Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1966/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1966/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 4602/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1966/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești privind recursul declarat de reclamantul F. F. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind . Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, asistat de avocat C. L., avocat I. A. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al doilea termen de judecată, iar prin cererea de recurs nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat C. L. pentru recurent, solicită proba cu înscrisuri. Precizează că nu s-a făcut dovada plății orelor suplimentare, sens în care solicită instanței să pună în vedere intimatei să facă această dovadă. Solicită ca intimata să depună la dosar statele de plată și ce ore suplimentare a realizat recurentul în perioada 2.05.2013 – 26.10.2012.
Avocat I. A. pentru intimată arată că se opune la proba solicitată de apărătorul ales al recurentului. Precizează că în acțiune nu s-a solicitat acordarea drepturilor salariale. Mai arată că, la dosar a depus o . înscrisuri emise de ITM, din conținutul cărora rezultă că i s-a achitat recurentului drepturile salariale. Totodată mai arată că intimata nu mai are alte înscrisuri decât cele existente la dosar.
Instanța, respinge proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al recurentului, având în vedere că intimata prin apărător a declarat că nu are alte înscrisuri decât cele existente la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. L. pentru recurent solicită admiterea recursului întrucât instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că angajatorul nu a făcut dovada plății către recurent a salariului și a orelor suplimentare. Precizează că instanța de fond nu s-a raportat la perioada 02.05.2009 – 26.10.2010.
Solicită instanței să oblige intimata să acorde recurentului sporul de 25 la sută. De asemenea solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat I. A. pentru intimată solicită respingerea recursului. Precizează că prin acțiune nu s-a solicitat acordarea drepturilor salariale. Susține că intimata a făcut verificări la ITM iar din conținutul acestora rezultă că i s-a achitat recurentului drepturile salariale. Arată că nemulțumirea recurentului este de fapt că s-a adresat CAS-ului pentru a obține o . drepturi însă această instituție a precizat că nu se încadrează.
Prin cererea de chemare în judecată recurentul a recunoscut că i s-au achitat integral drepturile salariale iar această situație este reținută în mod corespunzător și în cuprinsul notelor de control ale ITM și ale DGFP Iași.
Reaua – credință a recurentului rezultă și din invocarea prin precizările scrise depuse la dosar că ar fi prestat activități suplimentare cu caracter continuu însă a dovedit cu actele existente la dosar că în perioada aceasta recurentul a beneficiat de 32 zile de concediu de odihnă, 45 zile de concediu medical și 12 zile de învoire.
În concluzie solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată la nr._, reclamantul F. F. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „C. L.” S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata orelor suplimentare a sporului de noapte și a orelor lucrate pentru sâmbăta în perioada în care a fost salariatul pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în perioada 15.08.2004 – 26.10.2010 a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de fochist și a prestat mai multe activități în meseria pentru care a fost angajat. Programul de muncă pe care îl presta era de 12 ore cu 12 ore sau 24 ore cu 24 și nu a fost recompensat conform codului muncii cu ore suplimentare peste programul de 8 ore cu bani sau zile libere plătite. Se mai arată că zilele de sâmbătă nu i s-au plătit dublu.
Prin precizările formulate de reclamant la termenul din 15.10.2012, se arată că perioada rămasă pentru care poate beneficia de drepturile bănești este 02.05.2009 – 26.10.2010, că a lucrat 35 sâmbete în perioada 02.05.2009 – 31.12.2009 și 43 sâmbete în perioada 01.01.2010 – 26.10.2010. Mai precizează că drepturile bănești care i se cuvin de la pârâtă sunt în sumă de 9384 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, susținând că atribuțiile îndeplinite de salariat pe parcursul desfășurării contractului individual de muncă acestea s-au limitat în mod exhaustiv la cele identificate în cuprinsul fișei postului însușită de către reclamant.
Susținerile sale cu privire la exercitarea unor alte activități decât cele care îi cădeau în sarcina conform raportului de muncă individualizat prin semnarea celor două documente sus-invocate, sunt lipsite de orice fundament și se regăsesc în contradicție cu limitele legale în care societatea își desfășoară activitatea.
Ulterior comunicării sub semnătură a adeverinței nr. 53/31.01.2012, nemulțumit fiind de refuzul autorităților statului de a-i aproba cererea de pensionare în condițiile în care se așteaptă, a încercat să obțină o evidență neconformă cu realitatea.
În urma verificărilor efectuate la sediul societății de către Inspectoratul teritorial de Muncă Iași, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, Garda Financiară – Secția Județeană Iași și Inspectoratul de Poliție Județean Iași s-a constatat faptul că societatea și-a îndeplinit la termen și cu bună-credință toate obligațiile de natură patrimonială ce au avut ca bază raportul de muncă încheiat cu reclamantul F. F..
La termenul din 17.09.2012, pârâta S.C. „C. L.” S.R.L. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 15.08.2004 – 02.05.2009, raportat la disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri și martori.
Prin sentinta civila nr. 1083/1.04.2013, Tribunalul Iasi a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă
A respins acțiunea formulata de reclamantul F. F. in contradictoriu cu pârâta S.C. „C. Lebada” S.R.L.
