Cereri. Decizia nr. 189/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3701/111/2004*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/2014-R
Ședința publică din 23.01.2014
Președinte: T. D.
Judecător: M. E.
Judecător: S. A. L.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Z. (S.) M. M. cu dom ales la sediul av. M. S. situat în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul social în București, .. 7, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1726/2013-R din data de 19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 229/LM din 07 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de taxă de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 17.01.2014, concluzii scrise formulate de intimată, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 229 din 7 martie 2012 Tribunalul Bihor a respins contestația formulată de contestatoarea S. M. M. cu dom ales la sediul av. M. S. situat în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata B.R.D G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul social în București, ..7, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 01.08.2000 contestatoare S. M. M. s-a angajat la B. SOCIETE GENERALE Sucursala Bihor în funcția de analist risc, gestionare și urmărire credite,SGB.
Prin decizia nr.182/10.12.2003 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatoarei S. M. M. ca urmare a abaterilor disciplinare comise de către aceasta și care a constat în deficiențe la locul de muncă, respectiv în perioada 16.10._03 s-a constatat în urma unui control intern o . aspecte negative în activitatea de urmărire a creditelor persoanelor juridice cu consecințe grave în ceea ce privește volumul mare de provizioane constituie, fapt care a determinat înregistrarea unui număr mare de credite acordate cu nerespectarea normelor legale-filele 4-9 vol.I.
La aplicarea sancțiunii disciplinare s-a avut în vedere și faptul că contestatoarea a mai fost sancționată disciplinar de 2 ori în 2003 cu reducerea salariului cu 10% pe lunile aprilie-mai 2003, respectiv iunie-august 2003.
La data de 12.08.2004 contestatoare a intrat în pensie de invaliditate, emițându-se decizia nr._/14.09.2004.
La data de 25.05.2007 Comisia Superioară de Medicină Legală M. Minovici a aprobat și a avizat de 2 ori raportul de expertiză medico-legală nr.2976/II i/62/2005 din 06.04.2006 și completarea acestuia din 24.05.2006 efectuate de SML Bihor-fila 15, 50 vol.3, care a concluzionat că afecțiunea psihiatrică de bază a contestatoarei nu a fost determinată de desfacerea contractului individual de muncă-filele 259-260, 317 vol.1.Dimpotrivă Institutul de Medicină Legală Timișoara a concluzionat că între boala profesională și sancțiunile disciplinare aplicate contestatoarei există o legătură de cauzalitate, raport de contraexpertiză medicală care a fost avizat de către comisia de control și avizare a actelor medico-legale-filele 5-9 vol.2.
Raportul de expertiză contabilă judiciară din 27.08.2008-filele 95-115 vol.3 și obiecțiunile la expertiză fila 193 vol.3, a concluzionat că dacă se calculează provizioane mai mari din varii motive, acestea duc la creșterea cheltuielilor băncii și la diminuarea profitului impozabil, iar contestatoarei nu îi pot fi imputabile eventualele penalități de întârziere atâta timp cât acestea nu au fost comensurate prin lipsa unui proces verbal de control fiscal. S-a reținut că în situația în care contestatoarei nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă atunci aceasta ar fi încasat 177.766 lei brut, sumă care a fost actualizată cu indicele de inflație.
Prin raportul de contraexpertiză 307-332 vol. 3 și obiecțiunile la contraexpertiză filele 30-36 vol.4, s-a stabilit că experții nu au competența de a se pronunța asupra evaluării calității și corectitudinii muncii prestate de către contestatoare stabilindu-se că în situația în care nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă aceasta ar fi încasat 126.342,58 lei net, la care se adaugă o dobândă legală netă de 27.279,44 lei și un impozit pe venit din dobânzi de 5.196 lei.
Art.61 alin.1 c.muncii prevede printre altele că, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Art.62 alin1/1 c.muncii prevede că, în cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268, iar alin.2 prevede că, decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivata în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
În caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere.
Dispozițiile art. 78 prevăd că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar alin.2 stipulează că, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioara emiterii actului de concediere.
De asemenea, art.266 c.muncii prevede că, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se in vedere următoarele:
a) împrejurările in care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală in serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.
În final, art.268 alin.2 lit.a prevede printre altele că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Din starea de fapt reținută mai sus rezultă că, sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale privind termenul, gravitatea sancțiunii și a motivelor care au dus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât anterior aceasta a mai fost sancționată disciplinar de două ori, una dintre acestea fiind desființată ulterior de către organul judiciar.
