Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1047/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1047/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1691/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1047/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. P.
Judecător - A. C. S.
Judecător - D. P.
Grefier - E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta . Onești, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1377 din 25.09.2012 a Tribunalului V., intimat fiind V. B. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă avocat I. I., din cadrul Baroului Bacău,lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei la cererea intimatului, motivele ce au determinat suspendarea cauzei încetând prin rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul_ al Tribunalului V..
Avocat I. I. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în cererea de recurs. Precizează că suma reținută reclamantului este cu titlu de garanție. Suma nu a fost înregistrată în contabilitate ca fiind despăgubire pentru acoperirea prejudiciului creat de reclamant ci a rămas cu titlu de garanție. Mai arată că pe măsura încasărilor de la clienții ce erau aprovizionați de reclamant, i s-a restituit acestuia din garanție diverse sume de bani. Sumele i-au fost virate reclamantului prin document bancar, fiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens. S-a mai făcut o ultimă plată de 1106,16 lei care nu a fost luată în calcul deși a depus la fond un extras.
Concluzionând, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii în ceea ce privește cuantumul sumei de plătit de către societate. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 4 din 17 04 2013 pe care o depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1691 /89/2012 din 14 mai 2012 reclamantul V. B. M. a solicitat obligarea pârâtei . Onești la restituirea sumei de 8399 lei constituită cu titlu de garanție materială și la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la data de 28 iunie 2012 (fila 54) reclamantul și-a restrâns pretențiile la suma de 7099 lei.
A arătat reclamantul că în perioada august 2010-decembrie 2011 a fost angajatul societății pârâte pe funcția de Agent de vânzări. La data de 06.01.2012 s-a luat act de demisia reclamantului emițându-se decizia 611 din 06.01.2012. În perioada în care a lucrat a constituit o garanție materială de 45.000 lei. Deși a solicitat pârâtei restituirea sumei după încetarea raporturilor de muncă nu i s-a restitui suma de 8399 lei, invocându-se neplata de către unii clienți a debitelor către pârâtă.
În drept, a invocat prevederile art. 269 și 253 din Codul Muncii.
Propune administrarea probei cu înscrisuri și depune contract individual de muncă, act adițional, fișa postului, Decizia 611 din 06.01.2012, Notificarea 2510 din 24.02.2012, două extrase cont personal deschis la Banca Română de Dezvoltare-GSG, extras cont deschis la BRD de . pentru garanția materială a reclamantului(fila 22).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii. A arătat că dreptul reclamantului nu s-a născut întrucât restituirea garanției materiale este afectată de o condiție suspensivă asumată contractual de către reclamant, anume stingerea datoriilor reclamantului către pârâtă, datorii evidențiate prin Nota de lichidare necontestată. Datoria nedevenind scadentă nu s-a născut dreptul la restituire.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că în calitate de agent de vânzări reclamantul răspunde personal de încasarea sumelor datorate de către clienții firmei. Întrucât la data încetării contractului de muncă unii clienți nu plătiseră sumele restante, aceste sume reprezintă pagube cauzate angajatorului, care este în drept să le rețină din garanția gestionară constituită.
Propune administrarea probei cu interogatoriu și cu înscrisuri și depune copii după nota de lichidare, răspunsul reclamantului, fișa postului și notificarea 2510 din 24.10.2012, bonuri benzină. Nu a fost depus de către pârâtă interogatoriul pentru reclamant.
Prin sentința civila nr. 1377/25.09.2012,Tribunalul V. a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de către pârâta ..
A admis acțiunea, astfel cum a fost precizată de către reclamantul V. B. M. în contradictoriu cu pârâta ..
A obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului V. B. M. suma de 7.099 lei, reprezentând garanție materială nerestituită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de obligarea a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada 27.08._12, în funcția de Agent vânzări, în cadrul Secției Țigări, cu un salariu de bază brut lunar de 750 lei. În calitatea de gestionar pe care a avut-o a constituit la data de 21.09.2010 o garanție gestionară de_ lei, mult peste limita maximă de trei salarii reglementată de articolul 12 din Legea 22/2969. Această sumă a fost depusă în contul societății pârâte (fila 22).
În momentul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a unor debite ale unor societăți comerciale către . se reține suma de 8398, 96 lei. În Nota de lichidare(fila 22) este evidențiată ca natură a debitului "Sold neîncasat", La rubrica "Titlul executor" este enunțat " Extrase neconfirmate", iar la rubrica "Creditorul", un număr de trei societăți comerciale și o persoană fizică. Ulterior, pârâta mai restituie reclamantului suma de 1300 lei după rezultă din extrasul de cont al reclamantului(fila 55) pe data de 28.05.2012.
Pârâta mai invocă că a mai achitat suma 750 lei. Depune un înscris care însă nu este nici un ordin de plată, nici un extras de cont și care nu poartă ștampila băncii(fila 59), ci doar a pârâtei. Primirea acestei sume nu este recunoscută de către reclamant. Prin urmare, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada plății acestei sume.
Nu este contestat de către niciuna dintre părți că sumele reținute de către pârâtă din garanția gestionară depusă de către reclamant sunt aferente unor mărfuri livrate către clienții ..
Referitor la excepția prematurității cererii, instanța a respins-o ca neîntemeiată. În susținerea excepției pârâta invocă faptul nu este îndeplinită condiția exigibilității creanței, întrucât dreptul este afectat de o condiție suspensivă care nu este îndeplinită.
Argumentul invocat se referă la neîndeplinirea unei condiții suspensive, ceea ce ține de fondul cauzei și nu de un termen care afecta exigibilitatea creanței.
