Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1044/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1597/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1044/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. C. S.
Judecător D. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași împotriva sentinței civile nr. 1071 din 01 04 2013 a Tribunalului Iași, intimat fiind H. Ș. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. M. Sînzieana pentru intimat, lipsă reprezentanții recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt două recursuri declarate în termen și motivate.
Avocat C. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat, precizează că nu formulează întâmpinare și că înțelege să se folosească de probele admise la fond. Depune un înscris din 27 12 2011 prin care se dovedește organizarea concursului pentru ocuparea unor posturi vacante la sediul ANIF- Filiala Iași. Precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătoarei intimatului în recurs.
Avocat C. M. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
S-a susținut în motivele de recurs că este vorba despre o concediere colectivă, că intimatul a fost preluat de la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare la Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare. Apărătorul intimatului susține că dacă într-adevăr ar fi fost o concediere colectivă ar fi trebuit încheiat un Protocol între cele două instituții de preluare a angajaților.
In speță este vorba despre o concediere efectivă a salariatului care și-a produs efectele, intimatul fiind obligat să susțină un examen pentru un alt post decât cel deținut anterior.
Concluzionând, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței și pentru motivele expuse în notele scrise pe care le depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată la nr. 1597/99/2013 reclamantul H. S. M. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași solicitând să fie obligate la plata sumei de_ lei reprezentând compensațiile de care trebuia să beneficieze, ca urmare a concedierii colective, în conformitate cu prevederile art., 12 alin. 3 din CCM la nivel de ANIF RA pe anii 2009-2010, echivalentul a 7 salarii de bază de persoană.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost salariat la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. – Sucursala teritorială M. de Nord, cu contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, până la data de 28.12.2011.
În urma aplicării prevederile O.U.G. 82/2011 – privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, Administrația națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. s-a desființat, având drept consecință desființarea tuturor locurilor de muncă și concedierea colectivă a salariaților.
Ca urmare a aplicării dispozițiilor O.U.G. 82/2011 s-a demarat procedura de concediere colectivă a tuturor salariaților, în conformitate cu prevederile art. 65-68 din legea 53/2003 Codul Muncii, republicată și ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de A.N.I.F. R.A. pentru anul 2009 – 2010, cap. II art. 11, pct. 2, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens a primit preavizul de 20 de zile începând cu data de 29.11.2011, iar la expirarea acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizii de concediere colectivă, în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii.
În decizia de concediere, se prevede în mod expres la art. 2 ca la data concedierii beneficiază de compensația echivalentă cu 7 salariați de baza prevăzută de art. 12 pct. 3 cap. II din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ANIF RA pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare, contract valabil până la data de 31.12.2011.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtele au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, motivat de următoarele considerente:
Art. 1 alin. 4 din OUG nr. 82/2011 a prevăzut un număr maxim de posturi al Agenției naționale de Îmbunătățiri funciare și Filialele sale Județene de 1500 și art. 14 din același act normativ a stipulat că,. Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale4 a Îmbunătățirilor Funciare care se desființează se preia de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în limita celor 1500 posturi.
În perioada preavizului reclamantul s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant conform organigramei Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Iași.
Numitul a obținut punctajul necesar așa cum rezultă din procesul-verbal privind rezultatele obținute la testarea pentru ocuparea funcțiilor în cadrul Filialei Iași al nou înființatei instituții.
Urmare promovării concursului de selecție a personalului, organizat de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Iași, reclamantul a fost angajat începând cu data de 29.12.2011 la această unitate așa cum rezultă din contractul individual de muncă.
Pentru reclamant nu a operat în fapt concedierea, nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj și deci nu poate beneficia de salarii compensatorii.
Prin sentința civilă nr.1071 din 01.04.2013 Tribunalul Iași admite acțiunea formulata de reclamantul H. S. M. în contradictoriu cu paratele Agenția Naționala de Îmbunătățiri Funciare si Agenția Naționala de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași.
Obliga pârâtele sa plătească reclamantului compensația prevăzuta de art.12 alin.3 din Contractul colectiv de munca echivalentă cu 7 salarii de bază
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, la art. 1 alin. 1 se prevede că se înființează Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, denumită în continuare Agenție, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții a acordate de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare.
În vederea aplicării dispozițiilor OUG 82/2011, Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. – Sucursala M. de Nord a emis decizia nr. 99/28.12.2011 prin care a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului H. S. M. în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii, începând cu data de 29.12.2011.
Se prevede în decizie că la data concedierii salariatul H. S. M. beneficiază de toate drepturile conferite de legislația în vigoare, precum și de compensația echivalentă a 7 salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin. 3 din Cap. II la Contractul Colectiv de Muncă, în vigoare, la nivel de ANIF RA pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 29.12.2011, reclamantul a încheiat cu pârâta Agenția națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași contractul individual de muncă nr. 7, urmare a promovării concursului de selecție a personalului organizat de pârâte.
Potrivit disp. art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ANIF RA pentru anii 2009-2010, înregistrat la DMPS București la nr. 3797/01.09.2009 (prelungit până la 31.12.2011 prin actul adițional nr. 5 înregistrat la nr. 33/02.03.2011), la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere va primi o compensație echivalentă, astfel: vechime în sector mai puțin de 3 ani – 3 salarii de bază; pentru vechime în sector peste 3 ani - 7 salarii de bază.
