Recalculare pensie. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 5781/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 403/2014-A
Ședința publică din 07 octombrie 2014
PREȘEDINTE: P. C.– judecător
JUDECĂTOR: P. A.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU M. cu sediul în Satu M., Bld. V. L., nr. 4-6, județul Satu M., în nume propriu și în reprezentarea CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M. din P., nr. 400, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 135/LMA din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă S. M. – lipsă, reprezentanta acesteia avocat A. I. în baza împuternicirii avocațiale nr. 72 din 16.06.2014 eliberată de Baroul Satu M. – Cabinet de avocat, lipsă fiind apelantele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante S. M., avocat A. I. depune la dosar chitanța nr. 72 din 16.06.2014 privind achitarea onorariului de avocat.
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatei reclamante S. M., avocat A. I. arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nefiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatei reclamante S. M., avocat A. I. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar. În motivare arată că prin hotărârea atacată Tribunalul Satu M. a soluționat atât cererile reclamantei cât și apărările pârâtelor și a pronunțat o hotărâre în conformitate cu dispozițiile legii și a probelor de la dosar. Învederează că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000, iar practica Curții de Apel Oradea este unitară în ceea ce privesc astfel de cauze. Arată că în ceea ce privește critica apelantei cu privire la faptul că instanța de fond a respins cererea de probațiune, a răspuns prin întâmpinarea depusă la dosar
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 135/LMA din 27 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, s-a admis contestația formulată și precizată de reclamanta S. M., domiciliată în P., nr.400, CNP_, în contradictoriu cu pârâtele: C. JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU M., cu sediul în Satu M., .. 4-6, C._ și C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, C._ și în consecință:
A fost anulată decizia nr._/6953/13.05.2013 emisă de C. Județeană de Pensii Satu M..
Pârâta C. Județeană de Pensii Satu M. a fost obligată să procedeze la recalcularea pensiei reclamantei începând cu data de 01.09.2007 în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,_ puncte, iar pentru perioada contributivă de 2 ani, ca producător agricol individual, a punctajului prevăzut de art.162 alin.3, emiterea unei noi decizii în acest sens și la plata diferențelor cuvenite și neplătite cu începere de la 09.05.2010.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a beneficiat de toate majorările punctajului mediu anual instituite prin acte normative succesive, respectiv prin OUG nr. 67/2003, HG nr. 1346/2004 și HG nr. 777/2005.
Prin Legea nr. 250/2007 s-a modificat art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, fiind majorat punctajul anual pentru fiecare an util, la 0,_ puncte.
Potrivit art. II din Legea nr. 250/2007, prevederile art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie nu au fost majorate conform prevederilor OUG nr. 67/2003. În acest fel legiuitorul a înțeles să instituie un punctaj anual unic pentru toate persoanele îndreptățite, indiferent dacă acestora li s-a recalculat pensia succesiv sau într-o singură etapă și nu să creeze situații discriminatorii. Astfel, nu sunt excluse în mod expres de la beneficiul legii persoanele cărora li s-au aplicat prevederile OUG nr. 67/2003, însă prin maniera de interpretare a legii de către pârâtă se restrânge în mod nepermis dreptul recunoscut reclamantei.
În consecință, s-a apreciat că nu există nici un temei legal în baza căruia pensia cuvenită reclamantei să fie limitată, în timp ce, pentru alte persoane beneficiare de pensie din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor, punctajul anual pentru fiecare an util să reprezinte 0,_ puncte.
Pe de altă parte, conform art.162 alin.3 din Legea nr.19/2000, pentru perioadele de contribuție realizate conform Legii nr. 80/1992, și până la . prezentei legi, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
De asemenea, la alin (2) din Legea nr. 263 privind sistemul unitar de pensii publice se prevede că „pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste, precum și pentru fiecare an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, punctajul anual este 0,_ puncte”.
În ceea ce privește perioada contributivă, ca producător agricol individual, instanța reține incidența disp. art.10 din Legea 80/1992 potrivit căruia „durata efectivă a contribuției se stabilește în ani. Fracțiunile mai mari de 6 luni se întregesc la un an” În acest sens, prin decizia de pensionare inițială, perioada contributivă, ca producător agricol individual a fost rotunjită la 2 ani și constituie un drept câștigat.
În virtutea acestor considerente, tribunalul a apreciat că, reclamanta este îndreptățită la obținerea unei pensii stabilite conform disp.art.162 alin.2 și alin.3 din Lg.19/2000, astfel cum a fost modificată prin Lg.nr.250/2007 începând cu data de 01.09.2007 prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,_ puncte.
