoziție revin fondatorilor, respectiv prof. univ. A. C., prof. univ. dr. N. N. si prof. univ. dr. D. Tompea, acesta din urma aflându-se in contrarietate de interese.
Decizia nr.436/01.11.2011 este o decizie formala, emisa fara intenția de a produce efectele juridice specifice, având o cauza falsa si ilicita, fapt ce o lipsește de efecte si atrage nulitatea actului.
Caracterul formal al acestei decizii pretins de reintegrare rezulta din conținutul acesteia, in care se arata ca lucrul efectiv va începe după depunerea actelor necesare întocmirii dosarului personal, condiționare nelegala, in contradicție cu dispozitivul sentinței ce dispune reintegrarea necondiționat de îndeplinirea unor formalitati.
Totodată, caracterul formal mai rezulta si din neindicarea de către angajator a posturilor, funcțiilor pentru care s-a dispus reintegrarea.
Mai mult, acest caracter formal este dat si de faptul ca, deși UPA pretinde ca a reintegrat-o, solicita instanței suspendarea executării sentinței, contesta prin motivele de recurs calitatea de salariat si se adresează Tribunalului G. solicitând ca pe calea contestației la executare sa se lămurească intelesul dispozitivului sentinței de reintegrare.
Desființarea deciziei 436 din 1.11.2011 atrage cu caracter de consecința si desființarea deciziilor de concediere, care sunt nelegale și pentru că reintegrarea s-a produs abia la 02.02.2012, urmare a executării silite finalizate de executor judecătoresc A. C., fiind de neconceput sa concediezi un salariat înainte de a fi reintegrat.
De asemenea, deciziile de concediere sunt lovite de nulitate, nefiind respectate dispozițiile de procedura prevăzute de art.313 si 314 din Legea nr.1/2011, citata ca temei al desfacerii/concedierii disciplinare a contractului de munca. Nu a fost îndeplinita real si efectiv nici cercetarea disciplinara, in sensul dispozițiilor art. 314 alin.1,2 si 3 din Legea nr.1/2011.
Cu privire la abaterea disciplinara, se arată că, potrivit art. 61 lit. a Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate.
Pretinderea de către angajator de clarificări asupra raporturilor de serviciu, ce erau lămurite printr-o sentința definitiva si executorie, nu poate sa constituie o abatere de la obligatiile stabilite prin contractul individual de munca sau contractele colective.
În ceea ce privește refuzul de a se prezenta la locul de munca, este evident ca nu se afla ., aflându-se in situația in care însuși angajatorul a împiedicat accesul la locul de munca din august 2009, in prezent contestatorii aflandu-se in litigiu cu acesta pentru obligarea de a se permite accesul la locul de munca, cerere care formează obiectul dos. nr._ al Tribunalului G..
Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. nr._, intimata U. „P. A.” din Iași a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că situația de fapt prezentată în acțiune este neconformă cu realitatea. Chiar dacă a formulat recurs și cerere de suspendare împotriva sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțata de Tribunalul G. in dosarul nr._, a făcut toate demersurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat calitatea de salariați a reclamanților, cu consecința reintegrării în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009.
Senatul Universitatii „P. A.” din Iași, prin Hotărârea nr. 238/01.11.2011, in raport de dispozițiile art. 55 din Carta, l-a mandatat pe conferențiar universitar doctor S. B. sa pună in executare hotărârile judecătorești, emitanțu-se astfel decizia nr.436/ 01.11.2011 privind reintegrarea pe posturile deținute anterior datei de 24.08.2009.
In această decizie se prevede ca lucrul efectiv sa înceapă după ce fiecare reclamant aducea actele necesare întocmirii dosarului personal in vederea completării registrului general de evidenta al salariaților si transmiterea acestuia la ITM Iași.
La data de 07.11.2011, prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanții au fost invitați, pentru ziua de 10.11.2011 sau 14.11.2011, la ore diferite, sa se prezinte la sediul didactic al universitatii pentru punerea in executare a hotărârii judecătorești si pentru a li se comunica ce acte sunt necesare pentru întocmirea dosarului personal. Acest demers a rămas fara nici un rezultat, majoritatea reclamanților neprezentându-se.
La data de 24.11.2011, s-a încercat un nou demers, rămas fara nici un rezultat. Strategia reclamanților, de a refuza orice comunicare si de a depune actele solicitate, este determinata de faptul ca mare parte din ei conștientizau ca nu mai îndeplinesc exigențele impuse de Legea nr.1/2011 pentru ocuparea posturilor didactice.
