Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 483/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 4657/83/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 483/2014-A
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Președinte : | V. P. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul U. N. G. cu dom. în Satu M., Calea Odoreului, nr.96, jud. Satu M., având CNP_, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI – sector 1 București, Bv. D. G. nr. 38, prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr.17, jud. Satu M. cu nr. de înregistrare J._ la Oficiul Registrului Comerțului București, Cod fiscal nr.R_, împotriva sentinței civile nr. 94/LMA din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M. în dosar nr.unic, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă apelantul – reclamant U. N. G., reprezentanta acestuia, avocat C. P. din Baroul Satu - M., în baza delegației de substituire eliberată de Uniunea Națională a Barourilor din România – Cabinet avocat și reprezentanta intimatei, consilier juridic L. B., în baza delegației eliberată de STFC C. – serviciul juridic, cu nr. 837.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebate fiind, reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra apelului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată că dosarul este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentanta apelantului – reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în principal schimbarea hotărârii atacate în tot, constatarea nulității absolute a deciziei de desfacere disciplinare a contractului de muncă al petentului, reîncadrarea acestuia la locul de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar solicită admiterea apelului, în cazul existenței unui motiv de nulitate a sentinței civile atacate, anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, simplele afirmații că reclamantul este vinovat, că a mai avut abateri, nu sunt suficiente pentru a îndritui o soluție în sensul menținerii deciziei de concediere, mai ales că există și alte sancțiuni, mai puțin severe.
Subliniază că sigiliile locomotivei pe care lucra apelantul nu erau atinse, cantitatea de motorină era conform consumului real, apelantul nu a părăsit locomotiva, din tot probatoriul administrat în cauză putându-se observa că pârâta se bazează doar pe faptele descrise în cercetarea disciplinară, fără a aduce vreo probă concludentă, utilă, în condiții de contradictorialitate în fașa instanței de judecată.
Susține în continuare excepția prescripției aplicării sancțiunii, raportat la dispozițiile art. 252 alin. 1 din Codul Muncii.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 94/LMA pronunțată de Tribunalul Satu - M. la 20 martie 2014, fără cheltuieli de judecată.
Arată că, în ceea ce privește invocarea tardivității emiterii Deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, contrar celor susținute de apelant, au fost respectate prevederile art.252 din Codul Muncii, așa cum, de altfel, corect a reținut și instanța de fond împrejurarea că răspunderea disciplinară nu s-a prescris.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 94/LMA din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M. s-a respins ca nefondată contestația contestatorului U. N. G., împotriva Deciziei nr.A1/7441/12.08.2013 a intimatei SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C..
A fost respinsă ca nefondată cererea contestatorului privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
a) Data luării la cunoștință de către angajator a săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară, este data săvârșirii faptei, 25.05.2013.
Contestatorul, în perioada 26.05.-11.08.2013 a fost în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, astfel încât, în temeiul art.50 alin.1 lit.b din Codul muncii, contractul individual de muncă încheiat între părți a fost suspendat, ceea ce, la rândul lui, potrivit art.49 alin.6 din Codul muncii, a generat suspendarea termenului de 30 de zile de prescripție a alicării sancțiunii disciplinare, prevăzută de art.252 alin.1 din Codul muncii.
Prin urmare, răspunderea disciplinară nu s-a prescris.
b) Fapta reținută ca abatere disciplinară, în decizia de sancționare disciplinară atacată, este sustragerea de către petiționar, în data de 25.05.2013, din locomotiva DHC 531, a 30 de litri de motorină, faptă categorizată ca abatere disciplinară foarte gravă, potrivit art.3 din Anexa la Dispoziția nr.18/2013 a Directorului General al SNTFC CFR Călători S.A..
Proba săvârșirii acestei fapte constă în însăși raportul de cercetare întocmit în urma cercetării faptei de către organele competente ale angajatorului și în probele reținute în acest raport (lipsa a 27,8 litri de motorină din locomotivă, concomitent cu existența a 30 litri de motorină în portbagajul autoturismului petentului, etc.). Această probațiune evidentă, nu a fost infirmat nici în cea mai mică măsură, prin audierea martorilor solicitați de petent, care nu au fost în măsură să învedereze aspecte relevante cauzei.