Pentru a se pronunta astfel,analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul F. F. a fost salariatul S.C. „C. L.” S.R.L. începând cu 15.08.2004, în funcția de muncitor – pompier conform Contractului individual de muncă nr._/25.08.2004. La lit. H în contractul de muncă se arată că durata timpului de lucru este de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, iar la lit. J se arată că salariul de bază brut este de 2.800.000 lei și că salariatul nu beneficiază de sporuri.
Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 26.10.2010, conform deciziei nr. 400/21.10.2010 în temeiul art. 65 Codul Muncii.
Potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, reclamantul a arătat că în perioada în care a fost angajat 15.08.2004 – 26.10.2010 a efectuat ore suplimentare și de noapte.
În consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru drepturile bănești aferente perioadei 15.08.2004 – 02.05.2009 este întemeiată si a fost admisă.
Angajatorul a depus la dosar pontajele pentru reclamantul F. F. pentru perioada mai 2009 – octombrie 2010, înscrisuri din care rezultă că acesta nu a efectuat ore suplimentare sau ore de noapte.
Cu adresa nr. 50/25.01.2013, pârâta a precizat că societatea nu ține un registru privind evidența mașinilor ce intră sau ies din societate, iar în ceea ce privește activitatea de agent de pază pe care reclamantul susține că a desfășurat-o, instanța a reținut că potrivit contractului de prestări de servicii nr. 14/15.01.2006, angajatorul a montat echipamente speciale de alarmă și supraveghere video.
În ceea ce privește înscrisul depus de reclamant la termenul din 25.03.2013, s-a reținut că acesta nu este semnat sau vizat de pârâtă și privește pe numitul Netcă M..
S-a mai reținut că cele declarate de martorul P. C., persoană ce nu a fost angajată la societatea pârâtă, nu sunt susținute de alte probe, înscrisuri care să facă dovada privind efectuarea de către reclamant a unor ore suplimentare și ore de noapte.
Mai mult, în precizările depuse la termenul din 15.10.2012, reclamantul susține că în luna iulie 2009 a lucrat 4 sâmbete, iar potrivit certificatelor nr._,_ și_ acesta a fost în concediu medical în perioada 07.07.2009 – 31.07.2009. Se susține că în luna august 2009 a lucrat 5 sâmbete, iar din înscrisurile depuse rezultă că a beneficiat de concediu medical toată perioada 01.08.2009 – 31.08.2009.
În ceea ce privește sporul de vechime de 25 % solicitat, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că i se cuvenea un spor de vechime în acest cuantum.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași i-a comunicat reclamantului F. F., cu adresa nr._/10.04.2012, că din actele prezentate la control, din documentele de evidențiere a orelor lucrate, nu a reieșit că ar fi lucrat ore suplimentare și ore de noapte.
Pentru toate considerentele expuse, având în vedere că nu s-au făcut dovezi care să rezulte că reclamantul ar fi efectuat ore suplimentare, ar fi lucrat pe timpul nopții sau în zilele de sâmbătă la solicitarea expresă a angajatorului instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F. F. care a susținut că pentru perioada 2.05.2009 – 26.10.2012 nu este fondată excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât aceasta se încadrează în termenul de trei ani.
Se arată că angajatorul nu a făcut dovada plății salariului, a prestării orelor suplimentare și a orelor de noapte pentru toată perioada prestării orelor suplimentare și a orelor de noapte pentru toată perioada lucrată, conform art. 168 alin. 1 Codul muncii, împrejurare ce reiese chiar din adresa ITM cu nr._/10.04.2012.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului, susținând că din adresa ITM cu nr._/10.04.2012 rezultă că din documentele de evidențiere a orelor lucrate de salariați nu reiese că reclamantul F. F. ar fi lucrat ore suplimentare sau ore de noapte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Analizând sentința recurată, Curtea constată că potrivit considerentelor acesteia (în dispozitiv nefiind într-adevăr în mod expres prevăzut) excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturilor bănești restante a fost găsită ca fiind întemeiată doar pentru perioada 15.08.2004 – 2.05.2009, iar pentru perioada ulterioară, cauza a fost analizată pe fond.
Din pontajele depuse pentru perioada 2.05._10 și nu 2012 cum s-a criticat prin motivele de recurs, perioada ce excede obiectului cauzei, a rezultat că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare sau ore de noapte. Același aspect a reieșit și din adresa nr._ din 10.04.2012 a ITM Iași.
Pe de altă parte din adresa nr. 138 din 12.04.2012 a D.G.F.P. Jud. Iași și din Raportul de inspecție fiscală nr. AIF 7443/10.04.2012 a rezultat că societatea i-a acordat drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Pentru perioada în litigiu, Curtea notează că potrivit concediilor medicale depuse, reclamantul a beneficiat de 45 zile de concediu medical chiar în perioada iulie – august 2009 în care acesta pretinde că a lucrat patru zile de sâmbătă.
Aceste înscrisuri nu au putut fi combătute de declarația martorului P. C., această din urmă probă neputând constitui o dovadă privind efectuarea de către reclamant a unor ore suplimentare și ore de noapte, întrucât mi a putut fi coroborată cu nici o altă probă administrată în cauză.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă recursul și pe cale de consecință în baza art. 312 Cod procedură civilă va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul F. F. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.11.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, C.-M. Ș. |
Red./tehnoredactat S.A.
2 ex.07.01.2013
Tribunalul Iași – T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 201/2013.... → |
|---|