F. de refuzul repetat și nejustificat al reclamanților de a se prezenta la locul de munca deținut anterior datei de 24.08.2009, Senatul a aprobat constituirea unei comisii de analiza si cercetare disciplinara prealabila, care a procedat la convocarea fiecărui reclamant, dar majoritatea nu s-au prezentat in fata comisiei.
In aceste condiții, Senatul Universitatii „P. A.” din Iași a decis, la data de 23.01.2012, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamanților pentru comiterea abaterii disciplinare constând in neprezentarea la locul de munca.
In ceea ce privește argumentele invocate in anularea deciziei de concediere, referitor la susținerea lipsei calitatii de reprezentant legal al Universitatii „P. A.” din Iași, se pleacă de la o premisă greșită și fara suport legal. Nici o dispoziție din Legea nr.84/1995 sau din Statutul personalului didactic Legea nr.128/1997, dar nici din noua Lege a educației naționale nr.1/2011 nu susțin acesta teorie afirmata de reclamanți.
Nu poate fi reținut nici caracterul formal al decizie de reintegrare, deoarece demersurile pentru punerea in executare a hotărârii Tribunalului G. dovedesc contrariul. Actele solicitate de universitate sunt absolut necesare pentru întocmirea dosarului personal in vederea completarii registrului de evidenta al salariaților si transmiterii acestuia la ITM.
Nici argumentul care vizează nerespectarea dispozițiilor art. 313 si 314 din Legea nr.1/2011 nu poate fi reținut, deoarece, din documentația care a stat la baza hotărârii senatului de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, rezulta ca a fost respectata întreaga procedura menționata de Legea nr.1/2011pentru reclamanții care au calitatea de cadre didactice.
În cauză s-a administrat, la fond, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2808 din 5.11.2012, Tribunalul Iași admite contestația formulata de contestatorul N. M. in contradictoriu cu intimata U. P. A. din Iași.
Anulează decizia nr.436 din 01.11.2011 emisa de intimata.
Anulează decizia de concediere nr. 25 din 23.01.2012 emisa de intimata.
Obliga intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii pana la data reintegrării efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul N. M. a fost salariatul intimatei U. „P. A.” din Iași in baza contractului individual de munca înregistrat la ITM Iași sub nr._/22.10.2008, încheiat pe perioada nedeterminata, pentru funcția de preparator universitar.
Prin decizia nr. 436 din 01.11.2011 intimata dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009, potrivit sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțata de Tribunalul G. in dos. nr._, urmând ca lucrul efectiv sa înceapă după ce persoana va aduce actele necesare întocmirii dosarului de personal in vederea completării registrului general de evidenta a salariaților si transmiterii acestuia la ITM Iași. Intimata mai decide plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data de 08.10.2009 pana la data reintegrării in funcție, care se va face după întocmirea unui raport de expertiza contabila in baza actelor ce vor fi depuse.
Nelegalitatea deciziei sub aspectul lipsei calitatii de reprezentant nu poate fi reținuta de instanța deoarece prin sentința civila nr. 699/2011 a Curții de Apel București s-a dispus anularea Ordinului nr. 5837/2009 de confirmare a prof. univ. dr. D. Tompea in funcția de rector al universitatii. Prin sentința nr.175/2012 pronunțata in dosarul nr._ Tribunalul Iași a admis excepția de nelegalitate a procesului verbal din 18.11.2009 cu privire la alegerea președintelui Universitatii P. A. din Iași însa, prin hotărârea Curții de Apel Târgu M. s-a decis respingerea ca inadmisibila a excepției de nelegalitate a acestui proces verbal. Așadar, d-l conf.univ.dr. S. B. avea calitatea de președinte al universitatii iar in raport de dispozițiile art.55 din Carta, Senatul P. A. din Iași prin Hotărârea nr.238/1.11.2011 l-a mandatat pe acesta sa pună in executare hotărârile judecătorești.
Totodată, este de menționat ca Senatul Universitatii P. A. din Iași l-a reales pe d-l conf.univ.dr. S. B. in funcția de președinte al acestei instituții de invatamant superior.
Din analiza comparata a conținutului deciziei nr. 436/2011 si a sentinței civile nr. 609/LM/AS din 13.07.2011 instanța de fond a constatat ca intimata nu a respectat cele dispuse prin aceasta, in sensul ca prin decizie s-a dispus o reintegrare formala condiționata de o . obligații care exced prevederilor titlului executoriu de mai sus.