În concret s-a reținut că în perioada 13.10-31.10.2003 s-a efectuat un audit intern la G. Cluj prin care s-au constatat mai multe nereguli la Sucursalele Cluj, Bihor și Bistrița, raport care a fost întocmit ulterior și înregistrat în unitate la data de 19.11.2003-fila 22 vol.1. La aceeași dată s-a declanșat procedura cercetării disciplinare împotriva contestatoarei, fiind emisă un convocator privind lămurirea aspectelor semnalate prin raportul de audit și a modului întocmirii raportărilor la Centrala Riscurilor Bancare pe luna octombrie 2003-fila 24 vol.1, contestatoarea răspunzând în scris răspunsurilor formulate de către comisia de cercetare disciplinară-filele 25-27.
Instanța a mai reținut că la momentul efectuării cercetării disciplinare contestatoarea nu a acuzat că i s-ar încălca dreptul la apărare și avea în mod evident cunoștință despre abaterile disciplinare sau neregulile care i se impută, aspect care rezultă atât din răspunsurile date de către contestatoare cât și din cuprinsul deciziei de concediere în care se regăsesc motivele pentru care nu au fost avute în vedere apărările formulate.
Așadar, de la data sesizării neregulilor privind activitatea desfășurată de către contestatoare și până la data emiterii deciziei nu a trecut 30 de zile pentru a deveni incidente dispozițiile art.268 alin.1 c.muncii, iar comunicarea efectivă a deciziei s-a realizat după încetarea incapacității de muncă a salariatei care s-a aflat în concediu medical, interval de timp în care a operat suspendarea raporturilor de muncă și a oricăror situații derivate din calitatea de salariat.
Deși problema abaterii disciplinare comise de către salariată necesită cunoașterea corectă a operațiunilor de credite bancare, instanța împărtășește punctul de vedere exprimat de către expert contabil M. A. C., în sensul că dacă se calculează provizioane mai mari din varii motive, acestea duc la creșterea cheltuielilor băncii și la diminuarea profitului impozabil, ceea ce constituie în mod evident o pagubă unității bancare.
Totodată, expertul contabil a confirmat că au existat deficiențe pe linia urmăririi și gestionării creditelor la Sucursalele Bihor, Cluj și Bistrița așa cum rezultă din raportul intern de audit, aspecte care nu au mai format obiectul contraexpertizei contabile.
La obiectivul nr.2 al expertizei, după ce se arată sarcinile de serviciu ale contestatoarei care a constat în gestionarea și urmărirea evoluției creditelor și a altor angajamente, urmărind calitatea portofoliului de credite se arată că în procedura de angajamentelor irreguliere sunt implicate mai multe persoane, aspect care confirmă odată în plus vinovăția contestatoarei, fiind fără relevanță dacă acestea au fost sau nu cercetate disciplinar. Dimpotrivă din actele dosarului rezultă că alături de contestatoare a mai fost cercetată disciplinar salariata T. F., care ulterior nu a mai fost sancționată disciplinar( având în vedere și comportamentul general la serviciu a salariatei).
Din actele dosarului rezultă că pentru . a înregistrat valoarea garanțiilor bancare la nivelul angajamentelor conform contractului de ipotecă și nu la valoarea de piață, fapt care a dus constituirea de provizioane la o valoare mult mai mare. În ceea ce privește . se reține că contestatoarea a înregistrat un angajament suplimentar de 25.000 euro fără repartizarea unei garanții, operațiune care a dus la înregistrarea de provizioane, iar ulterior un nou angajament de 150.000 euro pentru aceeași societate nu apare înregistrată la Centrala Riscurilor Bancare din cadrul BNR, ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu de către contestatoare.
În fine, pentru .-a înregistrat în Centrala Riscurilor Bancare din cadrul BNR de către contestatoare un credit de ordinul miliardelor de lei, însă în realitate a fost vorba despre un credit de ordinul milioanelor de lei, eroare care ulterior a fost remediată.
Instanța a apreciat că în domeniul bancar salariații băncilor trebuie să dea dovadă de o mare atenție și prudență întrucât orice neglijență poate produce imediat consecințe deosebit de grave în patrimoniul acestora și ulterior alte efecte patrimoniale ori nepatrimoniale iremediabile.