De asemenea, instanța a anulat decizia de respingere a cererii de recalculare a pensiei emisă de C. Județeană de Pensii Satu M. și a obligat pe aceasta la emiterea unei noi decizii în acest sens și la plata diferențelor cuvenite și neplătite cu începere de la 09.05.2010, respectiv în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, raportat la data înregistrării cererii de recalculare la CJP Satu M..
Totodată, în baza art.453 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuale, a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea diferendului de față.
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat apel C. Județeană de Pensii Satu M. în nume propriu și în reprezentarea Casei Naționale de Pensii Publice București, solicitând admiterea acestuia, și în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea încuviințării și administrării probei propuse și respinse de prima instanță, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de apel se arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat recalcularea pensiei începând cu 01.09.2007, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare pentru 32 ani timp util realizați ca membru al CAP. P., prin aplicarea pentru fiecare an de timp util a punctajului de 0,_ puncte, iar pentru perioada contributivă de 2 ani, ca producător agricol individual, a punctajului prevăzut de art. 162 alin. 3 din lege. În probațiune, reclamanta nu înțelege să depună acte doveditoare nici pentru vechimea în muncă realizată ca membru CAP., și nici privind perioada contributivă.
Mai arată apelanta că prin întâmpinarea pe care a formulat-o și depus-o la dosar, s-a arătat în mod expres că reclamanta a realizat doar 21 de luni perioada contributivă și nu 2 ani (24 luni) așa cum susține reclamanta, indicând și documentele doveditoare care susțin apărările lor.
Învederează că prin întâmpinare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în cazul în care din cercetarea judecătorească ar rezulta nevoia administrării unor noi înscrisuri față de cele existente la dosarul cauzei.
La primul termen de judecată, raportat la poziția procesuală a reclamantei, în temeiul art. 254 alin. 2 pct. 2 și 4 din codul de procedură civilă a solicitat încuviințarea depunerii, în copii conforme cu originalul, a carnetului de pensii și asigurări sociale pentru membrii cooperativelor agricole de producție . nr._, a contractului de asigurări sociale nr. 2309/27.01.1993 și a carnetului de asigurare . nr._.
Prin încheierea emisă în urma ședinței publice din data de 20.03.2014, prima instanță a procedat la respingerea cererii în probațiune formulată de apelant, considerând că prin încuviințarea ei s-ar depăși limitele investirii instanței.
Consideră că, în mod eronat, prima instanță a respins cererea în probațiune formulată, câtă vreme documentul doveditor prin care se face dovada vechimii în muncă, respectiv a perioadei contributive îl reprezintă contractul de asigurări sociale nr. 2309/27.01.1993 și carnetul de asigurare . nr._ și, în nici un caz, o decizie de pensionare. Din această perspectivă, referirile primei instanțe la cele atestate prin decizia de pensionare inițială sunt irelevante sub aspectul caracterului probator al acesteia.
Totodată apelanta critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.
Invocă că prin decizia nr._/01.07.1994 reclamanta S. M. a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 80/1992 cu plata drepturilor din data de 01.04.1994, stagiul de cotizare fiind de 32 de ani utili conform art.31 din Legea nr.80/1992 (la CAP P.) conform Carnetului de pensii și asigurări sociale . nr._, 21 luni reprezentând perioada de contribuție ca producător agricol individual, elemente extrase din carnetul de asigurare . nr._ că la data de 31.12.2003 conform art.180 alin.3 din Legea nr.19/2000 i s-a stabilit un punctaj de 0,_, la 01.01.2004, în baza OUG nr.67/2003 i s-a majorat punctajul mediu anual la 0,_, la 1.09.2004, conform art.3 alin.1 din HG nr.1346/2004 la 0,_, la 1.09.2005 conform art.1 din HG nr.777/2005 la 0,_, astfel că la 1.09.2007 regăsindu-se în categoria exceptată de la aplicarea art.162 alin.2 din Legea nr.19/2000, nu a beneficiat de majorarea dispusă prin Legea nr.250/2007.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, prevederile art. 162 alin. 2 din Legea 19/2000 astfel cum a fost modificată de art. I din Legea nr. 250/2007 se aplică în principal persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis ulterior datei de 01.09.2007. De la principiul mai sus enunțat, prin Ordinul 680/2007 dat în aplicarea art. II din Legea nr. 250/2007 se prevede în mod expres și univoc categoriile de pensionari cărora, prin excepție, se aplică majorarea prevăzută de art. II din Legea nr. 250/2007.
