Despăgubire. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 6328/111/2009
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.477/2014-R
Ședința publică din 13 martie 2014
Președinte – M. E.– judecător
- S. A. L. - judecător
- T. D. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă . ROMANIA SRL MIERCUREA C. –cu sediul în Miercurea C., ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. G. cu domiciliul în Oradea, ..7, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 581/LM din 4 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru intimatul reclamant T. I. G., reprezentanta acestuia, avocat N. E.N., în baza împuternicirii avocațiale nr.332/2009, eliberată de Baroul București-Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă . ROMANIA SRL MIERCUREA C., fiind lăsată cauza la a-II-a strigare .
La a-II-a strigare a cauzei, se prezintă pentru intimatul reclamant T. I. G., reprezentanta acestuia, avocat N. E.N., în baza împuternicirii avocațiale nr.332/2009, eliberată de Baroul București-Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă . ROMANIA SRL MIERCUREA C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de taxă de timbru, constatându-se că intimatul reclamant, a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 11.03.2014, concluzii scrise, după care:
La întrebarea instanței, referitoare la faptul că, recurenta a invocat că instanța nu a fost investită de către reclamant, cu convorbiri telefonice si GPS, reprezentanta intimatului reclamant, precizează că le-a solicitat, prin actele în probațiune depuse, inclusiv motorina.
Reprezentanta intimatului reclamant, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Referitor la excepția de tardivitate invocată, solicită respingerea acesteia, întrucât a fost nevoit să o formuleze după ce a intrat în posesia documentelor pe care intimata le-a depus pe parcursul procesului și reprezintă tot drepturi salariale ce decurs din raporturile de muncă și mai mult, arată că, precizarea de acțiunea a fost depusă și comunicată la termenul din iulie 2011, iar excepția a fost ridicată la termenul din 3.02.2012, în condițiile în care, foile de parcurs au fost depuse în anul 2011 și abia după studierea acestora, reclamantul a observat că nu i s-au plătit toate drepturile salariale rezultate din decontarea acestora și mai mult, recurenta a dat dovadă de rea credință, în prezentarea documentelor experților, cauza fiind amânată de mai multe ori, pentru a se putea întocmi rapoartele de expertiză și contraexpertiză. În ceea ce privește extra-petita, reprezentanta intimatului reclamant, precizează că, instanța s-a pronunțat în limitele investirii, întrucât sumele reprezintă drepturi de natură salarială, respectiv diferențe salariale neachitate și rețineri nelegale, indiferent de denumirea pe care o poartă sau a fost atribuită de pârâtă sau de experți. Pe fond, menționează că, după fiecare cursă, i se imputau intimatului diverse sume de bani, cu titlu de motorină lipsă, deși niciodată nu i se explica modul de calcul al consumului, ulterior, fiindu-i imputată și o amendă, pe care recurenta a fost obligată să o plătească în Ungaria, în cuantum de 1200 Euro, toate aceste rețineri făcându-se ilegal, cu încălcarea dispozițiilor Codului Muncii. Pentru această perioadă, intimatul a avut încheiat contract individual de muncă, și a efectuat mai multe curse interne și externe, pentru care trebuia să fie remunerat conform contractului individual de muncă și a notei interne nr.43/21.01.2008 completată de anexele nr.1/12.01.2009 și nr.2/1.02.2009, salariul brut este compus, din salariul de bază de încadrare, care este trecut în cartea de muncă, acesta se achită indiferent de km parcurși, la care se adăugau veniturile realizate din kilometri parcurși, diurnele aferente fiecărei curse efectuate, care reprezintă în fapt o compensare de bani pentru hrană și cazare, așa cum prevăd dispozițiile legale, iar din venitul brut, se scădeau contribuțiile legale –deși diurnele sunt exceptate de la impozitare și de la plata celorlalte contribuții la bugetul de stat, dar și alte rețineri pe care le considera angajatorul- motorină, telefoane, amenzi, care nu aveau nici un temei legal și conform înscrisurilor, a raportului de contraexpertiză, reprezentanta intimatului reclamant, precizează că, părții intimate, nu i s-au plătit integral drepturile salariale cuvenite, deși a solicitat de mai multe ori, singurele sume de bani primite fiind drepturile salariale rezultate din salariul de încadrare înscris în cartea de muncă. Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței atacate, până la soluționarea prezentului recurs, formulată de către partea recurentă, solicită respingerea acesteia, ca rămasă fără obiect.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 581/LM din 4 noiembrie 2013, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul T. I. G., în contradictoriu cu pârâta . ROMANIA.