În temeiul art.453 alin.1 din C.pr.civ., instanța a respins ca nefondată cererea contestatorului privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari, participând la deliberare în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul – recurent U. N. G., solicitând în principal schimbarea în tot a hotărârii atacate, refacerea și completarea probelor administrate în fața primei instanțe și admiterea contestației formulate, iar în subsidiar în cazul existenței unui caz de nulitate a hotărârii atacate se solicită anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul cererii de apel sunt formulate următoarele critici:
- instanța de fond nu a reușit să facă o apreciere concretă a probelor administrate în cauză, iar pârâta în afară de a solicita reiterarea cercetării prealabile și a menționa că reclamantul este „recidivist” nu a avut nici o dovadă reală că reclamantul a sustras cantitatea de motorină pretinsă; referitor la faptele ce se impută reclamantului, intimata pretinde că acestea au fost surprinse de camerele de luat vederi, dar ulterior la interogatoriu și prin motivele explicative se arată că acestea nu funcționau, ca ulterior să se pretindă că reclamantul a sustras trei recipiente de motorină, care s-au găsit în autoturismul acestuia; toate aceste fapte nu sunt probate de nici un mijloc de probă, astfel că se solicită audierea ca martor a șefului de tură care a fost menționat și în cadrul cercetării prealabile;
- contrar celor reținute în sarcina reclamantului, acesta a reușit să dovedească cum că, în locomotivele preluate nu erau forțate sigiliile, din contră, un dop era demontat, dar acest aspect este normal, iar mai mult, cel sancționat a relatat că motorina se afla în autoturismul său, încercând să arate proveniența acesteia;
- instanța de fond a eludat toate apărările apelantului, ignorând de asemenea dispozițiile deciziei RIL nr. 8/2013, vizând înlocuirea sancțiunii în cazul în care aceasta este excesivă; de asemenea nu s-a avut în vedere faptul că reclamantul lucrează la societatea pârâtă de foarte mulți ani, neavând nici o altă faptă care să se constituie în urma vreunei cercetări disciplinare ca fiind abatere disciplinară;
- referitor la motorina din portbagaj, se arată că aceasta era achiziționată de la stația de carburant Lukoil pentru lucrări agricole, deci pentru uz propriu, deținând bonul fiscal eliberat la data achiziționării ei; de asemenea autoturismul personal era parcat în afara unității, neavând cum să transporte practic motorina din locomotivă;
- instanța de fond nu a insistat deloc asupra motivării excepției prescripției dreptului de desfacere a contractului de muncă; se menționează că termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul Muncii, curge de la data când s-a încunoștințat organul abilitat să aplice sancțiunea disciplinară, ori, în cazul dat, luarea la cunoștință a avut loc la data de 5 iunie 2013, deci termenul de prescripție este depășit; de asemenea în decizia de concediere nu se arată clar durata și în ce a constat cercetarea prealabilă, înștiințarea și apărările concrete ale reclamantului.
În drept, art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SNTFC ”CFR Călători” SA București – Sucursala Transport Feroviar de Călători C. a solicitat respingerea apelului, arătând că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă cu respectarea prevăzută de art. 252 din Codul Muncii, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică, raportat la faptele reținute în sarcina sa.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii disciplinare, în mod corect a fost ea respinsă de instanța de fond.
Astfel, potrivit art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În speță, angajatorul a luat la cunoștință de fapta ce constituie abatere disciplinară în chiar ziua săvârșirii acestora, 25.05.2013, decizia de sancționare fiind emisă în data de 12.08.2013.
De menționat însă că pe perioada 26.05.-11.08.2013, contestatorul s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, astfel că pe perioada respectivă contractul individual de muncă al acestuia a fost suspendat de drept, conform art. 50 lit. b cin Codul Muncii, ceea ce atrage implicit și suspendarea termenului de prescripție mai sus evocat, astfel că în raport de cele mai sus reținute, rezultă că la data emiterii deciziei, aplicarea sancțiunii disciplinare nu era prescrisă.
De asemenea în decizia de concediere sunt cuprinse toate elementele obligatorii prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, inclusiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
Nefondate sunt și criticile formulate de reclamantul – recurent, sub aspectul netemeiniciei hotărârii.
Astfel, s-a reținut în sarcina acestuia sustragerea în data de 25.05.2013 a 30 litri de motorină din locomotiva DHC 531 faptă dovedită cu probele administrate în cadrul cercetării disciplinare (filele 45-80 dosar de fond) și care se coroborează cu probele administrate în fața instanței de judecată.
Mai mult de atât, din adresa emisă de Biroul Județean de Poliție Transporturi Satu - M. (filele 114 dosar de fond) în cadrul dosarului penal nr. 2118/P/2013 înregistrat la P. de pe lângă județul Satu - M., rezultă că în urma verificărilor și analizelor de laborator efectuate, motorina conținută în cele trei recipiente cu carburant găsite în mașina contestatorului provine de la aceeași locomotivă DH 531 aflată în incinta Depoului Satu - M..
Referitor la sancțiunea aplicată, aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 3 din Anexa la Dispoziția nr. 18/2013 a Directorului General al SNTFC „CFR Călători”, potrivit cărora faptele de natura celor săvârșite de reclamant constituie abateri disciplinare grave, de natură să atragă desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul U. N. G. cu dom. în Satu M., Calea Odoreului, nr.96, jud. Satu M., având CNP_, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI – sector 1 București, Bv. D. G. nr. 38, prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr.17, jud. Satu M., cu nr. de înregistrare J._ la Oficiul Registrului Comerțului București, Cod fiscal nr.R_, împotriva sentinței civile nr. 94/LMA din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. P. F. T. A. L.
Judecător fond: T. T.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
5 exemplare/17 noiembrie 2014
emis 3 comunicări azi, 18 noiembrie 2014
- apelantul U. N. G. cu dom. în Satu M., Calea Odoreului, nr.96, jud. Satu M.,
- intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI – sector 1 București, Bv. D. G. nr. 38,
- prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C. N., P-ța A. I., nr.17, jud. Satu M.
| ← Cereri. Decizia nr. 189/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 19-11-2014,... → |
|---|