Așadar, în speța de față contestatoarea care avea atribuții în domeniul urmăririi și gestionării creditelor și-a încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu, fiind fără relevanță faptul că s-a creat sau nu un prejudiciu efectiv în patrimoniul băncii, întrucât prejudiciul potențial sau efectiv produs atrage doar răspunderea materială față de unitate, iar atribuțiile de muncă încălcate sunt incompatibile cu menținerea sau continuarea raporturilor de muncă.
Altfel zis, instanța a apreciat că într-un domeniu atât de sensibil cum este activitatea bancară nu este necesar să se determine consecințele patrimoniale ale conduitei neglijente a contestatoarei așa cum ar fi dorit aceasta, întrucât credibilitatea și încrederea angajatorului în corectitudinea operațiunilor bancare desfășurate de către salariată care este de esența acestor raporturi de muncă, au fost afectate în mod serios și suficient pentru a duce la încetarea colaborării pe viitor.
S-a concluzionat că, contestatoarea se face vinovată de abaterile disciplinare reținute mai sus și constatând caracterul legal și temeinic al sancțiunii disciplinare aplicare, instanța va respinge contestația formulată și implicit cererea pentru acordarea de despăgubiri bănești-daune materiale și morale și salarii compensatorii care nu se acordă în cazul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă .
Întrucât raportul de expertiză medico-legală a confirmat faptul că între boala suferită de salariată și sancțiunile disciplinare aplicată acesteia, precum și condițiile de la locul de muncă nu există o legătură de cauzalitate, instanța va respinge și acest capăt de cerere.
a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs, contestatoarea Z. ( fostă S. ) M. M., solicitând instanței în principal casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar modificarea în totalitate a acestei hotărâri cu consecința admiterii contestației precizate, în sensul anulării deciziei nr. 182/10.12.2003 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă ca fiind nelegală și netemeinică și obligării intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data de 12.08.2004 dată la care a intrat în pensie de invaliditate conform deciziei nr._/14.09.2004, respectiv plata sumei de_ lei drepturi salariale, 29.795 lei, indemnizație de pensionare,_ lei dobânzi de încasat până în luna februarie 2011 care urmează a fi reactualizate, în total suma pretinsă fiind de_ lei, cu obligarea pârâtei să vireze la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale a sumelor ce rezultă din calcule, dar și a obligațiilor angajatorului în vederea recalculării pensiei sale de invaliditate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1726/2013-R din data de 19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare Z. (S.) M. M. cu domiciliul ales în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul pârât B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 7, împotriva sentinței civile nr. 229/LM din 07 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței sunt nefondate deoarece soluția instanței de fond este legală și temeinică bazată pe aprecierea justă a probelor administrate în cauză și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
În mod judicios a apreciat instanța că este nefondată contestația formulată de contestatoarea S. M. M. împotriva deciziei nr. 182/10.12.2003 emisă de intimata B. Grpoupe Societe Generale prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei.
Astfel, așa cum a reținut instanța de fond, contestatoarea a fost angajata societății intimate începând cu data de 01.08.2000 în funcția de analist risc, gestionare și urmărire credite SGB iar prin decizia nr. 182/10.12.2003 contestată, intimata a dispus în temeiul art. 61 lit. a, art. 264 lit. f, art. 266 și 268 din Codul muncii și prevederile Codului deontologic al salariaților B., desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nr. 3/107/01.01.2002 ca urmare a abaterii disciplinare constând în deficiențe la locul de muncă, respectiv că, în perioada 16.10._03 s-a constatat în urma unui control intern o . aspecte negative în activitatea de urmărire a creditelor persoanelor juridice cu consecințe grave în ceea ce privește volumul mare de provizioane constituite, fapt ce a determinat înregistrarea unui număr mare de credite acordate cu nerespectarea normelor legale.
Faptele comise de contestatoare care constituie încălcări ale atribuțiilor de serviciu au fost descrise pe larg în cuprinsul deciziei contestate fiind consemnate și apărările contestatoarei cu ocazia cercetării disciplinare, iar la aplicarea în concret a sancțiunii, intimata a avut în vedere și faptul că în anul 2003 contestatoarea a mai fost sancționată de două ori cu reducerea salariului cu 10% pe lunile aprilie – mai, respectiv iulie-august 2003.
Conform art. 61 alin. 1 lit. a din Codul mucii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentului intern.
