Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1777/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1777/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 8493/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1777/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă, având ca obiect drepturi bănești, privind recursul declarat de reclamantul S. M. P. împotriva sentinței civile nr.1633 din 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind A. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. M. cu delegație de reprezentare pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței intimata a formulat întâmpinare, cu duplicat necomunicat ; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 07.11.2013 intimata a înaintat la dosar întâmpinare și fiind depusă la dosar peste termenul legal nu se impune comunicarea duplicatului, urmând a fi apreciată ca având caracter de concluzii scrise .
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat P. pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Susține că în mod corect prima instanță a apreciat că nu s-a împlinit acel termen de 5 ani prevăzut de dispozițiile OUG nr.12/2008, contractul individual de muncă al intimatei-pârâte încetând anterior dobândirii calității de medic specialist.
De asemenea apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată având în vedere că nu a efectuat nici o cheltuială cu pregătirea profesională prin rezidențiat.
Drepturile salariale ale medicilor rezidenți sunt stabilite prin lege și se plătesc de Ministerul Sănătății, nu din veniturile unităților medicale. Intimata a primit sume de bani cu titlu de drepturi salariale pentru munca prestată in cadrul unității medicale.
Concluzionând, avocat P. pentru intimată solicită respingerea recursului si menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, Curtea reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr._ /11.09.2012, reclamantul S. M. P. a chemat în judecată pe pârâta A. P., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de_,56 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, respectiv cheltuielile de personal pe perioada de rezidențiat (salarii nete încasate și contravaloare tichete de masă).
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta, angajată pe postul de medic rezident anul I, specialitatea O.R.L. începând cu data de 01.10.2008, nu și-a îndeplinit obligația asumată prin actul adițional nr. 286/2008 la contractul individual de muncă, în concordanță cu prevederile art. 6 alin. 7 din O.G. nr. 12/2008, de a lucra cel puțin 5 ani în cadrul Spitalului M. P., începând cu data de 15.12.2011 încetându-și activitatea.
D. urmare, pârâta datorează reclamantului suma de_,56 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv cheltuielile de personal pe perioada de rezidențiat (salarii nete încasate și contravaloare tichete de masă), sumă calculată pe baza statelor de plată aflate la unitate.
A precizat reclamantul că, la data de 08.12.2011, a emis decizia nr. 513 prin care s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de restituire a sumei de_,56 lei și că O.G. nr. 12/2008 a fost abrogată, însă noul act normativ, O.G. nr. 18/2009, nu absolvă medicii rezidenți de obligațiile asumate față de angajator.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. P. a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că nu a continuat și nu a terminat rezidențiatul în specialitatea O.R.L., ci a ales, după promovarea unui nou examen de rezidențiat, o altă specialitate. Astfel, a renunțat la specialitatea O.R.L. încă din anul 2 de rezidențiat și a început un nou rezidențiat în specialitatea psihiatrie, încheind un nou contract individual de muncă cu S. de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Sapoca.
În ceea ce privește suma de_,56 lei, a susținut că nu a lucrat la S. M. P., ci a desfășurat activitate la S. Sfântul S. Iași, munca prestată ca rezident fiind deosebit de grea. Prin urmare, drepturile salariale au reprezentat retribuirea muncii sale.
Acțiunea reclamantului este neîntemeiată având în vedere și circumstanțele în care a fost încheiat actul adițional la contractul individual de muncă, respectiv faptul că acesta nu a fost rezultatul unei negocieri, cu respectarea principiului libertății dreptului la muncă. Astfel, clauzele actului adițional nr. 286 sunt nelegale, abuzive, în raport cu disp. art. 3 Codul muncii.
A mai susținut că acțiunea este neîntemeiată și în considerarea faptului că reclamantul nu a efectuat nici o cheltuială cu pregătirea sa profesională prin rezidențiat, drepturile salariale ale medicilor rezidenți fiind plătite de Ministerul Sănătății din surse bugetare separate, conform art. 5 din O.U.G. nr. 58/2001.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1633 din 22.05.2013, Tribunalul Iași „Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. M. P., cu sediul în P., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta A. P., domiciliată în B., cartier Broșteni, ., ..”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Începând cu data de 01.10.2008, pârâta A. P. a fost salariata reclamantului S. M. P., fiind angajată pe postul de medic rezident pe post anul I – specialitatea otorinolaringologie.