În mod just s-a apreciat că decizia contestată e nelegală, în condițiile în care unul din efectele repunerii în situația anterioară concedierii contestatorului, conform hotărârii judecătorești, îl constituie menținerea continuității în muncă și în aceeași profesie, considerându-se că niciodată contractul individual de muncă nu a fost încetat. Respectarea dispozitivului hotărârii judecătorești impunând menționarea în cuprinsul deciziei contestate ca dată a reintegrării data când a fost concediat, după cum reiese din considerentele și dispozitivul sentinței civile, pronunțata de Tribunalul G..
In ceea ce privește condiționarea reintegrării efective de depunerea de către salariat a actelor necesare întocmirii dosarului de personal in vederea completării registrului general de evidenta a salariaților si transmiterii acestuia la ITM Iași, instanța de fond a apreciat ca aceste dispoziții ar fi fost aplicabile doar la încheierea inițiala a contractului individual de munca conform art.34 din Legea nr.53/2003 coroborat cu dispozițiile art.8 din HG nr.500/2011 privind registrul general de evidenta a salariaților.
Așadar, intimata era îndrituita sa impună aceste condiții doar in situația angajării si nu in situația reintegrării care reprezintă continuarea neîntrerupta a raporturilor de munca.
Totodată, este de observat ca decizia de reintegrare este o decizie . referire la postul si funcția deținute de fiecare contestator in parte.
In ceea ce privește notificările depuse la dosarul cauzei este de reținut ca acestea nu au fost comunicate sub semnătura contestatorului, nefiindu-i opozabile, impunându-se anularea deciziei nr.436/01.11.2011 in ceea ce-l privește pe contestator.
In data de 23.01.2012, prin decizia nr.11, intimata dispune desfacerea disciplinara a contractului individual de munca potrivit art. 61 lit.a din Codul muncii, art.264 lit.f din Codul muncii si art.312 alin.2 lit e din Legea educației naționale nr.1/2011 pentru comiterea abaterii disciplinare constând in neprezentarea la locul de munca.
Potrivit Codului muncii art.247 alin.2, abaterea disciplinara este o fapta in legătura cu munca si care consta . inacțiune savarsita cu vinovatie de către salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile conducătorilor ierarhici superiori.
Abaterea disciplinara in esența sa are o natura contractuala intrucat obligația de a respecta regulile de disciplina dintr-o unitate si dreptul angajatorului de a sancționa angajatul care se face vinovat de incalcarea lor, nu pot sa existe decât urmare a încheierii unui contract individual de munca. Intrucat, in cazul de fata, reintegrarea a fost dispusa doar formal iar reluarea efectiva a lucrului urma sa aibă loc dupa îndeplinirea obligației impuse de angajator, instanța de fond a apreciat ca la momentul desfacerii disciplinare a contractului de munca, contestatorul nu era efectiv reintegrat.
Abaterea disciplinara pentru a putea sa antreneze răspunderea juridica a salariatului trebuie sa întrunească o . condiții denumite in literatura juridica elemente constitutive ale abaterii disciplinare: obiectul abaterii; latura obiectiva; subiectul abaterii; latura subiectiva. Este necesar a fi intrunite toate elementele constitutive ale abaterii, pentru a putea atrage raspunderea disciplinara. In cauza de fata niciuna din aceste conditii nu pot fi retinute, pe considerentul ca salariatul nu a fost reintegrat efectiv pana la momentul emiterii deciziei contestate.
In raport de procesul verbal de reintegrare din data de 02.02.2012 încheiat de executorul judecătoresc A. C. in dosarul de executare silita 1003/2011, rezulta ca salariatul din cauza de fata pana la data de 02.02.2012 nu reluase efectiv activitatea conform hotărârii judecătorești nr.609/LM/AS/13.07.2011 pronunțata de Tribunalul G..
Instanța de fond a constatat ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare urmând a admite contestația cu consecința anularii deciziei nr.25/23.01.2012.
In temeiul dispozițiilor art.80 alin.2 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Avand in vedere ca decizia de desfacere disciplinara nr.25/23.01.2012 a fost anulata, ca o consecinta a concedierii nelegale in raport de art.80 alin.1 din Codul muncii, instanta a dispus obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la data reintegrarii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. ,,P. A.” din Iași, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041 Cod proc. civilă, se susține, cu privire la nelegalitatea caracterului ,,formal” al reintegrării constatat de instanța de fond, că acesta dă dovadă de superficialitate în analiza înscrisurilor depuse și de necunoaștere a dispozițiilor Codului muncii și Legii educației naționale.