A admis excepția prescripției invocată de pârâtă pentru perioada martie 2008-iunie 2008.
A obligat pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1870 lei cu titlu de garanție materială, 9884,20 lei cu titlu de rețineri nelegale(motorină, convorbiri telefonice, Gps), 1200 euro, respectiv 5088 amenda, precum și suma de 20.656 lei reprezentând sume datorate ca urmare a decontării foilor de parcurs (diurnă) pe perioada iulie 2008-mai.2009, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății și cu dobândă legală de la data de 01. octombrie.2009, până la data plății efective.
A respins restul pretențiilor reclamantului.
A obligat pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În baza contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență a salariaților la 227/19.03.2008 reclamantul a fost în perioada 20 martie 2008-22 septembrie 2009 angajatul pârâtei în funcția de șofer autocamion de mare tonaj.
În această perioadă pârâta a reținut din veniturile reclamantului diferite sume de bani atât direct pe statul de plată din salariul lunar cât și din diurna – realizări lunare acordată reclamantului ca urmare a deplasărilor efectuate de către acesta conform sarcinilor de serviciu.
În cauză a fost dispusă o expertiză contabilă și un raport de contraexpertiză care a concluzionat in baza documentelor contabile următoarele
În perioada martie 2008- mai 2009 reclamantului i-a fost reținută cu titlu de garanție materială următoarele sume: 1.700 lei astfel cum rezultă din Anexa nr.3 coloana 2 și coloana 7 pe statele de plată a salariilor și suma de 170 lei conform Notei 58 de la pag. 135 vol.I de la dosarul cauzei pentru luna aprilie 2009, reținută din diurna - realizări lunare ale angajatului.
Conform legii 22/1969 completată și modificată prin legea 54/1994 la articolul unic alin.2 - firma trebuia să consemneze într-un cont purtător de dobândă pe numele angajatului suma reținută ca și garanție materială. Din documentele prezente la dosarul cauzei nu rezultă că firma a respectat prevederile legale neexistând o copie a extraselor de cont cu sumele reținute ca și garanție materială. De asemenea din documentele existente la dosar nu rezultă că această garanție materială ar fi fost restituită reclamantului.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că, întreaga sumă de 1.870 lei reținută sub forma garanției materiale trebuie restituită reclamantului T. I. G.
Referitor la ratele GPS, astfel cum arată chiar pârâta, potrivit notei interne, s-a constatat că aceste aparate pot fi achiziționate opțional și contra cost de către șoferi, astfel, fiecare șofer s-a decis singur dacă dorește achiziționarea unui asemenea sistem de navigare, achitând prin rate contravaloarea GPS - ului către societatea.
Din moment ce șoferul s-a decis să achiziționeze GPS prin intermediul societății, contravaloarea acestui aparat s-a reținut în rate din salariul șoferului respectiv a reclamantului.
Având în vedere aceste aspecte relatate de pârâtă, s-a constatat că este evident faptul că aparatul revine reclamantului, ori societatea pârâtă este obligată să achite acestuia contravaloarea lui câtă vreme a rămas în posesia sa.
Astfel, la dosarul cauzei nu există documente care să ateste că aparatul a rămas în proprietatea reclamantului după achitare, instanța apreciind că suma de 605 lei este datorată de către pârâtă reclamantului .
