Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 2614/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 19/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător S. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind apelul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrul de sindicat, I. E. împotriva sentinței civile nr. 2513 din 26.06.2013 a Tribunalului Iași, intimat fiind C. E. Administrativ Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii prealabile; nu s-a depus întâmpinare; prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra apelului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra prezentei cereri de apel:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, in numele si pentru reclamanta I. E., in contradictoriu cu paratul C. E. Administrativ Iași, a solicitat obligarea acestuia la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor începând cu data de 01.01.2010.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic: Personalul didactic din invătamantul preuniversitar, care are titlul știintific de doctor este remunerat cu 15% in plus la salariul de bază. Legea nr. 128/1997 a fost in vigoare pana la data de 9 februarie 2011 (data intrarii in vigoare a Legii educatiei nationale nr. 1/2011). Insa dispozitia citata nu a mai fost aplicata cadrelor didactice care au obtinut titlul de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vadit nelegal, neconstitutional si discriminatoriu. Practic, cadre didactice aflate in situatii identice, detinand titlul stiintific de doctor - sunt remunerate diferit, in functie de data la care au obtinut titlul, cei care au obținut acest titlu anterior datei de 31.12.2009 primesc drepturile ca sume tranzitorii, cei care l-au obținut ulterior datei de 1 ianuarie 2010 nu primesc nimic. In sensul celor afirmate, citează reclamanta disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invațământ.
Ori, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat in vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a mentinut dispozitiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogand o . alte articole care instituiau drepturi salariale in favoarea cadrelor didactice. Intenția evidenta a legiuitorului a fost deci ca sporul de 15% pentru titlul stiintific de doctor sa fie acordat in continuare cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, ca recompensa pentru efortul depus si pentru titlul in sine (in condițiile in care titlul de doctor nu este o conditie esentiala pentru ocuparea functiei de profesor in învatamantul preuniversitar, asa cum este în învatamantul superior).
Și totusi, membrul de sindicat reprezentat in prezenta cauza nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului stiintific de doctor, deoarece desi isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si are aceeași pregatire cu cadrele didactice care beneficiaza de acest drept, nu l-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009, obtinand titlul de doctor in anul 2010.
Prin neacordarea acestui drept se încalcă principiul egalitații in fata legii si nediscriminarii, consfintit de art. 16 din Constitute, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 si art. 14 din Convenfia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertajilor Fundamentale întrucât ambele categorii de cadre didactice - si cei care au avut in plata sporul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 si cei care nu l-au avut - se afla in situatii juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj in sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea. Este deci, evident ca, din moment ce nu exista nici o justificare obiectiva și rezonabila care sa reclame o deosebire de tratament intre cele doua categorii de cadre didactice care au obținut titlul stiințific de doctor, intrucat acesta implica o incordare psihica si efort suplimentar indiferent de data obtinerii sale, diferentierea de tratament juridic este nejustificata și nerezonabila, fiind contrara art. 16 din Constitute.
Invocă reclamanta practica in materie a Curtii Constitutionale, care, inca din anul 1994 (Decizia nr. 1/08.02.1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), Decizia nr. 1615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra unei exceptii de neconstitutionalitate vizand tot salarizarea cadrelor didactice, considerand ca plata sporului pentru predare simultana numai in invațamantul primar, iar nu si in invatamantul gimnazial este neconstitutionala, tocmai in raport de prevederile art. 16 din Constitutie. Prin Decizia mai sus mentionata, Curtea a retinut, intre altele ca: Textul de lege criticat creeaza o diferenta de tratament juridic intre cadrele didactice din ciclul primar și cele din ciclul gimnazial, in sensul ca beneficiul sporului de predare simultana este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau in regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică si efortul psihic depus sunt aceleasi. In aceste conditii, Curtea retine ca, desi ambele categorii de personal prestează activitate didactică in conditii de predare simultana, tratamentul jundic in pnvinta recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordandu-se sporul de predare simultana, alteia nu.
