Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1212/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1212/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 3007/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
DECIZIE Nr. 1212/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător G. P.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de recurentul intimat Țenu C. și de intimata recurentă . București împotriva sentinței civile nr. 300 din 03 04 2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. T. D. pentru intimata recurentă . București și recurentul intimat Țenu C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, intimata recurentă . București, prin reprezentant, a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurentului intimat.
Cauza fiind la primul termen de judecată, președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt două recursuri declarate în termen și motivate.
Consilier jr. T. D. depune la dosar împuternicire de reprezentare pentru intimata recurentă . București și un înscris prin care dorește să arate că a comunicat recurentului intimat, prin email,duplicatul întâmpinării. Precizează că nu mai are cereri de formulat.
Recurentul intimat Țenu C. depune la dosar răspunsul la întâmpinarea formulată de societatea intimată recurentă, duplicatul fiind înmânat reprezentantei acesteia și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Consilier jr. T. D., în ce privește recursul declarat de societate, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Instanța de fond s-a pronunțat netemeinic și nelegal, a impus o formulă de calcul la care unitatea nu a achiesat. Societatea a convenit să acorde un bonus salariaților. S-a stabilit că bonusul se acordă prima dată în ianuarie 2010 pentru perioada 01 08 2009 – 31 12 2009 în funcție de încadrarea rezultatelor agenției în grila indicatorilor cheie de performanță stabiliți. Pentru aceste cinci luni sunt coeficienți ficși înmulțiți cu salariul de bază. Instanța de fond a greșit .și a împărțit cele cinci luni în două perioade. Reclamantul nu a contestat coeficienții stabiliți și nici formula de calcul stabilită prin actul adițional. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile actului adițional, încălcând dispozițiile art. 37 din Codul Muncii în conformitate cu care drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă se stabilesc prin negociere. Din actul adițional nu rezultă acea formulă de calcul de 5/3. În funcție de vânzările din cele cinci luni s-au stabilit coeficienții. Instanța de fond a împărțit în două perioada dar din actul adițional nu rezultă că aplicarea coeficienților se face pe două luni ci pe 3 luni. Acest bonus se acordă din 3 luni în 3 luni. A fost acordat în mod excepțional pe 5 luni pentru că era spre sfârșitul anului și nu se putea împărți la 2.
Pentru aceste motive, expuse pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În ce privește recursul declarat de recurentul intimat Țenu C. solicită respingerea acestuia pentru motivele expuse în întâmpinare, motivelor de recurs nu au legătură cu cererea de chemare în judecată și nici cu sentința.
Recurentul intimat Țenu C. solicită respingerea recursului formulat de societate și admiterea recursului său. Actul adițional este corect juridic, nu a contestat coeficienții și perioada ci faptul că indicatorii de performanță nu s-au dat trimestrial, pe 3 luni.
Dacă nu era sintagma bonus trimestrial, nu avea nici o pretenție. Trebuie să primească pe 3 luni bonusul iar pe 2 luni 5/3.Faptul că bonusul se acordă pentru prima dată este o derogare de la acordarea bonusului. Arată că nu a contestat coeficienții, că au fost calculați ca medie pe cinci luni, ci numai acordarea bonusului. Bonusul a fost calculat ca fiind pentru cinci luni dar acordarea lui a fost doar pentru trei luni. Solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. cu nr._, reclamantul Țenu C. a chemat in judecată pe S.C. G. A. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4032 lei (sumă brută) reprezentând drepturi salariale neachitate, la care să se adauge dobânda legală de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, actualizarea sumei cu rata inflației pentru aceiași perioadă, precum și daune morale de 10.000 lei, reprezentând: drepturile bănești datorate pentru bonusul trimestrial neacordat conform Contractului Individual de Muncă înregistrat sub nr. 5097/_/31.07.2009 și Actului Adițional nr. 1 din 31.07.2009 la acest contract.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei în funcția de director agenție la Agenția V. T. de la data de 01.05.2000.
De la data de 01.08.2009 relațiile de muncă sunt reglementate de Contractul Individual de Muncă înregistrat sub nr. 5097/_/31.07.2009 și Actul adițional nr. 1 din 31.07.2009.
În luna mai 2010, i s-a plătit în contul personal de card suma de 6048 lei (sumă brută) aferentă bonusului trimestrial cuvenit, sumă ce nu corespunde contractului incheiat intre părți.
Față de prevederile contractuale redate în cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că interpretarea pârâtei nu este corectă, deoarece fiecare trimestru are trei luni și nu există altă precizare privind termenul de „calculare”, ci numai termenul de „acordare”.
