Pretentii. Decizia nr. 708/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 8365/83/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 708/2014 - R
Ședința publică din 29 mai 2014
PREȘEDINTE: G. M. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta - reclamantă . SRL Satu M., cu sediul în Satu M., .. 35, județul Satu M. în contradictoriu cu intimatul pârât C. A., cu domiciliul în Satu M., .. 3, ., . M., având domiciliul procedural ales în Satu M., .. 20, Biroul 4, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 722/LMA din data de 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: litigiu de muncă.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 13 mai 2014, dată la care în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluizii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 20 mai 2014,când pentru aceleași motive s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 mai 2014 și pentru data de azi, 29 mai 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 722 din data de 25 septembrie 2013 Tribunalul Satu M. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul C. A..
A obligat reclamanta să achite pârâtului 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă, pârâtul fiind angajat la unitatea reclamantă în funcția de electronist, așa cum rezultă din contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, nr. 6/09.01.2008.
Prin actul adițional nr. 419/01.05.2011 la contractul individual de muncă, pârâtul și-a asumat obligația să plătească cu titlu de despăgubiri costurile suportate de angajator în cazul în care participă la cursuri de pregătire profesională, dacă va demisiona fără acordul angajatorului înainte de împlinirea termenului de 3 ani socotiți de la terminarea cursurilor.
La data de 22.06.2012 pârâtul a solicitat încetarea contractului de muncă prin demisie începând cu data de 22.06.2012, în temeiul art. 79 Codul muncii cu respectarea preavizului de 20 de zile.
Întrucât acesta nu s-a prezentat la serviciu în perioada preavizului, prin Decizia nr. 607/06.07.2012 unitatea reclamantă a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al pârâtului începând cu data de 09.07.2012, cu respectarea dispozițiilor art. 251 Codul muncii privind cercetarea disciplinară.
În perioadele 07.07. – 24.07.2009, 26-28.07.2009 și 01.05.-10.06.2011 pârâtul a fost în deplasare la sediul firmei din Austria (unitatea mamă), așa cum rezultă din ordinele de deplasare de la filele 24-29, în care sens unitatea a efectuat cheltuieli conform situației de la fila 20 și a dovezilor de la filele 30-57, 81-86 și 121-123.
Potrivit ordinelor de delegație, deplasarea pârâtului s-a făcut în interes de serviciu.
Conform dispozițiilor art. 44 alin. 2 Codul muncii „Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare …”.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, la filele 79-80, certificatul de școlarizare al angajaților RIS, act eliberat în localitatea Pischelsdorf (Austria), dar care însă nu este datat și prin care se confirmă perioada de școlarizare la R. MASCHINEN GmbH a pârâtului pentru intervalele de timp prevăzute în acțiune, scopul fiind școlarizare pentru dulapuri de comandă ROEX și BMW.
S-a apreciat că, în cauză nu s-a făcut dovada vreunei convenții încheiate între părți în condițiile art. 196 alin.2 Codul muncii, privind formarea profesională, a calificării obținute prin absolvirea perioadei de școlarizare, a vreunui program urmat de cursanți sau a unui plan de formare profesională conform art.295 Codul Muncii.
Din depozițiile martorului B. V., instanța a reținut că în perioada în care a fost în delegație în Austria, alături de pârât, a lucrat împreună cu colegii din Austria, învățând în mod practic despre noile produse care le-au fost trimise spre execuție la firmă. De asemenea, martorul a declarat că nu a participat la cursuri teoretice și că au fost situații în care angajații reclamantei care se deplasau în Austria îi ajutau pe colegii lor în munca curentă în perioada concediilor, sau retușau unele produse care veneau din România.
În consecință, raportat la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada participării pârâtului la cursuri de pregătire profesională în condițiile legii, că pretențiile reclamantei nu vizează cheltuieli privind plata unor cursuri absolvite de pârât, deplasările acestuia în Austria având alte scopuri, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 198 alin. 1 și 3 Codul muncii pentru activarea clauzei din actul adițional și cu atât mai mult, a dispozițiilor art. 254 Codul muncii privind răspunderea patrimonială a angajaților – în lipsa vreunei pagube – astfel că a respins ca nefondată acțiunea.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., reclamanta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata către pârât a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Asistenții judiciari, participând la deliberare în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs reclamanta . SRL care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii reclamantei cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică dată cu ignorarea probelor din dosar, probe din care rezultă fără dubiu că între anii 2009-2011 pârâtul C. A. a participat la stagiul de formare profesională la societatea mamă din Austria, motiv pentru care în baza actului adițional la contractul de muncă în termen de 3 ani de la terminarea stagiului s-a obligat să restituie sumele cheltuite de societate cu ocazia efectuării stagiului de pregătire a angajatului.