Situația de fata este aproape identica: Avem doua categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remunerația aferenta titlulului stiintific de doctor deoarece 1-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază deoarece nu 1-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009. Ambele categorii lucrează in aceleași condiții, ambele categorii dețin acest titlu, ceea ce implica un efort suplimentar din partea lor, suprasolicitarea neuropsihica fiind aceeași. Și totusi, tratamentul juridic aplicat celor doua categorii este diferentiat, iar diferențierea operata - in functie de existenta sau nu in plata a dreptului salarial corespunzator titlului la data de 31 decembrie 2009 - nu este un criteriu obiectiv care sa justifice tratamentul diferentiat aplicat. În același sens s-a pronuntat in nenumarate randuri si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuand ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere.
In plus, este evident faptul ca membrii de sindicat sunt discriminati fata de restul cadrele didactice care au in plata remuneratia aferenta titlului de doctor, ceea ce contravine dispozitiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, cu modificarile ulterioare.
F. de aceasta situatie, in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile ulterioare, intelege reclamanta sa invoce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31.12.2009, textul fiind adoptat cu încălcarea disp. art. 1 alin 5, art. 16 alin 1 și art. 20 alin 1 din Constituție, invocându-se în susținerea excepției aceleași argumente ca cele susținute în dovedirea acțiunii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând decizia nr. 1325/04.12.2008.
Prin sent.civ.nr. 2513/26. 06. 2013 Tribunalul Iași a hotărât:
În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 republicata, sesizează Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, excepție invocata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași.
Respinge acțiunea formulata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași in numele si pentru reclamanta I. E., in contradictoriu cu paratul C. E. Administrativ Iași.
Analizând actele dosarului, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta I. E. este salariata paratului C. E. Administrativ Iași.
Prin Ordinul 6508/19.12.2012 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se acordă titlul științific de doctor, în domeniul istorie, la data de 23.01.2013 fiind eliberată diploma de doctor în istorie.
Potrivit disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, era remunerat cu 15% în plus la salariul de baza.
Ordonanța de Urgenta nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar a abrogat disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin Legea 30/2012.
Reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la calculul și plata sporului de doctorat începând cu data dobândirii titlului de doctor și luarea în calcul a sporului la reîncadrarea conform Legii 330/2009, cerere neîntemeiată motivat de faptul că, potrivit celor expuse, reclamantei i s-a acordat titlul de doctor în anul 2010, ulterior abrogării disp. art. 50 pct. 10 din Legea 128/1997 prin OUG1/2010 și intrării în vigoare a Legii 330/2009.
Astfel, potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
De asemenea, potrivit disp. art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invațământ, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie, textul de lege neprevăzând acest aspect decât pentru cei care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor, per a contrario, nu și pentru cei care nu beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor, cum este cazul reclamantei.
Prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale se reține că este dreptul Guvernului de a acorda suplimentari de sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna; de asemenea, numai Guvernul este cel care va stabili cuantumul depășirii limitei individuale de 30% si numai Guvernul este cel ce va aprecia “condițiile temporare de munca”, aceasta prevedere legala lăsând deschisa posibilitatea Guvernului de a completa salarizarea unor categorii de persoane pe care numai Guvernul o va stabili in condițiile legii.
Instanța de fond a reținut în același sens și dispozițiile Deciziei nr. 1325/2009 a Curții Constituționale potrivit cărora dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca nu poate obliga pârâta la acestor sume de bani în afara unei dispoziții legale, cea invocată de reclamantă fiind abrogată, ori aplicând o dispoziție legală unor persoane pentru cărora nu le este destinată considerând că aceasta este discriminatorie, instanța reținând și faptul că stabilirea sau acordarea unor sporuri ține de politica financiară a statului, Guvernul fiind cel îndreptățit a decide în această materie.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate, Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011, în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31.12.2009 susținând că textul invocat este adoptat cu vădita încălcare a dispozițiilor art.1 alin. 5, art. 16 alin.1 și art. 20 alin. 1 din Constituția României. Pârâții nu și-au spus punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Instanța de fond a considerat că excepția de neconstituționalitate vizând prevederile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 este neîntemeiată întrucât dispozițiile legale contestate nu încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție potrivit cărora „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări” principiu din care decurge recunoașterea și aplicarea unui regim juridic egal persoanelor aflate în situații juridice asemănătoare. De asemenea, a constatat ca dispozițiile invocate de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași nu încalcă nici dispozițiile art. 1 alin 5 și art. 20 alin 1 din Constituția României și în consecință, dispozițiile art. 8 din Capitolul I din Anexa nr. 5 la Legea 63/2011 sunt constituționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, prin reprezentanți legali, in numele si pentru membra de sindicat, invocând disp.art.466 si urm.C.proc.civ.