Prin actul adițional nr. 286/2008 la contractul individual de muncă, pârâta s-a obligat să lucreze în cadrul Spitalului M. P. un număr de cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat, nerespectarea acestei obligații obligând-o pe salariată la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională prin rezidențiat (cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, prima de instalare), proporțional cu timpul nelucrat din perioada de 5 ani.
Din cuprinsul deciziei nr. 510/_ rezultă că, începând cu data de 15.12.2011, a încetat contractul individual de muncă al pârâtei, medic rezident pe post anul II în specialitatea O.R.L., în temeiul disp. art. 81 alin. 1 Codul muncii (ca urmare a cererii salariatei de încetare a raporturilor de muncă).
Atât contractul individual de muncă nr. 58/01.10.2008, cât și actul adițional nr. 286/2008, au fost încheiate sub imperiul O.G. nr. 12/2008.
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 12/2008, „rezidențiatul pe post se organizează în funcție de numărul de posturi solicitate de unitățile sanitare publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice, precum și de ministerele cu rețea sanitară proprie, în specialitățile prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală”, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, „rezidenții care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat în condițiile alin. 1-3 încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare”.
Potrivit art. 6 alin. 7 din O.G. nr. 12/2008, „specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Obligația se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în baza prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă”. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat revine specialiștilor formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post. În consecință, pentru a putea fi obligat la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, este necesar ca salariatul să aibă calitatea de specialist format în urma promovării concursului de rezidențiat pe post.
În temeiul și în conformitate cu disp. art. 6 alin. 7 din O.G. nr. 12/2008, părțile au încheiat actul adițional nr. 286/2008 la contractul individual de muncă. Prin acest act adițional pârâta și-a asumat obligația de a lucra în cadrul Spitalului M. P. o perioadă de minim 5 ani, perioadă calculată însă, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 7 din O.G. nr. 12/2008, de la data obținerii specializării. Obligația asumată de către pârâtă de a lucra în cadrul Spitalului M. P. pe o perioadă de minim 5 ani nu este o obligație pură și simplă, ci este o obligație afectată de modalități, respectiv de termenul suspensiv care curge până la data obținerii specializării și de termenul extinctiv de 5 ani care începe să curgă de la data obținerii specializării. Prin urmare, doar de la data obținerii specializării, când se împlinește termenul suspensiv, actul adițional la contractul individual de muncă începe să-și producă efectele, iar reclamantul poate pretinde pârâtei executarea obligației de a funcționa ca specialist în cadrul spitalului o perioadă de cel puțin 5 ani. De la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă și termenul extinctiv de 5 ani la împlinirea căruia se stinge obligația asumată de către pârâtă.
Or, în speță, contractul individual de muncă al pârâtei a încetat anterior dobândirii calității de medic specialist O.R.L., respectiv anterior împlinirii termenului suspensiv de 5 ani.
În consecință, în condițiile în care pârâta avea obligația de a lucra o perioadă de minim 5 ani în cadrul Spitalului M. P. după obținerea specializării, este neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de_,56 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, neputându-se reține neexecutarea de către pârâtă a obligației asumate prin actul adițional. Or, numai o neexecutare a obligației asumată prin actul adițional ar putea atrage răspunderea patrimonială a salariatei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. M. P..
În motivarea recursului, se susține că instanța a apreciat greșit atât probele, cât și temeiul în baza căruia s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
Precizează recurentul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_,56 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea sa profesională, ca urmare a culpei acesteia în nerespectarea dispozițiilor contractului de muncă, ea încetând contractul prin demisie.
În actul adițional nr. 286/2008 la contractul individual de muncă nu este prevăzut nici un termen suspensiv, a îmbrățișa opinia instanței de fond însemnând că nu ar avea niciodată posibilitatea de a recupera cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională a pârâtei, întrucât aceasta poate invoca faptul că nu este prevăzut când începe această obligație. Apreciază recurentul că dreptul la acțiune s-a născut din momentul în care pârâta a încetat orice raporturi de muncă.
A susținut recurentul că nu poate fi acceptată nici ideea că obligația pârâtei este afectată de un termen suspensiv de executare, la latitudinea exclusivă a acesteia și având opțiunea să renunțe la rezidențiat din propria voință.