În ceea ce privește motorina imputată reclamantului, conform documentelor contabile, a rezultat că în perioada ianuarie 2009 - aprilie 2009 . ROMÂNIA SRL a reținut din drepturile bănești ale conducătorului auto T. I. G. contravaloarea a 1.422 litri motorină la valoarea de 4767,20 lei.
Prima instanță a mai reținut că, conform susținerilor pârâtei, în nota internă, semnată de angajat s-a stabilit obligația conducătorilor auto de a respecta ruta impusă de coordonatorul de trafic, nerespectarea traseului atrăgând efectuarea de kilometri în plus ce se sancționează cu nedecontarea kilometrilor efectuați în plus și "se reține combustibilul aferent acestor kilometri, taxele de tranzit, uzura iar kilometri cursei vor fi decontați conform categoriei 2 de diurnă pentru cursa respectivă".
Aceste susțineri ale pârâtei, s-a opinat că nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor legale din Codul Muncii, respectiv
Art. 164. - (1) Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă iar potrivit:
Art. 165. - Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Ca atare, în cazul în care societatea pârâtă ar fi constatat lipsa de motorină ar fi avut posibilitatea să îl acționeze în judecată pe reclamant pentru pagubele produse sau să formuleze o acțiune reconvențională în prezentul litigiu pentru a dovedi si a recupera daunele produse de salariat, fapt care nu s-a produs ceea ce duce la imposibilitatea și nelegalitatea recuperării prejudiciilor produse de salariat în afara procedurii stabilite de disp. Codului Muncii.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că reținerile s-au făcut nelegal de către pârâtă, nefiind respectate dispozițiile art. 164 și art. 165 Codul Muncii.
Aceeași este situația și în cazul convorbirilor telefonice, respectiv sms - urile date în interes personal care ar fi trebuit dovedite și solicitate astfel cum s-a arătat printr-o acțiune în justiție sau pe calea acțiunii reconvenționale în prezentul litigiu și nu în mod direct prin rețineri pe statul de plată.
La dosarul cauzei nu există facturile detaliate cu convorbirile telefonice ale salariatului astfel încât nici experții contabili nu au putut determina cât din factura totală aferentă numărului de telefon al salariatului sunt convorbiri în interesul personal al salariatului și cât în interesul firmei. De asemenea conform legii 53/2003 art. 169, la dosarul cauzei nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să permită firmei să rețină pe statele de plată datorii ale salariatului.
Cu privire la amenda la care face referire reclamantul de 300.000 HUF forinți, prima instanță a reținut că, societatea a fost sancționată contravențional deoarece autocamionul a fost încărcat cu supratonaj, întrucât reclamantul nu a respectat reglementările privind încărcarea pe axe, deși potrivit fișei postului el trebuia să asiste la încărcare și să comunice coordonatorului de transport toate neregularitățile observate.
Din documentele examinate de experți s-a identificat pentru rețineri ca și amenzi suma de 300.000 HUF forinți (echivalentul a 1.200 euro.
În ceea ce privește și această reținere se aplică tot prevederile Art. 164, 169 și art. 165 Codul Muncii, pârâta având obligativitatea obținerii în prealabil a unei hotărâri judecătorești de obligare la repararea daunelor produse de salariat.
Un ultim aspect privește plata sumelor datorate ca urmare a decontării foilor de parcurs pentru perioada martie 2008- mai 2009.
Din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, pentru perioada martie 2008 mai 2009 reclamantul T. I. G. a avut dreptul la „ diurnă-realizări lunare" în valoare totală de 59.946 lei (anexa nr.5, 6, 7). din care a încasat prin dispoziții de încasare 35.113,46 lei (anexa nr.8), astfel suma rămasă de încasat de către reclamantul T. I. G. este de 24.833 lei. La această sumă se adaugă diferența de 5003 lei rezultată din suma primită și suma care trebuia achitată conform statelor de plată de către pârâta . ROMANIA, rezultând suma de_ lei.
