Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 284/42/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr.1600
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant L. C. M., domiciliat în municipiul B., ., nr. 25, jud. B., împotriva sentinței civile nr.1431/22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații - reclamanții F. M., domiciliat în municipiul B., ., ., L. T., domiciliat în municipiul B., ., ., ., C. F., domiciliată în municipiul B., .. 5C, 16, jud. B., V. S., domiciliată în comuna Ziduri, ., domiciliată în municipiul B., .. 103, ., și F. I., domiciliat în comuna Ziduri, . și initimata - pârâta S.C. G. S.A. B., cu sediul în municipiul B., .-3, jud. B.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - reclamant L. C. M., personal, lipsă fiind intimații-reclamanți și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul a fost declarat peste termen și că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de intimata-pârâtă S.C. G. S.A., înregistrate sub nr._/6.06.2013.
Curtea ia act că, în dosarul de recurs din al doilea ciclu procesual, fila 46, intimata-pârâtă S.C. G. S.A., a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, apreciind asupra cererii de repunere în termen, formulată de reclamantul L. C. M. și față de data declarării recursului, respectiv 29.03.2013, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 215 din Legea nr.62/2011 - Legea dialogului social, coroborat cu art. 103 Cod procedură civilă, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția tardivității recursului.
Recurentul-reclamant L. C. M., având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, apreciind că a făcut dovada cu actele depuse la dosar că a fost internat la un spital din Italia.
Solicită respingerea excepției tardivității, admiterea recursului și acordarea grupei a II-a de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, inițial, la Tribunalul B. sub nr._, reclamantul F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. B., ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă pentru perioada 11.04._00, conform prevederilor Contractului Colectiv de Muncă, Ordinului 50/1990 și Ordinului 279/1995, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pe toată această perioadă și că, deși a lucrat în condiții ce se încadrează în grupa a I-a de muncă, unitatea pârâtă l-a încadrat greșit în grupa a II-a de muncă, încălcând atât CCM aplicabil cât și actele normative în materie, aducându-i astfel grave prejudicii.
La dosar, a depus, în copie, carnetul de muncă și actul de identitate.
La dosar au fost conexate, la data de 22.06.2009, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, cauzele nr._, nr._ și nr._ înregistrate pe rolul Tribunalului B., prin care reclamanții L. T., C. F., F. I., P. E., V. S., L. C. M. și R. M. au chemat în judecată aceeași unitate pârâtă solicitând să fie obligată societatea pârâtă să le acorde grupa I de muncă pentru diferite perioade de timp în care au fost salariații acesteia.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr._ din 13.05.2009 reclamanții L. T., C. F., P. E., F. I. și V. S. au solicitat obligarea unității pârâte S.C. G. S.A. B. să le acorde grupa a I-a de muncă în procent de 100% în perioadele lucrate în cadrul unității, conform C, anexa I, poz.CM, Ord. 50/1990 și Ord. 279/1995, întrucât în mod nejustificat au fost încadrați de unitatea pârâtă în grupa a II-a de muncă.
Reclamanții au solicitat încadrarea în grupa a I-a de muncă pentru următoarele perioade: L. T. de la 8.10.1979 la 22.03.1981 și de la 23.04.1981 la 13.02.1995; C. F. - de la 30.10.1975 la 4.02.1985 și de la 29.03.1985 la 15.12.1990; F. I. de la 1.02.1971 la 24.11.1997 și V. S. de la 18.04.1978 la 24.11.1997.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr._ reclamantul L. C. M. a solicitat în contradictoriu cu unitatea pârâtă S.C. G. S.A. B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recunoască perioada 01.07.1977 – 04.09.1995 lucrată în grupa I de muncă, deoarece a fost încadrat greșit de unitate în grupa II de muncă.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr._, reclamanții R. M., C. A., D. S., M. Z. și C. B. M. au solicitat în contradictoriu cu unitatea pârâtă S.C. G. S.A. B., ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le acorde grupa I de muncă în perioadele indicate în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 1225 din data de 9 decembrie 2009 Tribunalul B. a admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamanții F. M., L. T., C. F., P. E., F. I., V. S., L. C. M., R. M., C. A., C. B. M., D. S. și M. Z. și a constatat că reclamanții și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă în procentele și perioadele expres prevăzute în dispozitiv.
Prin decizia civilă nr. 802 pronunțată la data de 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanții C. A. și D. S. precum și de către pârâta ., a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond în privința reclamanților, mai puțin pentru reclamantul C. B. M. și pentru reclamantele D. S. pentru perioada 4.08.1982-1.01.1987 și C. A. pentru perioada 8.01.1991- 1.09.1991.