De altfel, arată recurentul, nici nu are posibilitatea de a urmări evoluția profesională a pârâtei, nefiind corect să fie prejudiciat și să fie la latitudinea pârâtei să finalizeze, sau nu, studiile pentru specializare. Contractul de muncă este un contract sinalagmatic, dar, din interpretarea primei instanțe, rezultă că recurentul are numai obligații, iar pârâta numai drepturi.
Menționând art. 5 alin. 2 din OG nr. 12/2008, recurentul mai susține că nu se prevede că acest lucru se va realiza după finalizarea rezidențiatului, iar faptul că pârâta a încetat contractul de muncă duce la concluzia că, urmare a atitudinii sale culpabile, nu își va finaliza studiile pentru specializare și, implicit, nu-și va îndeplini obligațiile asumate, printre care și cea implicită, de finalizare a studiilor pentru obținerea specializării.
În consecință, solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii.
Intimata A. P. a depus întâmpinare peste termenul prevăzut de lege. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Actul adițional nr. 286/2008 la contractul individual de muncă nr. 58/2008 s-a încheiat între părți în baza prevederilor art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008, potrivit cărora „specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Obligația se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în baza prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă”.
Prin acest act adițional la contractul individual de muncă, intimata, medic rezident, și-a asumat obligația să lucreze la recurent un număr de cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Așadar, obligația asumată de intimată, care nu privește perioada de rezidențiat, nu este o obligație pură și simplă, cum corect a interpretat prima instanță.
Ca atare, doar la terminarea rezidențiatului și obținerea specializării, când se împlinea termenul suspensiv, actul adițional la contractul individual de muncă urma să își producă efectele, iar recurentul putea invoca nerespectarea, de către intimată, a obligației de a lucra ca specialist pe o perioadă egală cu rezidențiatul.
În condițiile în care intimata nu a terminat rezidențiatul, deci nu este exigibilă obligația de a lucra la recurent un număr de ani egal cu durata rezidențiatului, așa cum a fost asumată această obligație prin actul adițional, nu sunt întrunite condițiile cumulative necesare angajării răspunderii patrimoniale, lipsind chiar fapta ilicită și personală a intimatei săvârșită în legătură cu munca sa, respectiv nerespectarea obligației de a lucra la recurent un număr de cel puțin 5 ani.
Contractul individual de muncă este un act sinalagmatic, ambele părți având drepturi și obligații, însă, potrivit art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 și actului adițional la contractul individual de muncă, intimata nu și-a asumat obligația de a lucra la recurent pe durata rezidențiatului și nici obligația „implicită” de a finaliza studiile pentru obținerea specializării.
Or, pentru a atrage răspunderea patrimonială a intimatei potrivit art. 6 alin. 7 din OG nr. 12/2008 și art. 254 alin. 1 Codul muncii, în sensul suportării cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, este necesar să se rețină că intimata nu a respectat obligația asumată prin actul adițional ( să lucreze la recurent ca specialist un număr de cel puțin 5 ani, egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat), nu că intimata a încetat contractul individual de muncă prin demisie în perioada rezidențiatului, pe care nici nu l-a finalizat, așa cum susține recurentul.
În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. 2 din OG nr. 12/2008, conform cărora „Medicii, medicii dentiști și farmaciștii confirmați în rezidențiat ca urmare a concursului organizat pentru forma de rezidențiat pe locuri încheie un contract individual de muncă pe perioadă determinată, egală cu durata rezidențiatului, cu unitatea sanitară la care au fost repartizate locurile pentru rezidențiat”,se constată ca aceste dispoziții privesc un alt element al contractului individual de muncă, respectiv durata acestuia, nu drepturi și obligații ale părților. În plus, se constată că această prevedere legală, invocată chiar de recurent, nu a fost aplicată, contractul individual de muncă nr. 58/2008 fiind încheiat de părți pe durată nedeterminată.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, reprezentând onorariul avocatului, care, ținând seama de complexitatea cauzei și de munca îndeplinită de avocat în această fază procesuală, urmează a fi redus potrivit art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S. M. P. împotriva sentinței civile nr.1633/22.05.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 13 .11. 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, M. H. |
Red/tehnored.B.C.
2 ex- 12.12.2013
Tribunalul Iasi- C. C. E.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 860/2013.... → |
|---|