S-a reținut este faptul că din suma mai sus menționată, urmează să se scadă perioada martie 2008-iunie 2008 pentru care este incidentă prescripția și astfel rămâne suma de_ lei datorată de pârâtă reclamantului.
Ca atare față de cele mai sus precizate, prima instanță a apreciat că în ceea ce privește pretențiile reclamantului privind perioada martie 2008-iunie 2008, pretenții formulate de petent la data de 1.07.2011 este incidentă prescripția dreptului la acțiune, astfel că pentru aceste sume a fost respinsă acțiunea ca prescrisă.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 269 Codul Muncii, Tribunalul a admis în parte acțiunea conform dispozitivului prezentei .
În baza art. 276 Cod procedură civilă, a obligat pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert în măsura admiterii pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, recurenta pârâtă . ROMANIA SRL MIERCUREA C., solicitând admiterea recursului și în urma rejudecării cauzei să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul să admiterii acțiunii reclamantului, în limita sumei de 1.870 RON cu titlu de garanție materială, pentru suma de 4767,20 RON cu titlu de reținere pentru motorină și 5.683 RON cu titlu de diferență de diurnă, suspendarea executării sentinței atacate, până la soluționarea prezentului recurs, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:
-instanța nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității precizării la acțiune formulată de societate, cu privire la completarea pretențiilor reclamantului, în fapt, pretențiile cu alte titluri, decât cele inițiale, respectiv diurna și decontarea foilor de parcurs - formulate după 2 ani de zile de la introducerea acțiunii sunt tardive, fiind făcute cu depășirea termenului prevăzut de art.132 Cod procedură civilă vechi;
-reclamantul a completat și precizat acțiunea de 2 ori, în afara termenelor procedurale, astfel, acordarea acestor drepturi, în cadrul acestei acțiuni sunt nelegale, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții;
-instanța s-a pronunțat extra petita acordând unele drepturi salariale care nu au fost solicitate de reclamant, prin acțiune s-a solicitat: valoarea garanției, contravaloarea reținerilor constând din lipsă motorină și suma de 1.200 EUR cu titlu de amendă, prin precizarea la acțiune s-a solicitat decontarea foilor și plata diurnei (care este de fapt aceeași pretenție cu același titlu, în diferite formulări);
-instanța i-a acordat reclamantului sume și cu alt titlu, depășind cadrul procesual, în concret, din suma acordată reclamantului face parte și suma de 5003 RON, stabilită de expert ca diferență de salariu, reclamantul nu a solicitat nici o sumă cu acest titlu, astfel, chiar dacă experții au stabilit că o asemenea sumă i s-ar cuveni reclamantului, instanța trebuia să se pronunțe doar în limita investirii sale prin acțiune și de asemenea a acordat și rețineri pentru convorbiri telefonice si GPS, deși cu un asemenea capăt de cerere nu a fost investită;
-diferența de diurnă - constând din decontarea foilor de parcurs - se datorează de fapt, reținerilor, astfel în cazul în care instanța a dispus restituirea sumelor reținute, practic diferența de diurnă pentru decontarea foilor de parcurs se micșorează cu sumele reținute, astfel, diferența de diurnă este de maximum 5.683,8 RON după calculele instanței (luând în calcul toate reținerile) și deoarece în cazul în care nu ar fi efectuat reținerile, diferența de diurnă ar fi fost esențial mai mică, iar prin cumularea celor două drepturi, se realizează îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului;
-la calculul diurnei nu intră sumele reținute pe state de plată, prin adăugarea acestei sume de 5003 lei la diurnă, prima instanță a făcut o confuzie între diferitele capete de cereri;