Având în vedere că reclamanta nu se încadrează nici în regula prevăzută mai sus și nici în categoriile de pensionari cărora prin excepție se aplică majorarea prevăzută de art. II din Legea nr. 250/2007, capetele de cerere prin care se solicită recalcularea pensiei începând cu data de 1.09.2007, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 2 din Legea 19/2000, pentru cei 32 de ani utili realizați ca membru C.A.P., prin aplicarea pentru fiecare an util a punctajului de 0,_ puncte, respectiv în conformitate cu dispozițiile art. 162 al. 3 din Legea nr. 19/2000 pentru cele 21 luni contributive realizate în baza Legii nr. 80/1992 sunt neîntemeiate.
De asemenea, reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 163 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, întrucât aceste dispoziții legale se aplică exclusiv în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie se stabilesc conform acestei legi.
De asemenea, consideră a fi neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanta solicită emiterea unei decizii în sensul celor de mai sus și plata diferențelor ce se cuvin, fiind un capăt subsidiar celui dintâi.
Prin intermediul reprezentantei sale, intimata reclamantă S. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor justificative depuse la dosar.
Examinând apelul formulat prin prisma criticile invocate, instanța reține următoarele:
Neîntemeiate sunt criticile formulate de apelante în ceea ce privește necesitarea anulării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea încuviințării și administrării probei propuse și respinse de prima instanță.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins cererea de probațiune formulată de pârâta apelantă prin care se dorea de fapt modificarea perioadei contributive ca producător agricol individual a reclamantei, astfel cum a fost stabilită chiar de aceasta prin decizia nr._ aflată la fila 24 dosar fond depusă împreună cu întâmpinarea, la care se află anexată și fișa de calcul (fila 25 doar fond) din care rezultă că perioada contributivă a fost de 21 luni, rotunjită la 2 ani conform legislației în vigoare la acea dată, în condițiile în care instanța de fond nu a fost investită cu modificarea acestei decizii, ci cu o cerere de recalculare pentru cele două perioade cuprinse în decizie, conform punctajelor prev. de art. 162 al. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000.
Ori cererea de probațiune pentru a dovedi aceleași aspecte care rezultă din dosarul cauzei, și care de altfel nu era utilă în soluționarea capetelor de cerere cu care fusese investită instanța de fond, a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
Mai mult, înscrisurile la care face referire apelanta pârâtă, respectiv carnetul de asigurare ., nr._, respectiv carnetul de pensie și asigurări sociale pentru membrii cooperativelor agricole de producție . nr._ depuse de apelantă la dosar și aflate la filele 7-14 dosar apel în copii certificate pentru conformitate cu originalul relevă aceleași date, reținute și în decizia emisă de apelantă aflată la filele 24- 25 doar fond, respectiv faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea timp de 32 ani în fostele C.A.P. - timp util, iar perioada contributivă era de 21 de luni.
De remarcat însă este faptul că după cum judicios a reținut și instanța de fond, deși reclamanta a realizat doar 21 luni perioadă contributivă, în mod corect a fost rotunjită această perioadă la 2 ani, față de prevederile legislației în vigoare la data emiterii deciziei de pensionare, respectiv art. 10 din Legea nr. 80/1992 potrivit căruia „durata efectivă a contribuției se stabilește în ani. Fracțiile mai mari de 6 luni se întregesc la un an”.
Referitor la celelalte critici formulate de apelante, se reține că, reclamantei i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru limită de vârstă cu începere din data de 01.10.1993, în baza Legii nr.80/1992, având un stagiu de cotizare de 32 de ani timp util la CAP P. și 21 luni perioadă de contribuție ca producător agricol individual, justificat cu Carnetul de Pensii . nr._ și Carnetul de asigurare . nr._.
Sigur că, începând cu 31.12.2003 în baza Legii nr.19/2000 art.180 alin.3 i s-a stabilit acesteia un punctaj de 0,_ puncte conform art.162 alin. 2 și 3 din această lege, punctaj majorat la 1.01.2004 în baza OUG nr.67/2003 la 0,_, apoi din 1.09.2004, conform art.3 alin.1 din HG nr.1346/2004 la 0,_ puncte, iar din 1.09.2005 în baza art.1 din H.G. nr.777/2005 la 0,_, nefiindu-i aplicată însă majorarea dispusă de Legea nr.250/2007, cu începere din 1.09.2007.