Articolul 16 alineatul 1 din Legea 22/1969 prevede "Garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime. "
Articolul 16 alineatul 3 din Legea 22/1969 dispune "Când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă și aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obținerea titlului executoriu definitiv, organizația socialistă(se citi angajatorul – s.n) se va despăgubi din garanția în numerar constituită în favoarea sa. "
Interpretarea coroborată a acestor dispoziții duce la concluzia că reținerea din garanție se poate face doar după obținerea unui titlu executoriu de către angajator, titlu executoriu asupra unei pagube produse în gestiune de către angajat.
Instanța a reținut că odată mărfurile livrate și facturate către clienții ., mărfurile nu mai pot fi reținute ca făcând parte din gestiunea angajatului. Este de reținut că "Extrasul neconfirmat" nu reprezintă, conform legislației în vigoare, un titlu executoriu. Instanța a reținut că pârâta ar fi trebuit să obțină anterior reținerilor operate, o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu reclamantul, ceea ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, instanța apreciază că este de esența activității comerciale suportarea riscului insolvabilității sau a plății cu întârziere a debitelor de către clienți. Pârâta nu a înțeles să uzeze de demersurile legale pentru recuperarea debitelor comerciale de la debitori, după cum rezultă și din Notificarea depusă la fila 58 din dosar.
Ori, transferarea acestui risc comercial către un angajat cu care societatea comercială are raporturi specifice de dreptul muncii nu are temei legal. O asemenea obligație, de suportare a unui risc comercial al angajatorului comerciant, nu poate fi asumată valabil printr-un contract de muncă sau un contract de dreptul muncii.
Angajatorul are posibilitatea să solicite instanței antrenarea răspunderii angajatului în cazul în care a provocat o pagubă din vina sa, pagubă care să exceadă riscului normal al serviciului, având sarcina probei. Obținerea acestui titlu executoriu este o condiție suspensivă care să dea dreptul angajatorului de a reține paguba suferită din garanția gestionară și nu restituirea garanției gestionare este afectată de o pretinsă condiție suspensivă, așa cum susține pârâta.
Neexistând o hotărâre judecătorească – veritabil titlu executoriu - care să îndrituiască angajatorul pârât să rețină o pagubă din garanția gestionară și nici o cerere reconvențională în cadrul cauzei pendinte, a cărei eventuală admitere să fi putut duce la o altă concluzie, instanța a constatat că reținerea debitelor unor terțe persoane din garanția gestionară a reclamantului este lipsită de temei legal, motiv pentru care cererea – așa cum a fost restrânsă, a fost admisă.
În temeiul prevederilor articolului 274 Cod procedură civilă, instanța – constatând culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții – a obligat pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1000 lei (fila 31) și a respins pretențiile pârâtei referitoare la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta . solicitând respingerea pretențiilor reclamantului motivat de comportamentul al acestuia în sensul că nu și-a respectat atribuțiile de serviciu și prin aceasta le-a creat un prejudiciu ce nu a putut fi acoperit nici până în prezent.
Intimatul s-a obligat ca în situația în care vreunul dintre agenții comerciali cărora le va livra marfa nu o va achita să nu-l mai aprovizioneze până ce nu-și va fi achitat în întregime contravaloarea facturii anterioare.
Cu toate acestea, intimatul nu și-a respectat obligațiile profesionale fapt ce i-a creat prejudicii societății, întrucât debitele astfel create nu au mai putut fi recuperate.
Reclamantului i s-a restituit suma de 36.601 lei din garanția acestuia, iar pe măsura încasării de la clienții aprovizionați de către intimat, i-au mai restituit încă 2406,16 lei, rămânând cu titlu de garanție suma de 5992,80 lei.
În baza art. 300 pct. 2 Cod procedură civilă executarea sentinței de fond a fost suspendată până la soluționarea prezentului recurs, prin Încheierea din 14.12.2012.
Prin încheierea din 14.12.2012 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ a Tribunalului V..
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Analizând motivele de recurs raportat la probatoriile administrate în cauză, Curtea constată că prin Decizia nr. 728/15.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ având ca obiect răspundere patrimonială a salariatului, s-a statuat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 254 din Codul muncii pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a intimatului.
În considerentele hotărârii menționate se reține că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între acțiuni sau inacțiuni ale intimatului și prejudiciul suferit de recurentă și nu se poate stabili nici vinovăția intimatului, că și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu.
Ca atare, fiind stabilită în mod irevocabil lipsa de răspundere patrimonială a salariatului, devin incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 22/1969 potrivit cu care garanția poate fi ridicată de către gestionar titular ar carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă, în situația în care nu a cauzat o pagubă.
Constatând din înscrisurile aflate la filele 8-15 dosar recurs că recurenta i-a virat intimatului din suma aflată la dispoziția sa cu titlu de garanție, suma de 2406,16 lei, rezultă că diferența rămasă este în cuantum de 5992,80 lei și urmează a fi restituită salariatului.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să admită recursul și pe cale de consecință în baza art. 312 Cod procedură civilă va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va dispune obligarea societății pârâte să achite reclamantului suma de 5992,84 lei, reprezentând garanție materială nerestituită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca intimatul să achite recurentei 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de către pârâta ., prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1377/25.09.2012 a Tribunalului V., sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă societatea pârâtă să plătească reclamantului V. B. M. suma de 5992,84 lei reprezentând garanție materială nerestituită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul dispoziției sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul să achite recurentei 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 .06. 2013.
pentru Președinte, S. P., aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței, C. T. | Judecător, A. C. S. | pentru Judecător, D. P., aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței, C. T. |
pentru Grefier, E. G., aflat în C.O., semnează prim grefier, C. B. |
Red. S.A.C.,
Tehnored. L.C.
2 ex. – 26.07.2013
Tribunal V.- I. E. R..
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