-instanța a stabilit că societatea recurentă datorează diurnă în sumă de_ lei, la care a adăugat în mod greșit suma de 5003 lei (rețineri în baza statelor de plată) și astfel s-a ajuns la suma de_ lei, din care s-a dedus suma de 9180 lei, ca prescrisă și a rezultat suma de_ lei, din această sumă rezultată consideră că trebuie redusă suma de 5003 lei și astfel, sumele datorate cu titlu de diurnă sunt în sumă de 15.653 lei și de altfel, sumele reținute pe state de plată au fost acordate de către instanță cu titlu de rețineri, astfel că nu se impune adăugarea acestora și la diurnă;
-prima instanță în mod greșit a stabilit că suma calculată cu titlu de diurnă se impune actualizată cu indicele inflației;
-experții au avut în vedere cursul actual RON/EURO, și nu cursul din 2008 și 2009, evident valoarea EURO a crescut în toți acești ani și până în prezent, iar această creștere este suportată de societatea recurentă și reprezintă o actualizare a sumei datorate cu inflația, consideră că o nouă actualizare a acestei sume ar fi inechitabilă, nu se pot calcula două dobânzi/rate de inflație diferite, asupra aceleiași datorii;
-soluția primei instanțe se bazează pe o eroare fundamentală cu privire la starea de fapt;
-reținerile s-au efectuat din sumele datorate cu titlu de diurnă, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceste rețineri s-au efectuat pe statele de plată și pe lângă rețineri, reclamantul a solicitat și acordarea diurnei cuvenite potrivit normei interne, astfel, în cazul diurnei, suma reținerilor, cu care a fost întregită diurna, s-a acordat de două ori, odată cu titlu de rețineri, și încă o dată cu titlu de diurnă reîntregită (de fapt tot cu valoarea reținerilor), odată acordată diurna totală calculată de experți, reclamantul este pus în situația în care reținerile nici nu ar fi fost operate, deci este total injustă soluția de a acorda și diurna totală, și reținerile;
-această soluție injustă nu poate fi menținută, solicită ca în cazul diurnei, care a fost solicitată expres de reclamant să nu se acorde separat și contravaloarea reținerilor iar cu privire la sumele reținute pe statele de plată, sunt de acord să achite sumele reținute cu acest titlu, însă nu sunt de acord să achite nici aici aceleași sume de două ori;
-cu privire la cererea de suspendare a executării, arătă că suma stabilită de prima instanță este rezultatul unei greșeli de judecată, astfel plata acesteia ar fi nejustificată iar întoarcerea executării anevoioasă, societatea este solvabilă și va achita sumele stabilite în mod irevocabil de instanță, însă dacă va fi schimbată sentința nu are nici o garanție că în cazul unei eventuale întoarceri a executării va putea să recupereze ceva de la intimat.
În drept s-a invocat art. 300(2), 3041 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, invocând următoarele:
-referitor la excepția de tardivitate invocată, a solicitat respingerea acesteia, deoarece a fost nevoit să o formuleze după ce a intrat în posesia documentelor pe care intimata le-a depus pe parcursul procesului și reprezintă tot drepturi salariale ce decurg din raporturile de muncă și mai mult, precizarea de acțiunea a fost depusă și comunicată la termenul din iulie 2011, iar excepția a fost ridicată la termenul din 3.02.2012, în condițiile în care, foile de parcurs au fost depuse în anul 2011 și abia după studierea acestora, reclamantul a observat că nu i s-au plătit toate drepturile salariale rezultate din decontarea acestora și mai mult, recurenta a dat dovadă de rea credință, în prezentarea documentelor experților, cauza fiind amânată de mai multe ori, pentru a se putea întocmi rapoartele de expertiză și contraexpertiză;
-privitor la extra-petita, instanța s-a pronunțat în limitele investirii, întrucât sumele reprezintă drepturi de natură salarială, respectiv diferențe salariale neachitate și rețineri nelegale, indiferent de denumirea pe care o poartă sau a fost atribuită de pârâtă sau de experți;