Față de dispozițiile art. 28 și art. 34 Codul muncii și considerentele sentinței civile nr. 609/LM/AS a Tribunalului G., care menționează, la pagina 56 alin. 2 și 3, că situația cadrelor didactice care au împlinit vârsta de pensionare și situația persoanelor care au lucrat la două facultăți care nu mai există în structura universității rămâne a fi soluționată la nivelul instituției de învățământ, urmând a fi lămurită și situația juridică a acestora, recurenta a procedat în mod temeinic și legal, în sensul că:
- Senatul Universității „P. A.” din Iași, prin Hotărârea nr. 238/01.11.2011, în raport de dispozițiile art. 55 din Carta, l-a mandatat pe conferențiar universitar doctor S. B. să pună în executare hotărârile judecătorești, fiind emisă decizia nr. 436/ 01.11.2011 privind reintegrarea pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009.
- în această decizie se prevede că trebuie să aducă actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidenta al salariaților si transmiterea acestuia la ITM Iași.
- la data de 07.11.2011, prin intermediul executorului judecătoresc, reclamantul a fost invitat să se prezinte la sediul didactic al Universității pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești si pentru a i se comunica ce acte sunt necesare pentru întocmirea dosarului personal. Acest demers a rămas fără nici un rezultat, deoarece reclamantul nu s-a prezentat.
- prin această atitudine, reclamantul își preconstituia probe, pentru demonstra că U. refuză reintegrarea.
- la data de 24.11.2011, s-a încercat un nou demers de punere în executare a sentinței, prin acord, dar și acesta a rămas fără nici un rezultat, reclamantul refuzând să ridice de la poștă scrisoarea recomandată cu confirmare de primire.
- această atitudine se include tot în strategia reclamantului de a pretinde că U. refuză integrarea și că este victima unei conduceri nelegale. Această strategie este determinată de faptul că reclamantul nu mai îndeplinește exigențele impuse de Legea educației naționale pentru ocuparea postului didactic, având cunoștință că postul didactic ocupat, preparator la Facultatea de Științele Comunicării, scoasă din structura Universității P. A. din Iași prin HG nr. m749/2009, nu mai există.
Față de această situație de fapt, recurenta se întreabă care au fost probele în baza cărora instanța de fond a constatat caracterul formal al deciziei de reintegrare. Actele solicitate nu impuneau condiții suplimentare pentru ocuparea postului didactic, iar faptul că intimatul a refuzat să semneze notificările trimise prin intermediul executorului judecătoresc, care au fost afișate la domiciliul acestuia, nu echivalează cu lipsa de opozabilitate, așa cum reține instanța de fond. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 28 și art. 34 Codul muncii, este lipsită de temei legal și aprecierea instanței de fond potrivit căreia actele solicitate de angajator sunt necesare doar în situația angajării, nu în situația reintegrării.
Cu privire la nelegalitatea constatării instanței de fond privind lipsa abaterii disciplinare, recurenta consideră că reintegrarea intimatului a fost efectivă, iar față de refuzul repetat și nejustificat al acestuia de a se prezenta la locul de muncă deținut anterior datei de 24.08.2009, Senatul Universității a aprobat constituirea unei comisii de analiză și cercetare disciplinara prealabilă.
Contestatorul nu a probat în nici un mod că s-a prezentat pentru începerea efectivă a lucrului și că i-a fost condiționată desfășurarea activității de depunerea înscrisurilor solicitate. Intimatul nu a probat contrariul a ceea ce a constituit motivul deciziei de concediere: neprezentarea la locul de muncă pentru a desfășura activitățile specifice postului timp de aproape 3 luni de la data reintegrării.
D. urmare, comisia de analiză și cercetare disciplinară prealabilă a procedat la convocarea reclamantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea parcurgerii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă privind refuzul repetat și nejustificat de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțata de Tribunalul G. și de a se prezenta la locul de muncă pentru reluarea activității. Și de această dată, reclamantul nu s-a prezentat în fața Comisiei de analiză și cercetare disciplinară prealabilă, așa încât, în mod temeinic și legal, Senatul Universității „P. A.” din Iași a decis, la data de 23.01.2012, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru comiterea abaterii disciplinare constând în neprezentarea la locul de muncă.