A arătat apelanta că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 (data intrării în vigoare a Legii educației naționale nr. 1/2011), însă dispoziția mai sus citată nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul științific de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010. Reclamantei reprezentate in cauza i s-a acordat titlul de doctor prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 6508/19.12.2012. Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, si după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cat si pentru funcțiile de conducere. Potrivit alineatului 3 reîncadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 8 din Anexa nr. 5, Capitolul I al Legii nr. 63/2011- criticata pentru neconstituționalitate, privind încadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului "didactic si didactic auxiliar din invatamant, persoanele care beneficiau la data de 31.12.2009 de spor pentru titlul de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie. Deci, reclamanta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale aferente titlului de doctor, deoarece, deși isi desfășoară activitatea in aceleași condiții si are aceeași pregătire cu cadrele didactice care beneficiază de acest drept, nu 1-a avut in plata la data de 31 decembrie 2009. Prin neacordarea remunerației aferente titlului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 se creează, în defavoarea membrilor de sindicat reprezentați, o situație de discriminare, încălcându-se astfel principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție. Diminuarea veniturilor, ca efect al neacordării dreptului în cauză, pentru un grup de salariați duce la încălcarea principiului egalitatii.
Apelanta apreciază ca, ambele categorii de cadre didactice - și cei care au avut în plată sportul pentru titlul de doctor la data de 31 decembrie 2009 și cei care nu l-au avut - se află în situații juridice similare prin statutul lor, iar o atare atitudine instituie un dezavantaj în sarcina uneia dintre ele, fapt ce are ca rezultat ruperea echilibrului juridic dintre acestea.
Este, deci, evident că, din moment ce nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție. Criteriul temporal nu este in sine o motivație suficienta care sa justifice o diferența de tratament evident disproporționata si in evidenta contradicție cu dispozițiile constituționale pe care le reiterează si care ii indreptatesc sa conteste din punctul de vedere al conformității cu principiile constituționale, dispozițiile legale criticate: Art. 16 alin (1) din Constituție: „Egalitatea în drepturi - Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări." Art. 5 alin. (1) din Codul muncii: „în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: „Interzicerea discriminării - Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație" - obligatorii în raport de art. 20 alin. (1) din Constituție.
Sunt invocate dispozițiile Deciziei 1325/2009 a Curții Constituționale cu privire la - neconstituționalitatea dispozițiilor O.G. 137/2000 in măsura in care instanțele judecătorești au competent sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. Solicita sa se aibă in vedere faptul ca pe de o parte, decizia Curții Constituționale invocate in motivare de către instanța de fond are un alt obiect :" Decizie 1325/2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici" neavând legătura cu dispozițiile ordonanței privitoare la sancționarea tuturor formelor de discriminare si pe de alta parte, ca lipsa unui control al instanței cu privire la discriminarea instituita printr-o . acte normative face ca dispozițiile ordonanței 137/2000 sa fie iluzorii.