-pe fond, arată că după fiecare cursă, i se imputau intimatului diverse sume de bani, cu titlu de motorină lipsă, deși niciodată nu i se explica modul de calcul al consumului, ulterior, fiindu-i imputată și o amendă, pe care recurenta a fost obligată să o plătească în Ungaria, în cuantum de 1200 Euro, toate aceste rețineri făcându-se ilegal, cu încălcarea dispozițiilor Codului Muncii;
-pentru această perioadă, intimatul a avut încheiat contract individual de muncă, și a efectuat mai multe curse interne și externe, pentru care trebuia să fie remunerat conform contractului individual de muncă și a notei interne nr.43/21.01.2008 completată de anexele nr.1/12.01.2009 și nr.2/1.02.2009, salariul brut este compus, din salariul de bază de încadrare, care este trecut în cartea de muncă, acesta se achită indiferent de km parcurși, la care se adăugau veniturile realizate din kilometri parcurși, diurnele aferente fiecărei curse efectuate, care reprezintă în fapt o compensare de bani pentru hrană și cazare, așa cum prevăd dispozițiile legale, iar din venitul brut, se scădeau contribuțiile legale –deși diurnele sunt exceptate de la impozitare și de la plata celorlalte contribuții la bugetul de stat, dar și alte rețineri pe care le considera angajatorul- motorină, telefoane, amenzi, care nu aveau nici un temei legal și conform înscrisurilor, a raportului de contraexpertiză, reprezentanta intimatului reclamant, precizează că, părții intimate, nu i s-au plătit integral drepturile salariale cuvenite, deși a solicitat de mai multe ori, singurele sume de bani primite fiind drepturile salariale rezultate din salariul de încadrare înscris în cartea de muncă.
-referitor la cererea de suspendare a executării sentinței atacate, până la soluționarea prezentului recurs, formulată de către partea recurentă, a solicitat respingerea acesteia, ca rămasă fără obiect.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
Excepția privind tardivitatea precizării de acțiune, reiterată în recurs, este nefondată, astfel, din perspectiva prevederilor art.132 alin.2 din Codul de procedură civilă, cererea nu se socotește modificată, când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
Obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit obligarea pârâtei la plata sumelor reținute cu titlu de garanție materială, plata sumei de 13.800 lei reprezentând rețineri salariale nelegale (motorină lipsă) pe lunile martie 2008-mai 2009, plata sumei de 1.200 Euro reprezentând rețineri nelegale cu titlu de amendă.
Prin cererea depusă la tribunal la termenul de judecată din 1.07.2011 (fila 29 –Volumul II), reclamantul și-a completat acțiunea solicitând obligarea pârâtei și la plata sumelor datorate ca urmare a decontării foilor de parcurs pentru perioada martie 2008-mai 2009, plata sumelor de diurnă pentru cursele efectuate conform foilor de parcurs martie 2008-mai 2009, cu motivarea că în urma studierii raportului de expertiză a rezultat că nu i-au fost acordate și achitate drepturile salariale aferente decontării foilor de parcurs conform notelor interne și nici diurnele ca urmare a efectuării deplasărilor externe și/sau în interiorul țării.
Și dacă s-ar admite critica recurentei și s-ar considera că prevederile legale sus enunțate nu-și găsesc incidența în speță, sancțiunea pentru depunerea cu întârziere a completării aduse acțiunii inițiale ar fi judecarea separată a celor două cereri și nicidecum respingerea ca tardivă a completării de acțiune, apoi oricum se impunea din perspectiva dispozițiilor art.164 din codul de procedură civilă reunirea cauzelor, acestea fiind strâns legate între ele, izvorul drepturilor pretinse rezidând în aceleași raporturi de muncă.