Intimatul N. M. a depus note de concluzii și, până la data pronunțării, înscrisuri în copie, care nu sunt înscrisuri noi, fiind invocate prin cererea de chemare în judecată și aflându-se în dosarul inițial nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor și aspectelor invocate de recurentă, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Prin sentința civila nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul contestator din prezenta cauză, N. M., și s-a constatat calitatea reclamanților de salariați ai recurentei intimate U. ,,P. A.” din Iași, cu consecința reintegrării în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009.
În vederea executării acestei sentințe, definitive și executorii de drept, intimatul, alături de alți salariați, a notificat-o pe recurentă prin Biroul executorului judecătoresc A. C., conform notificării nr. 96 din 19.07.2011.
La data de 25.07.2011, intimatul, alături de alți salariați, s-a prezentat la sediul recurentei, fiind depusă la registratura universității cererea înregistrată cu nr. 955/25.07.2011.
Ulterior, s-a trecut la executarea silită a sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., sens în care salariații s-au adresat Biroului executor judecătoresc A. C., formându-se dosarul de executare nr. 1003/2011. Recurenta a fost somată, la data de 31.10.2011, să execute obligația de ,,reintegrare” și să plătească drepturile salariale, fiind dispusă și măsura popririi conturilor bancare, așa cum recurenta însăși arată în cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G.. Cererea de suspendare a fost adresată Curții de Apel București la data de 24.11.2011, această mențiune regăsindu-se în decizia civilă nr. 494 din 20.01.2012 a acestei instanțe.
În ceea ce o privește pe recurentă, aceasta a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., admisă de Curtea de Apel București la data de 29.11.2011, împrejurare necontestată de recurentă, căreia, în calitatea sa de angajator, îi și revine sarcina probei. Așadar, de la această dată, până la data pronunțării deciziei civile nr. 494 din 20.01.2012, prin care Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. a fost suspendată.
Anterior formulării cererii de suspendare, dar ulterior începerii executării silite de către salariați, recurenta a emis decizia nr. 436 din 01.11.2011, prin care, reluându-se dispozitivul titlului executoriu, dispune reintegrarea pe posturile didactice (funcțiile didactice) deținute anterior datei de 24.08.2009, a mai multor persoane, printre care și intimatul, potrivit sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțate de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._, urmând ca lucrul efectiv să înceapă după ce fiecare dintre aceste persoane va aduce actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași. Recurenta a mai dispus, prin aceeași decizie, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat persoanele menționate de la data de 08.10.2009, până la data reintegrării efective în funcție, care se va face după întocmirea unui raport de expertiză contabilă în funcție de actele ce vor fi depuse de către aceste persoane.
La art. 2 din decizie se dispune trimiterea de notificări către toate persoanele pentru a fi invitate pentru aplicarea, prin acord, a sentinței civile menționate, emiterea de adrese către aceste persoane prin care să fie solicitate toate actele necesare întocmirii dosarului personal și punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Prin adresa nr. 1652 din 7.11.2011, recurenta îl notifică pe intimat să se prezinte la sediul său la data de 14.11.2011 ora 09.15, pentru ca ,,pe baza acordului de voință să punem în executare sentința civilă nr. 609/LM/AS pronunțată de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._ ”. Conform înscrisului întocmit de șeful Biroului Resurse Umane, intimatul nu s-a prezentat, iar recurenta a mai emis două adrese, nr. 1752/10.11.2011 și nr. 1885/24.11.2011, tot în vederea punerii în executare, prin acord, a sentinței civile nr. 609/LM/AS pronunțate de Tribunalul G. la data de 13.07.2011 în dosarul nr._ . Prin aceste adrese, după aducerea la cunoștință a celor dispuse prin decizia nr. 436 din 01.11.2011, îi solicită intimatului să comunice, în termen de 5 zile de la primire, anumite acte.
Or, situația de fapt care rezultă din aceste înscrisuri succesive, invocate de partea care le-a întocmit unilateral, în condițiile în care relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe, este următoarea: până la data la care Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. nu a fost pus în executarenici voluntar, (prin ,,acordul părților” cum a pretins recurenta prin decizia nr. 436 din 01.11.2011 și notificările adresate intimatei), și nici în cadrul executării silite inițiate de salariați, printre care și intimatul.