Daca instanța de judecata nu se poate pronunța . care se invoca prevederi legale discriminatorii atunci înseamnă ca nu exista un control real al formelor de discriminare promovate chiar de legiuitor prin adoptarea unor acte normative care conțin dispoziții ce instituie forme clare de discriminare
In concluzie, prin neacordarea remunerației aferente titlului științific de doctor cadrelor didactice care nu îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 se creează, în defavoarea membrei de sindicat reprezentata, o situație de discriminare, încălcându-se astfel principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenție. Diminuarea veniturilor, ca efect al neacordării dreptului în cauză, pentru un grup de salariați duce la încălcarea principiului egalitatii. Este, deci, evident că, din moment ce nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă care să reclame o deosebire de tratament între cele două categorii de cadre didactice care au obținut titlul științific de doctor, întrucât acesta implică o încordare psihică și efort suplimentar indiferent de data obținerii sale, diferențierea de tratament juridic este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele administrate în faza primului ciclu procesual în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele: Membra de sindicat reclamanta, în numele căruia USLIP Iași a formulat recursul și implicit acțiunea introductivă, solicită obligarea unității intimate la plata sporului de doctorat începând cu data obținerii titlului de doctor și în continuare, invocând starea de discriminare față de colegii cadre didactice beneficiare ale drepturilor corespunzătoare sporului de doctorat, stare creată prin refuzul plății acestor drepturi salariale de către angajator.
A invocat apelanta prevederile Legii nr. 128/1997, art. 50 alin. 10, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii nr. 330/2009 ultimele două acte normative solicitând să fie analizate prin raportare la dispozițiile art. 5 alin.l din Legea nr.53/2003 și 16 alin. 1din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea relevă că art. 50 alin. 10 din Legea nr. 128/1997 acorda personalul didactic din învățământul preuniversitar, care deținea titlul științific de doctor, o remunerație suplimentară la salariul de bază de 15% .
Fundamentul legal de acordare a sporului de doctorat a fost însă abrogat de art.14 lit. m, din OUG 1/2010.
Verificând dispozițiile OUG 1/2010 și ale Legii 330/2009, în baza cărora s-a făcut reîncadrarea pe funcții a personalului bugetar și determinat salarizarea Curtea constată că nu se regăsește reglementat dreptul la acordarea sporului de doctorat după data de 01.01.2010.
Prin urmare, dreptul la acordarea sporului de doctorat de 15% apelantei membra de sindicat începând cu data obținerii titlului de doctor prin Ordin al Ministrului Educației, se vădește a fi nefondat. Aceasta chiar și în condițiile adoptării de către Parlament a Legii nr.30 din 16 martie 2012 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar., pentru perioada de dinainte de publicarea în Monitorul Oficial a legii de respingere, OUG 1/2010 producându-și efectele.
Apelanta reclamanta a invocat reținerea stării de discriminare rezultată din modalitatea de stabilire a salariului, față de cadrele didactice care dețineau în decembrie 2009 titlul de doctor și care beneficiau de sporul de 15%, iar după data de 01.01.2010 au primit sume compensatorii în baza art.30 (6) din Legea 330/2009.
Curtea observă, în acest context, că apelanta reclamanta nu solicită sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal ce reglementează salarizarea, ci solicită aplicarea și situației lor a dispozițiilor art.30 (6) din Legea 330/2009, pentru comparabilitate și analogie de titlu științific superior, în baza OUG 137/2000, 16 alin. 1 din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite pentru eliminarea tuturor formelor de Discriminare Rasială, de pactele Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice și la drepturile economice, sociale și culturale și de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnată de toate statele membre. Or, în această circumstanță sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Sunt aplicabile și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.1325/2008, reținute și de către judecătorul fondului conform cărora „Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.147 (7) din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, Curtea constată că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de angajator în sensul OG 137/2000, art.16 din Constituție și actele normative internaționale indicate de recurent și că nu poate obliga angajatorul la acordarea unor despăgubiri rezultate din aplicarea unui text de lege, altul decât cel incident situație particulare a acestora împrejurare reținută corect și de către prima instanță.
Într-adevăr, așa cum susține apelanta, dispozițiile legii 330/2009 arată că la baza stabilirii salariilor stau principiile reglementate în art. 3 li t „d) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar”. Dacă aceste principii de echitate și egalitate sunt respectate de legiuitor sunt aspecte de competența Curții Constituționale, conform dispozițiilor legii 47/1992.
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 C.pr.civ. va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de către reclamanta U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 2513/26. 06. 2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 8.11.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, S. P. | |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex./02.12.2013
Tribunalul Iași – M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 10/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