A mai precizat că, deși coeficienții sunt corecți, perioada de referință nu este corect aplicată, adică de 5 luni și nu trei luni, cum s-a calculat, sintagma „Bonusul se va acorda prima dată”, specificată și în Actul adițional nr. 1 din 31.07.2009, având sensul de data plății și nu de perioada de calcul.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că reclamantul contestă modul de calcul al bonusului acordat, considerând ca, deși coeficienții aplicați sunt corecți, perioada de referința avuta in vedere de către angajator este eronata. Pentru a obține suma de 6.048 lei, reclamantul a înmulțit pur si simplu trei coeficienți prevăzuți ca indicatori cheie de performanta, luați aleatoriu, fără a avea o justificare in stabilirea acestora, cu salariul brut (4.200 lei). Rezultatul astfel obținut 1-a înmulțit cu 5 luni (aferente perioadei analizate) si 1-a împărțit la 3 luni (perioada unui trimestru), obținând o suma nejustificata.
Și in ceea ce privește daunele morale solicitate, pârâta a arătat că solicitarea este nejustificată. Astfel, capătul de cerere principal fiind neîntemeiat, capetele accesorii ale cererii urmează a fi respinse ca neîntemeiate in virtutea principiului accesorium sequitur principale.
In cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 300 din 3.04.2013, Tribunalul V. admite in parte acțiunea formulată de reclamantul Țenu C. în contradictoriu cu pârâta ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1050 lei, reprezentând contravaloare bonus neachitat.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge, ca nefondată, cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata onorariului pentru expert B. A. D..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Intre pârâta G. A. S.A. (in calitate de angajator) si reclamantul ȚENU C. (in calitate de salariat) s-a încheiat contractul individual de munca nr._ / 21.08.2009, in baza căruia reclamantul a îndeplinit funcția de Director agenție in cadrul Agenției V. T..
Ulterior, părțile au convenit, prin actul adițional nr. 1 / 31.07.2009 la CIM nr._ / 21.08.2009, modificarea contractului individual de muncă, începând cu data de 01.08.2009, stipulând, printre altele și următoarele clauze:
Clauza prevăzută la litera F:
„Planul lunar al Agenției (pentru realizarea căruia Directorul este responsabil) se stabilește in cuantum de 280.000 RON. [...]."
Clauza Lit. L Alte clauze:
„Criterii de bonusare: conform negocierii individuale, la salariul de baza lunar brut se va adaugă un bonus trimestrial de performanta condiționat de atingerea sau depășirea indicatorilor cheie de performanta trimestriali, fixate la nivelul regiunii individual pentru fiecare Agenție G., si care se poate ridica la maximum valoarea maximum 1,7 salarii de încadrare.
Bonusul se acorda prima data in ianuarie 2010 pentru perioada 01.08._09, in funcție de încadrarea rezultatelor agenției in grila indicatorilor cheie de performantă.”
Reclamantul critică modul de calcul al bonusului stipulat in actul adițional, in sensul că perioada de referință nu este corect aplicată, adică de 5 luni și nu trei luni. In ceea ce privește coeficienții, a menționat prin cererea de chemare in judecată că sunt corecți.
Analizând clauzele anterior expuse, constată că in mod greșit s-a raportat angajatorul la întreaga perioadă de cinci luni și nu la trimestru, astfel cum s-a prevăzut in mod expres in actul adițional însușit de ambele părți. Astfel bonusul trebuia acordat prima dată in ianuarie 2010, dar e un bonus trimestrial, calculul acestuia urmând a se face raportat la trimestru, in funcție de criteriile stabilite. Ori, trebuie făcută distincția intre acordare și modul de calcul.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiză depus la dosar, in cazul in care perioada de referință este trimestrul, atunci bonusul total ce trebuia acordat reclamantului este de 7098 lei.
Instanța va avea in vedere și faptul că reclamantului i s-a plătit suma de 6048 lei, astfel cum recunoaște prin cererea de chemare in judecată, rămânând de achitat o diferență in cuantum de 1050 lei.
In ceea ce privește obiecțiunile formulate de Țenu C., cu privire la concluziile expertului, instanța le-a respins având in vedere că prin cererea de chemare in judecată însuși reclamantul a arătat că este de acord cu coeficienții stabiliți, iar cu aceste solicitări practic și-ar modifica cererea de chemare in judecată, cu depășirea termenului procedural, fără a avea acordul pârâtei.
Vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil in speță, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este importantă, deoarece, conform art. 132 și art. 134 C.pr.civ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii. In acest sens este și jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai mult, expertul s-a raportat la actul adițional semnat și însușit de ambele părți, prezumându-se acordul acestora cu privire la conținut. Ori, potrivit art. 37 din Codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere. Odată negociate și însușite, reprezintă legea părților.
Referitor la daunele morale solicitate, potrivit prevederilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Prin prisma acestor prevederi legale cererea salariatului de acordare a daunelor morale este admisibilă, însă aceste daune pot fi acordate doar în condițiile în care solicitantul probează prejudiciul moral suferit.