Prin Legea nr.250/19.07.2007, pentru modificarea Legii nr.19/2000, art.162 alin.2 al Legii nr.19/2000 a fost modificat în sensul ca, începând cu data de 1.09.2007, punctajul mediu anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste, precum și pentru fiecare an de contribuție realizat de țăranii cu gospodării individuale din zonele necooperativizate până la data intrării în vigoare a Legii nr.80/1992, reprezintă 0,_ puncte iar, art. II din același act normativ a prevăzut aplicarea acestei dispoziții și celor ce nu au beneficiat de majorările impuse prin OUG nr.67/2003 privind majorarea pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale ale agricultorilor, aprobată prin Legea nr. 383/2003, intenția legiuitorului fiind aceea de a institui un punctaj unic pentru toate persoanele vizate și indiferent de anul pensionării.
Totodată corect s-a reținut că, art. 162 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că pentru perioada de contribuție realizată conform Legii nr. 80/1992 și până la . prezentei legi, la determinarea punctajului anual se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
De altfel, așa cum judicios a reținut și instanța de fond, art.163 la alin (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că „pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste, precum și pentru fiecare an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, punctajul anual este 0,_ puncte”.
Așadar, și prin această ultimă reglementare s-a dorit aplicarea unui punctaj unitar pentru toți agricultorii, indiferent de anul pensionării, astfel că în mod corect a interpretat instanța de fond că, legiuitorul nu a exclus de la aplicarea acestei majorări pe cei cărora li s-a majorat punctajul anterior prin OUG nr.67/2003, criticile nefiind fondate.
A aprecia altfel, ar însemna că intimata reclamantă să beneficieze de un punctaj mai mic – în speță doar de 0,_ puncte în loc de 0,_ puncte, ceea ce ar reprezenta o discriminare nejustificată, care prin sentința apelată, a fost înlăturată.
Nici critica apelantei pe fondul cauzei, privind aplicabilitatea Ordinului nr. 680/2007 nu subzistă, respectiv susținerea acesteia că intimata – reclamantă nu se încadrează în categoria persoanelor exceptate prevăzute de acest act normativ.
O interpretare contrară ar însemna implicit o modificare a legii ceea ce este inadmisibil, astfel cum însăși apelanta invocă în motivele de apel-prin ordin reglementându-se doar metodologia de aplicare a legii, explicitarea textului legii și nu extinderea sau modificarea legii.
În aceste condiții, hotărârea instanței de fond care a obligat pârâta la recalcularea pensiei reclamantei cu un punctaj anual de 0,_ puncte începând cu 01.09.2007, data intrării în vigoare a Legii nr.250/2007 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (în prezent abrogată prin art.196 din Legea nr.263/2010) iar pentru perioada contributivă de 2 ani ca producător agricol individual la recalcularea pensiei reclamantei cu punctajul prevăzut de art. 162 al. 3 din Legea nr. 19/2000, este legală, instanța de fond respectând și termenul de prescripție de 3 ani pentru acordarea drepturilor astfel recalculate, raportat la data înregistrării cererii de recalculare nr. 6682/09 mai 2013.
Față de aceste considerente, în baza art.480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul civil declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Satu M. în nume propriu și în reprezentarea Casei Naționale de Pensii Publice București, împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va menține în întregime, iar în baza art.453 alin. 1 raportat la prevederile art. 451 alin. 1 și art. 452 din Codul de procedură civilă, va obliga părțile apelante să plătească părții intimate suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, justificate cu împuternicirea avocațială nr. 72/16.06.2014 și chitanța nr. 72/16.06.2014 – filele 20, 34 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU M. C._ cu sediul în Satu M., Bld. V. L., nr. 4-6, județul Satu M., în nume propriu și în reprezentarea CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI C._ cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M. CNP_ din P., nr. 400, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 135/LMA din 27 martie 2014 și a încheierii din ședința publică din 20.03.2014 pronunțate de Tribunalul Satu M. pe care le menține în întregime.
Obligă părțile apelante să plătească părții intimate S. M. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. C. P. A. P. L.
Red.dec.P. C./31.10.2014
Jud.fond: B. T.
Dact.P.L./31.10.2014
Ex.2
3 .
- apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU M. cu sediul în Satu M., Bld. V. L., nr. 4-6, județul Satu M.,
- C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .,
- intimata reclamantă S. M. din P., nr. 400, județul Satu M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel ORADEA | Recalculare pensie. Decizia nr. 895/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