A arătat reclamanta că pârâtul a părăsit societatea reclamantă fără nici o explicație depunându-și demisia, motiv pentru care trebuia angajată răspunderea materială a acestuia.
Intimatul a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate si din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică curtea constată următoarele:
Între pârâtul C. A. și societatea reclamanta, în calitate de angajator, a fost încheiat Contractul Individual de Muncă nr. 6/09.01.2008 prin care pârâtul a fost angajat în funcția de electronist.
Prin actul adițional 419/01.05.2011, (fila 18 dosar fond), a fost modificat Contractul Individual de Muncă, prin acordul părților, introducându-se în acest contract o clauză prin care angajatul se obliga, în cazul în care va participa la cursuri de pregătire profesionala organizate de angajator, să plătească despăgubiri angajatorului, reprezentând costurile ocazionate de astfel de cursuri, în cazul în care va demisiona fără acordul angajatorului înainte de împlinirea termenului de 3 ani de la data ultimului curs de perfecționare.
Este necontestat de pârât că, în anii 2009 și 2011, și-a desfășurat o perioadă activitatea la societatea mamă din Austria, mai precis în trei cazuri, de fiecare dată câteva săptămâni .
De asemenea este necontestat de pârât cuantumul costurilor achitate de angajator cu ocazia efectuării celor trei stagii în Austria.
Ce contestă pârâtul, este natura activității pe care a desfășurat-o la societatea mamă din Austria. Astfel pârâtul se apără invocând că perioadele de activitate desfășurate în Austria reprezentau delegări ale angajatului, dispuse de angajator și nu cursuri de pregătire profesională.
Cu privire la natura activității desfășurate de angajat la sediul din Austria, Curtea apreciază că reținerile instanței de fond, privind lipsa dovezilor efectuării unor stagii de pregătire profesională, sunt eronate și contrare probelor administrate în cauză.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a participat la cursuri teoretice cu ocazia deplasării în Austria, contrar dispozițiilor art. 198 lit.c, Codul muncii, potrivit cărora stagiile de pregătire și perfecționare profesională pot consta și exclusiv în cursuri practice și de specializare .
În fapt, angajatorul reclamant a și făcut dovada urmării de către pârât a unor astfel de cursuri, finalizarea acestora fiind dovedită de certificatul de școlarizare, aflat la fila 79 dosar fond și pe care reclamanta l-a prezentat în original spre vedere instanței de recurs, a cărui cuprins nu poate fi înlăturat de instanță decât prin înscrierea acestuia în fals ori motivat de o probațiune care ar atesta lipsa acestuia de veridicitate. Cuprinsul acestui înscris nu poate fi răsturnat doar prin depoziții de martori așa cum greșit a procedat instanța de fond.
În concluzie, Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada deplină a cursului de perfecționare urmat de pârât, două intervale în cursul anului 2009 și o perioadă în cursul anului 2011, astfel, potrivit clauzei din actul adițional la contractul individual de muncă încheiat între părți, văzând și dispozițiile art.198 alin 1 și 3 precum și disp. art. 254 Codul muncii, în sarcina pârâtului este angajată răspunderea civilă contractuală de a restitui sumele cheltuite de angajator cu stagiile de pregătire efectuate în Austria.
De asemenea, Curtea constată că pârâtul nu a respectat nici perioada de preaviz de 20 zile, stabilită prin acordul părților, prin actul adițional mai sus arătat, pârâtul prezentându-și demisia începând cu data de 22.06.2012, dată la care a și formulat cererea de demisie, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 81 din Codul muncii.
Față de cele reținute mai sus, Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada deplină a pretențiilor sale, a întinderii acestora, cu chitanțele depuse în copie și cu împrejurarea că nu s-a contestat cuantumul acestora, motiv pentru care intimatul urmează să fie obligat să-i achite reclamatei despăgubiri civile constând în cheltuielile angajatorului ocazionate de efectuarea unor stagii de perfecționare profesională de către angajat.
Pentru considerentele mai sus-expuse, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul reclamantei, să modifice în tot sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat recursul civil dec larat de recurenta - reclamantă . SRL Satu M., cu sediul în Satu M., .. 35, județul Satu M. în contradictoriu cu intimatul pârât C. A., cu domiciliul în Satu M., .. 3, ., . M., având domiciliul procedural ales în Satu M., .. 20, Biroul 4, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 722/LMA din data de 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL Satu M. în contra pârâtului C. Adalbertși în consecință:
Obligă pârâtul C. A. la plata în favoarea reclamantei . SRL Satu M. a sumei de 3892 euro,ori contravaloarea în lei, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă de la data pronunțării prezentei hotărâri, la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
G. M. R. F. P. C. I. F.
Red. decizie: R. F./26.06.2014
Jud. fond: F. M.
Tehnored. I.F./26.06.2014 – 2 ex.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 232/2014.... → |
|---|