Raportat la probele administrate, în mod judicios a apreciat prima instanță că sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei prin decizia nr. 182/2003 este legală și temeinică fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale privind termenul, gravitatea sancțiunii și a motivelor care au dus la desfacerea contractului de muncă cu atât mai mult cu cât anterior, dar în cursul aceluiași an, contestatoarea a mai fost sancționată disciplinar, una din sancțiuni fiind anulată de instanță, în cuprinsul sentinței fiind enumerate faptele care au constituit abateri disciplinare imputate, instanța reținând corect și faptul că la momentul efectuării cercetării disciplinare contestatoarea nu a acuzat că i s-ar încălca dreptul la apărare și avea cunoștință de faptele ce i se impută, aspect dovedit de răspunsurile acesteia.
Este evident că în domeniul bancar salariații trebuie să dea dovadă de o mare atenție și prudență întrucât orice neglijență poate produce imediat consecințe deosebit de grave în patrimoniul acestora și ulterior alte efecte patrimoniale ori nepatrimoniale iremediabile.
Cum, în speța de față contestatoarea care avea atribuții în domeniul urmăririi și gestionării creditelor și-a încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu, este fără relevanță faptul că s-a creat sau nu un prejudiciu efectiv în patrimoniul băncii, întrucât prejudiciul potențial sau efectiv produs atrage doar răspunderea materială față de unitate, iar atribuțiile de muncă încălcate sunt incompatibile cu menținerea sau continuarea raporturilor de muncă, așa cum corect a apreciat instanța de fond.
Nefondate sunt și susținerile recurentei cu privire la tardivitatea emiterii deciziei de concediere întrucât așa cum a reținut și instanța de fond de la data sesizării neregulilor privind activitatea desfășurată de contestatoare la conducerea unității angajatoare abilitată să aplice sancțiuni disciplinare și până la emiterea deciziei nu au trecut 30 de zile pentru a fi incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, iar comunicarea deciziei s-a realizat după încetarea incapacității de muncă a contestatoarei care așa cum rezultă din probe, s-a aflat în concediu medical, interval de timp în care a operat suspendarea de drept a raporturilor de muncă și a oricăror situații derivate din calitatea de salariat.
Criticile recurentei cu privire la pretinsul calcul incorect din expertiza contabilă privind drepturile cuvenite sunt nefondate dar și irelevante în condițiile în care decizia de concediere este legală și nu s-a dispus anularea acesteia, nefondate fiind și susținerile cu privire la boala profesională în condițiile în care Comisia Superioară Medico-Legală de pe lângă Institutul de medicină Legală „ Pr. Dr. M. Minovici” București a validat în tot raportul de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală a Județului Bihor nr. 2976/11 i/2005 din 6 aprilie 2006 ( fila 258-260 dosar fond) prin care s-a stabilit că afecțiunea psihiatrică – ciclotemia – nu a fost determinată de desfacerea contractului de muncă, fiind anterioară emiterii deciziei. De altfel, din probe rezultă că până la data emiterii deciziei de concediere, contestatoarea nu a prezentat acte medicale din care să rezulte vreo boală profesională care să justifice acordarea unor despăgubiri din acest motiv.
Este adevărat că ulterior concedierii disciplinare, contestatoarea s-a îmbolnăvit fiind și pensionată pe motive medicale prin decizia nr._/14.09.2004 însă aceste aspecte fiind ulterioare deciziei contestate nu justifică acordarea despăgubirilor pretinse cu titlu de salarii de la data concedierii până la data pensionării și nici daunele morale în condițiile în care nu s-a constatat nelegalitatea măsurii concedierii.
Față de cele reținute în considerentele mi sus expuse nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a formulat contestație în anulare Z. (S.) M. M., fără a arăta ce solicită și care sunt motivele de fapt și drept în acest sens.
Intimata a solicitat comunicarea motivelor contestației în anulare, cerere respinsă față de lipsa depunerii acestora la dosar.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta fiind strict și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 Cod procedură civilă. Conform art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile, pot fi atacate cu contestație în anulare,când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită, iar, potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând cuprinsul contestației în anulare se reține faptul că aceasta nu a fost motivată astfel că, nefiind aspecte, de ordine publică care să poată fi analizate din oficiu, neputând fi reținute vreuna din condițiile impuse de dispozițiile art. 317 - 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată, menținând în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea Z. (S.) M. M. cu dom ales la sediul av. M. S. situat în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata B.R.D. G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul social în București, .. 7, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1726/2013-R din data de 19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T. D. M. E. S. A. L. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – T. D. – 30.01.2014
- judecători fond – A. F. L.
- judecători recurs – M. G., A. P., C. P.
- dact. gref. M. V. – 30.01.2014 – 2 ex.
| Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 483/2014. Curtea... → |
|---|