În speță reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale, fără a preciza în ce constă prejudiciul moral suferit de el, neaducând nicio probă pentru a dovedi legătura de cauzalitate dintre măsura dispusă de angajator și consecințele acestei măsuri asupra salariatului.
Prin calculul greșit al bonusului stabilit au fost afectate doar drepturile patrimoniale.
În contextul în care, prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de reclamant este în sarcina acestuia, iar în speță reclamantul nu a adus un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre modalitatea de calcul a bonusului și impactul acestei măsuri asupra lui, nu se justifică obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlul de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Țenu C. și pârâta G. A. SA.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul reclamant susține că instanța de judecată nu a interpretat corect prevederile Actului adițional nr. 1/31.07.2009 la Contractul individual de muncă înregistrat cu nr. 5097/31.07.2009, în sensul că a cerut să se aprecieze dacă trimestrul, ca unitate de timp, este format din trei luni sau din cinci luni. De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de documentele depuse de pârâtă, de unde rezultă calculul coeficienților, ca medie pe cinci luni, dovadă că este așa fiind opinia separată a asistentului judiciar.
Instanța de fond a respins și obiecțiunile la expertiza contabilă, însă motivele sunt parțial corecte și astfel nu s-a putut lămuri cauza sub toate aspectele. Este adevărat că nu a contestat coeficienții, calculați ca medie pe cinci luni, ci numai acordarea bonusului doar pentru trei luni, însă nu a cerut calcul cu o fracțiune din trimestrul III și separat trimestrul IV.
În concluzie, solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii în integralitatea ei.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 3041 Cod proc. civilă, recurenta pârâtă susține, în primul rând, că deși instanța de fond reține corect că reclamantul nu contestă coeficienții stabiliți și aplicați de societate, se pronunță eronat asupra sumei de 1050 lei, care rezultă din stabilirea altor coeficienți, ignorând concluziile experților, încălcând astfel și dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod proc. civilă.
Consideră recurenta că instanța de fond interpretează și aplică în mod greșit dispozițiile actului adițional, nesocotind și dispozițiile art. 37 Codul muncii. Astfel, instanța de fond nu ține cont de data intrării în vigoare a actului adițional nr. 1/31.07. 2009, respectiv 1.08.2009, și de perioada de 5 luni până la sfârșitul anului, avută în vedere în mod expres de părți la încheierea actului adițional. Totodată, hotărârea este netemeinică și nelegală și pentru că instanța admite un mod de calcul asupra căruia părțile nu au convenit, pentru două perioade cu coeficienți diferiți.
În consecință, recurenta apreciază că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și, făcând o interpretare și aplicare greșită, a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii, lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Susține recurenta că contradictorialitatea hotărârii rezultă și din opinia separată.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, recurenta arată că pretențiile reclamantului au fost admise în parte, fiind aplicabile dispozițiile art. 276 Cod proc. civilă.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și respingerea pretențiilor reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta pârâtă solicită respingerea recursului formulat de reclamant, arătând că susținerile acestuia sunt contradictorii și că admiterea integrală a pretențiilor sale ar încălca dispozițiile alin. 1 din Clauza lit. L „Alte clauze” din Actul adițional nr. 1/31.07.2009, în conformitate cu care bonusul „…se poate ridica la maximum valoarea maximum 1,7 salarii de încadrare”, 7 salarii însemnând 7140 lei.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor și aspectelor invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4032 lei, reprezentând bonusul trimestrial neacordat conform Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 5097/_/31.07.2009 și Actului adițional nr. 1 din 31.07.2009 la acest contract.
Din motivarea acțiunii, rezultă că suma de 4032 lei reprezintă bonusul trimestrial calculat pe baza acelorași coeficienți ai indicatorilor cheie de performanță, avuți în vedere și de recurenta pârâtă la acordarea bonusului trimestrial încasat de recurentul reclamant, în sumă de 6048 lei. Ceea ce diferă, conform susținerilor recurentului reclamant, este perioada de referință pentru acordarea bonusului, care este de 5 luni, și nu 3 luni, astfel cum a fost avută în vedere de recurenta pârâtă la acordarea sumei de 6048 lei.
Or, admițând în parte acțiunea și obligând recurenta pârâtă la plata sumei de 1050 lei, reprezentând „contravaloare bonus neachitat”, prima instanță a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv un bonus trimestrial calculat separat pentru trimestrul III (format din două luni) pe baza unor coeficienți diferiți, alții decât cei avuți în vedere de recurenta pârâtă la acordarea bonusului în sumă de 6048 lei, coeficienți însușiți de recurentul reclamant.