Ulterior, ca urmare a rejudecării în limita casarii dispuse, prin sentința sentința civilă nr.482/9. 03. 2011 a Tribunalului B., acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții L. C. M., F. M., R. M., C. F., L. T., F. I., V. S., recurs ce a fost admis prin decizia nr.1018/2011 a Curții de Apela Ploiești, a fost casată în parte sentința, în privința acestora, și trimisă cauza spre rejudecare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut că prima instanță, după rejudecare în al doilea ciclu procesual nu a respectat dispozițiile legale, în raport de prevederile art.315 Cod procedură civilă, respingând nejustificat cererea de administrare de probe cu care instanța de control judiciar a statuat a fi necesare, respectiv expertiză de specialitate și martori.
După trimiterea spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ *, fiind administrat probatoriul menționat în decizia de casare, procedându-se la audierea martorilor D. C. și H. G., dispunându-se efectuarea unei expertize de specialitate, lucrare ce a fost întocmită de expert C. N., ce a răspuns și obiecțiunilor formulate de pârâtă, la raportul de expertiză.
Pârâta S.C. G. S.A. B. a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 14.05.2012, conform art.170 Cod procedură civilă, s-a dispus decăderea reclamantelor C. F. și L. T. din proba cu expertiză, pentru neîndeplinirea obligației de plată a onorariului stabilit.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr.1431/22 octombrie 2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F. M. și a constatat că acesta a desfășurat activitate, în cadrul societății pârâte, S.C. G. S.A. B., în perioada 11.04.1970 – 25.10.1970, ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.279/1995, Anexa I, poz.3 coroborat cu CCM, Anexa 7 A, pct.5. A fost formulată și o opinie separată de către unul dintre asistenții judiciari în sensul admiterii acțiunii și pentru ceilalți reclamanți în favoarea cărora s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, a declarat, peste termenul prevăzut de lege, recurs reclamantul L. C. M.. Ca o chestiune prealabilă, acesta a solicitat repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului acesta a arătat că, având în vedere starea precară de sănătate, a fost transportat de urgență în Italia pentru investigații medicale, fiind internat în spital și operat.
Recurentul menționează că dovedește această susținere cu biletele de avion precum și cu dovezi ale investigațiilor medicale, scrisori medicale din care rezultă ca în perioada în care s-a comunicat sentința civilă pe care o critică se afla în Italia, sens în care solicită să se dea eficiență art. 103 alin. 1 Cod Procedură Civilă, respectiv: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
În motivarea recursului formulat s-a arătat că, având în vedere locurile de muncă în care au lucrat efectiv reclamanții, activitățile desfășurate de fiecare, condițiile nefavorabile de microclimate (temperături, umezeală), zgomot, suprasolicitare fizică sau nervoasă, nivelul foarte ridicat al noxelor existente (cu extindere pe o raza mare datorită curenților de aer), precedentul pentru locurile de muncă respective, privind încadrarea în grupa de muncă, cu respectarea CCM 2000-2001, Anexa 7, acte normative în vigoare, în raport cu actele din dosarul cauzei și cele existente la sediul societății, recurentul L. C. M. are dreptul la următoarea încadrare în grupa I de muncă, pentru perioada 01.07._95.
Este relevant în opinia recurentului și faptul că, celelalte complete de judecată ale aceleeași instanțe, în cauze similare au dat eficienta rapoartelor de expertiza de specialitate întocmite în urma casării cu trimitere. În același timp, colegii reclamanților, care lucrau în aceleași condiții, au obținut recunoașterea grupei de muncă prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față, ceea ce atrage aplicarea jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis ca "jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilata unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă. O astfel de diferențiere constituie o încălcare a art. 14 din Convenție, combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1
Se motivează recursul în sensul că din înscrisurile aflate la dosar în xerocopie certificate cu originalul, se poate observa, că reclamanții au beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, iar unitatea pârâta atestă faptul ca petenții au lucrat în condiții de grupă conform Ordinului 50/1990.
Ordinul 50/1990 reglementează în anexele I și II locurile de muncă pentru care se acordă grupele I și II. Astfel, sunt încadrate în grupa I de muncă locurile de muncă unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, la îmbolnăviri profesionale sau de altă natură și la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securității și sănătății salariaților.
În anexa nr. 7 la CCM pe anii 2000-2001 este prezentata încadrarea în grupele I și a II- de muncă, fiind detaliate locurile de muncă încadrate în grupa I și a II- a, în procent de 100% și locurile de muncă încadrate în grupa a II-a în procent de 80%. La nivelul pârâtei nu existau tabele nominale cu salariații încadrați în cele doua grupe de muncă, întocmite de conducerea societății pârâte împreună cu sindicatele conform art. 6 din Ord. 50/1990.