De altfel, recurenta, invocând și considerentele sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. referitoare la situația cadrelor didactice care au împlinit vârsta de pensionare și la situația persoanelor care au lucrat la două facultăți care nu mai există în structura universității și care ,,rămâne a fi soluționată la nivelul instituției de învățământ”, apreciază că intimatul a refuzat repetat reintegrarea, deoarece avea cunoștință că nu mai exista postul didactic deținut anterior datei de 24.09.2009, deși acesta este postul avut în vedere prin dispozitivul sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G., respectiv postul de lector la Facultatea de Științele Comunicării, scoasă din structura Universității P. A. din Iași prin HG nr. 749/2009.
Prin urmare, față de această situație de fapt și în condițiile în care nu a avut loc reintegrarea efectivă a salariaților în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009 (lucrul efectiv menționat în decizia nr. 436 din 01.11.2011 fiind condiționat să înceapă după ce fiecare dintre ”aceste persoane” va aduce actele necesare întocmirii dosarului personal în vederea completării registrului general de evidență a salariaților și transmiterii acestuia la ITM Iași), reintegrare efectivă de care depindea și determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite fiecărui salariat, decizia nr. 436 din 01.11.2011 nu a fost emisă de recurentă cu intenția de a produce efecte juridice.
Acestea sunt considerentele, care, substituindu-se considerentelor primei instanțe, conduc la caracterul ,,formal” al deciziei nr. 436 din 01.11.2011 emisa de recurentă, anulata de prima instanță. Sub aspectul nulității deciziei nr. 436 din 01.11.2011, nu sunt relevante, prin raportare la dispozițiile art. 28 Codul muncii privind obligativitatea certificatului medical în situații speciale și art. 34 Codul muncii privind registrul general de evidență a salariaților, împrejurările invocate de recurentă, reținute și de prima instanță, privind situațiile în care sunt necesare înscrisurile solicitate de recurentă ori lipsa de ,,opozabilitate” a notificărilor emise de recurentă, care nu au fost comunicate intimatului ,,sub semnătură”.
În ceea ce privește decizia de concediere nr. 25 din 23.01.2012, se constată că, prin acest act unilateral, recurenta a dispus desfacerea disciplinară, începând cu data de 23.01.2012, a contractului individual de muncă al intimatului înregistrat la ITM Iași cu nr._/A/ din 31.10.2002, pentru comiterea abaterii disciplinare constând în ,,neprezentarea la locul de muncă”.
În conflictele individuale de drepturi, sarcina probei revine angajatorului, acesta având obligația de a depune dovezile în apărarea sa. Așadar, recurentei îi revine sarcina de a dovedi, în primul rând, care era locul de muncă la care intimatul nu s-a prezentat. Așa cum s-a arătat mai sus, de la data emiterii deciziei nr. 436 din 01.11.2011, până la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al intimatului (cu mențiunea că, în perioada 29.11._12, a fost suspendată, la cererea recurentei, executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G.) nu a avut loc o reintegrare efectivă a intimatului pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009, post despre care recurenta însăși afirmă că nu mai exista în structura sa.
În aceste condiții, este evident că nu se poate reține o neprezentare a intimatului la locul de muncă avut anterior datei de 24.09.2009, și, cu atât mai puțin s-ar putea reține, așa cum se solicită prin cererea de recurs, că intimatul nu a probat contrariul a ceea ce ar fi constituit motivul deciziei de concediere, respectiv neprezentarea la locul de muncă pentru a desfășura activitățile specifice postului, timp de aproape 3 luni de la data reintegrării.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul nu s-a prezentat, conform notificărilor întocmite de recurentă, la sediul acesteia pentru lămurirea raporturilor dintre părți și prezentarea înscrisurilor solicitate de recurentă în vederea reintegrării pe postul deținut anterior datei de 24.08.2009, inacțiune care nu constituie abatere disciplinară.
De asemenea, nu constituie abatere disciplinară neprezentarea intimatului, la data de 11.01.2012 (când executarea sentinței civile nr. 609/LM/AS/13.07.2011 a Tribunalului G. era, oricum, suspendată), în fața Comisiei de analiză și cercetare disciplinară prealabilă.
Față de considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința Tribunalului.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de U. „P. A.” din Iași împotriva sentinței civile nr. 2808 din 05.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta U. „P. A.” din Iași să plătească intimatului N. M. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 Mai 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. P.S.
2 ex. – 10.06.2013
Tribunalul Iași: Țapliuc G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1089/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