În ceea ce privește interpretarea clauzei din contractul individual de muncă al recurentului pârât, se reține că, urmare a încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2011, între părți s-a încheiat Actul adițional nr. 1 din 21.08.2009, prin se completează Clauza lit. L „Alte clauze” din contractul individual de muncă al recurentului reclamant, având următorul conținut:
„Criterii de bonusare: conform negocierii individuale, la salariul de bază lunar brut se va adaugă un bonus trimestrial de performanță condiționat de atingerea sau depășirea indicatorilor cheie de performanță trimestriali, fixați la nivelul regiunii individual pentru fiecare Agenție G., și care se poate ridica la maximum valoarea maximum 1,7 salarii de încadrare.
Bonusul se acordă prima dată în ianuarie 2010 pentru perioada 01.08._09, în funcție de încadrarea rezultatelor agenției în grila indicatorilor cheie de performanță.”
În ceea ce privește calculul acestuia, se prevede că „bonusul se obține prin înmulțirea succesivă a tuturor coeficienților ( 0.5; 0.7; 1.0; sau 1.2 ) corespunzători nivelului de realizare a indicatorilor cheie de performanță, rezultând o valoare care se va înmulți cu salariul brut de încadrare.
Dacă toți cei trei indicatori de performanță au fost realizați corespunzător nivelului 1,2 atunci bonusul este 1,2 x 1,2 x 1,2 x salariul brut, încadrare adică va fi egal cu 1,728 x salariul brut încadrare”.
Așadar, prin negociere, în condițiile art. 37 Codul muncii, părțile au stabilit, ca regulă generală, dreptul recurentului reclamant, corelativ obligației recurentei pârâte, la un bonus trimestrial de performanță, condiționat de atingerea sau depășirea unor indicatori cheie de performanță trimestriali, fixați la nivelul regiunii individual pentru fiecare Agenție G., și care se poate ridica la maximum valoarea a 1,7 salarii de încadrare, mai exact a 1,728 salarii încadrare.
Tot ca regulă generală, părțile au stabilit și modul de calcul al acestui bonus trimestrial de performanță, respectiv prin înmulțirea succesivă a tuturor coeficienților ( 0.5; 0.7; 1.0; sau 1.2 ) corespunzători nivelului de realizare a indicatorilor cheie de performanță, rezultând o valoare care se va înmulți cu salariul brut de încadrare.
Referitor la clauza care a generat interpretările diferite, conform căreia „Bonusul se acordă prima dată în ianuarie 2010 pentru perioada 01.08._09, în funcție de încadrarea rezultatelor agenției în grila indicatorilor cheie de performanță”, Curtea constată că aceasta este o dispoziție specială, prin care, avându-se în vedere data de la care se acordă pentru prima oară bonusul trimestrial (1.08.2009), se stabilește, derogatoriu de la regula generală ce are în vedere un bonus trimestrial, un prim bonus acordat pentru întreaga perioadă 01.08._09.
Prin urmare, conform clauzei contractuale, derogatorie de la regula generală este perioada de acordare a acestui prim bonus, care nu mai este de 3 luni (un trimestru), ci de 5 luni: 01.08._09. Cu privire la modul de calcul al bonusului, această clauză nu prevede nici o derogare de la regula generală, respectiv prin înmulțirea succesivă a tuturor coeficienților corespunzători nivelului de realizare a indicatorilor cheie de performanță, rezultând o valoare care se va înmulți cu salariul brut de încadrare.
Ca atare, aplicând această regulă generală, recurenta pârâtă a calculat corect bonusul acordat prima oară pentru perioada 01.08._09, rezultând suma de 6048 lei plătită recurentului reclamant.
În aceste condiții, atât interpretarea recurentului reclamant, care adaugă la suma de 6048 lei, suma de 4032 lei, ce reprezintă 2/3 din bonusul deja acordat, calculat pe baza coeficienților corespunzători nivelului de realizare a indicatorilor cheie de performanță pentru lunile august-decembrie 2009, cât și interpretarea primei instanțe, care adaugă la suma de 6048 lei, suma de 1050 lei, ce reprezintă bonusul calculat separat pe baza coeficienților corespunzători nivelului de realizare a indicatorilor cheie de performanță pentru lunile august - septembrie 2009, sunt eronate.
În consecință, față de considerentele expuse, care susțin respingerea în totalitate a pretențiilor reclamantului fără a se mai examina și aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod proc. civilă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtă și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului având ca obiect plata drepturilor salariale în sumă de 4032 lei, actualizate, și plata dobânzii legale. Se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii și se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta G. A. SA București împotriva sentinței civile nr. 300 din 3 04 2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o modifică în parte .
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Țenu C., în contradictoriu cu pârâta G. A. SA, privind plata drepturilor salariale în sumă de 4032 lei, actualizate, și plata dobânzii legale.
Menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de reclamantul Țenu C. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Septembrie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, G. P. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored. B.C.
2 ex./07.10.2013
Tribunal Iași – I. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2097/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 473/2013.... → |
|---|