Potrivit disp. art. 133 alin 1 lit. a) din Legea 62/2011 a dialogului social, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, iar potrivit disp. art. 236 alin 3 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
De altfel, prin decizia 99 din 28.12.2011 s-a prevăzut expres dreptul reclamantului de a beneficia de compensația prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel ANIF RA.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel ANIF RA, instanța reține că reclamantul, ca urmare a încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului în temeiul art. 65-68, art. 75 alin. 1, art. 76 și 77 din Codul Muncii, era îndreptățit să beneficieze de această compensație. S-a reținut că reclamantul a fost concediat de la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare și, ca urmare a promovării unui concurs, astfel cum susțin chiar pârâtele, a fost angajat în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, nefiind preluat în condițiile art. 14 alin. 1 din OUG nr. 82/2011.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, instanța a reținut că pârâtele nu au făcut dovada achitării către reclamant a compensației prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă echivalentă cu 7 salarii de bază. Susținerile pârâtelor potrivit cărora nu poate beneficia de această compensație deoarece nu a beneficiat de ajutor de șomaj sunt neîntemeiate întrucât contractul colectiv de muncă nu prevede o astfel de condiționare.
În consecință, instanța a constatat că, potrivit disp. art. 15 alin. 1 din OUG nr. 82/2011, este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata compensației prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă echivalentă cu 7 salarii de bază. Având în vedere că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că suma solicitată este egală cu compensația prevăzuta de art.12 alin.3 din Contractul colectiv de munca echivalentă cu 7 salarii de bază, urmează a se stabili în faza de executare cuantumul sumei datorate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare și de Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică. Recurentele motivând identic cererile de recurs, arată, în esență că hotărârea a fost dată după o apreciere greșită a actelor deduse judecății si cu aplicarea greșită a legii întrucât fată de reclamant nu a operat în fapt concedierea, nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj fiind angaja de la data de 29.12.2011 la Agenție, nefiind afectat de măsura concedierii si deci nu poate beneficia de salarii compensatorii.
Susțin recurentele că reclamantul a fost preluat la entitatea nou înființată care a preluat patrimoniul Administrației Naționale de îmbunătățiri Funciare, conform prevederilor OUG 82/29.09.2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare care la art. 14 stipulează expres: " Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a îmbunătățirilor Funciare, care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturi prevăzute la art. 1".
Atribuțiile si denumirile posturilor la Agenție sunt firesc diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, însă acest lucru nu are relevantă deoarece preluarea s-a realizat conform OUG 82/2011, atât pentru patrimoniu cât si pentru personal. Prin urmare, concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii și anume pierderea locului de muncă, prevăzut în deciziile de concediere, aceștia continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale de îmbunătățiri Funciare.
Intimatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A prezentat cauzei înscrisuri și jurisprudență.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Agenția Naționale de Îmbunătățiri Funciare, a fost înființată în baza dispozițiilor OUG 82/2011 prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare. Efectele punerii în aplicare a actului normativ menționat au constat în concedierea colectivă a unui număr de 3.457 de salariați, printre care și intimatul reclamant.
Încetarea contractului de muncă al intimatului, prin procedura concedierii pe temeiul dispozițiilor art.65 – 68 din Codul muncii a avut loc prin decizia nr.99 din 28.12.2011, la art.2 din decizie prevăzându-se dreptul salariatului la compensația prevăzută de art.12 alin.3 cap.II la CCM, la nivel de ANIF RA pentru anii 2009 – 2010, echivalentă a 7 salarii de bază.
Potrivit art. 12 alin.3 din Contractual colectiv de muncă ANIF- RA prelungit până la 31.12.2011, în baza căruia angajatorul a dispus prin decizie îndreptățirea salariaților disponibilizați la o compensație prevede că "la concedierea colectiva, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalenta cu 3 salarii de baza pentru mai puțin de 3 ani vechime în sector sau 7 salarii de baza pentru vechime mai mare de 3 ani în sector."
Curtea notează că decizia nr.99 din 28.12.2011 nu a fost revocată de angajator și nici desființată pe calea controlului judecătoresc. Ca atare aceasta își produce pe deplin efectele, potrivit dispozițiilor art. 77 din Codul muncii, cu privire la dispozițiile ce le cuprinde, deci și în ceea ce privește obligația asumată de angajator de apune în aplicare beneficiul salariilor compensatorii prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că după înființarea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, reclamantul s-a prezentat la concursul anunțat pentru ocuparea unui loc de muncă la agenția nou înființată, iar în urma promovării concursului a devenit salariatul acesteia, cu care a și încheiat contract individual de muncă din data de 29.12.2012, data fiind identică cu data concedierii, nu afectează juridic obligația de plată a salariilor compensatorii rezultată din decizia de concediere.
Aceasta deoarece, pe lângă aspectul mai sus evidențiat, în sensul că decizia de concediere își produce efectele, nu a operat un transfer de întreprindere în sensul Legii 67/2006, ci o concediere urmată de un concurs și o noua angajare însă numai a celor care au promovat concursul.
Curtea mai observă și faptul că decizia de concediere nu condiționează acordarea compensațiilor de o eventuală reîncadrare a salariatului, singurul criteriu fiind cel referitor la existența concedierii, condiție care se verifică în prezenta cauză, așa cum just invocă și intimatul prin concluziile scrise.
În plus, faptul susținut de recurentă în sensul în care intimatul nu a beneficiat de ajutor de șomaj nu are nici o implicare juridică asupra dreptului la compensația prevăzută la art.2 din decizie.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute la art.304 pct. 8 și 9 din C.pr.civ, Curtea în temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași împotriva sentinței civile nr. 1071/ 01. 04. 2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 28 .06. 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. C. S. | Judecător, D. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored./S.A.
2 ex./18.07.2013
Tribunal Iași – T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