Cât privește susținerile în sensul că instanța s-a pronunțat extrapetita, acordând unele drepturi salariale nesolicitate de reclamant, este de reținut că suma de 1.200 Euro reprezintă reținerile cu titlu de amenzi, nefiind în discuție acordarea unor drepturi necerute de către reclamant, câtă vreme drepturile respective au fost pretinse prin însăși cererea introductivă de instanță.
Tot prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 13.800 lei reprezentând rețineri salariale nelegale, fiind indicate reținerile constând în motorina lipsă, iar odată cu depunerea cererii de probațiune formulată pentru termenul de judecată din 24.09.2010, s-a indicat ca obiectiv al expertizei contabile calculul tuturor reținerilor salariale, respectiv imputări motorină lipsă, amenzi, „convorbiri telefonice în perioada martie 2008-mai 2009”.
Rezultă cu puterea evidenței că nici în ceea ce privește acordarea sumelor date cu titlul sus-arătat nu se poate reține că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Nici critica vizând actualizarea sumelor cu indicele de inflație nu poate fi primită, deoarece drepturile bănești cu privire la care instanța de fond a dispus reactualizarea cu indicele de inflație, l-au constituit sumele de bani datorate de recurentă, calculate de experți până în luna mai 2009, prin urmare începând cu respectivul moment și până la data plății efective reactualizarea acestora prin aplicarea indicelui de inflație este corectă, sumele fiind totodată purtătoare de dobânzi începând cu data introducerii acțiunii, și anume octombrie 2009.
Cât privește critica axată pe problema acordării diurnei de două ori, odată cu titlu de rețineri și încă o dată cu titlu de diurnă reîntregită, nici această critică nu poate fi acceptată, având în vedere raportul de contraexpertiză întocmit în cauză, astfel, suma de 20.656 lei - reprezentând sumă datorată ca urmare a decontării foilor de parcurs pe perioada iulie 2008-mai 2009 la care a fost obligată recurenta pârâtă -, a fost calculată prin scăderea sumelor încasate de către reclamant, de 35.113,46 lei (anexa nr.8) din suma în valoare totală de 59.946 lei (anexa nr.5, 6, 7) reprezentând „diurnă-realizări lunare”, la care se adaugă suma de 5.003 lei rezultată din suma primită și suma care trebuie achitată conform statelor de plată, din totalul astfel obținut urmând a fi scăzute sumele aferente perioadei martie 2008-iunie 2008, la nivelul căreia este operantă prescripția.
În contextul sus-arătat, trebuie a fi relevate și concluziile experților cuprinse în suplimentul lucrării de expertiză sus-menționate, potrivit cărora sumele achitate reclamantului conform statelor de plată, în valoare de 3.663,43 lei, nu au fost luate în considerare, fiind avute în vedere doar plățile dovedite cu fluturași, suma achitată potrivit statelor de plată trebuind dedusă din suma stabilită de experți, de 12.586 lei, rezultând 8.922,57 lei. S-a menționat totodată că salariul brut de încadrare al reclamatului a fost diminuat lunar prin intermediul reținerilor salariale, iar prin neluarea în considerare a reținerilor salariale, salariul net care trebuia achitat reclamantului pentru munca prestată este în valoare de 8.862 lei, suma datorată acestuia fiind în cuantum de 5.003 lei, rezultată din suma primită și suma care trebuia achitată conform statelor de plată de către recurenta pârâtă.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, sentința recurată urmând a fi, menținută în totul.
Cererea de suspendare a executării sentinței recurate este rămasă fără obiect, odată cu soluționarea recursului, nemaiimpunându-se analizarea motivelor invocate în sprijinul acesteia.
Se va constata totodată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă . ROMANIA SRL MIERCUREA C. –cu sediul în Miercurea C., ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. G. cu domiciliul în Oradea, ..7, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 581/LM din 4 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. E. S. A. L. T. D. C. G.
red.concept decizie:M. E.
data:31.03.2014
jud.fond: B. J.
dact.C.G.
data:1.04.2014
2 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 496/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 708/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