La data de 13.03.2003 a fost întocmit procesul-verbal 1300 în baza deciziei conducerii nr. 75/31.10.2012, privind încadrarea în grupele de muncă, fără stabilirea clară a unei metodologii de determinare a timpului de muncă lucrat în fiecare din cele doua grupe de către salariații care au desfășurat aceleași sarcini de serviciu, în același sector și care au fost trecuți în grupe diferite. De asemenea, în acel proces-verbal nu este specificată poziția din actul normativ în care se încadrează cei nominalizați a fi trecuți în grupa I de muncă, astfel încât s-a creat o confuzie privind atribuirea unei grupe de muncă sau alta.
Din analiza cărților de muncă ale recurenților a rezultat că de cele mai multe ori era înscrisă greșit funcția sau meseria, fără menționarea locului de muncă și nu se specifica în baza cărui document salariul este trecut în grupa I sau II de muncă.
Anexat cererii de recurs recurentul –reclamant a depus un set de înscrisuri reprezentând acte medicale și act de identitate, în dovedirea cererii de repunerea în termenul de motivare a recursului.
Deși legal citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, intimata – pârâtă nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat personal în instanță pentru a formula apărări, dar a înaintat la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat repingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acestora.
În ședința publică din data de 4 iunie 2013, Curtea, apreciind asupra cererii de repunere în termen formulată de reclamantul L. C. M. și față de data declarării recursului, respectiv 29.03.2013, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 215 din Legea nr.62/2011 - Legea dialogului social, coroborat cu art. 103 Cod procedură civilă, din oficiu,a invocat și a pus în discuția părții prezente excepția tardivității recursulu, din oficiu.
Examinând cu precădere excepția invocată în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză și de conținutul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. instanța este datoare să examineze cu precădere execepțiile de procedură sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ședința publică din data de 4 iunie 2013 Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, urmând să se pronunțe și asupra cererii recurentului de repunere în termenul de formulare a recursului.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, forma în vigoare la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauză de față, recurentului-pârât i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe la data de 19.11.2012, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 172 din dosarul primei instanțe, legal îndeplinită, situație în care ultima zi de declarare a recursului a fost data de 30.11. 2013, zi lucrătoare.
Cum recursul a fost declarat la data de 29 martie 2013, așa cum rezultă din data aplicată cu ștampila Tribunalului Prahova pe cererea de recurs, fila 4, recursul apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural sus-menționat
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 C.pr.civ. Astfel neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea face dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță situația învederată de recurentul-reclamant în sensul că a fost plecat în străinătate nu poate fi încadrată, prin ea însăși, fără alte dovezi privind motivul plecării, în noțiunea „împrejurare mai presus de voința părții”, plecarea în străinătate fiind în general determinată de voința părții, care, în această situație putea însărcina o altă persoană cu promovarea recursului, sau îl putea înainta prin poștă, indiferent de locul în care s-ar fi situat .
În dovedirea pretinsei stari precare de sănătate a recurentului care ar fi condus la efectuarea unei intervenții de urgență în Italia acesta nu a produs dovezi edificatoare. Astfel au fost prezentate acte medicale în limba italiană ce atestă două vizite medicale efectuate la datele de 5.02.2012 și 25.02.2013, după expirarea termenului de declarare a recursului; nici prin copia biletului de avion depus la fila 12 dosar recurs, care poartă ca dată a deplasarii luna septembrie nu se face dovada că în termenul de declarare a recursului 19-30 noiembrie 2012 a intervenit o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să promoveze recursul, iar de la data încetării împiedicării și până la data de 29 martie 2013 ( data înregistrării recursului la tribunal) nu au trecut mai mult de 15 zile, astfel cum prevede art. 103 alin. 2 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului ca nefondată .
În consecință, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea să respingă recursul ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul L. C. M. ca neîntemeiată.
Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de reclamantul L. C. M., domiciliat în municipiul B., ., nr. 25, jud. B., împotriva sentinței civile nr.1431/22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamanții F. M., domiciliat în municipiul B., ., ., jud. B., L. T., domiciliat în municipiul B., ., ., ., C. F., domiciliată în municipiul B., .. 5C, 16, jud. B., V. S., domiciliată în comuna Ziduri, ., domiciliată în municipiul B., .. 103, ., și F. I., domiciliat în comuna Ziduri, . și pârâta S.C. G. S.A. B., cu sediul în municipiul B., .-3, jud. B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2013.
Președinte Judecători
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
Grefier
G. C.
Fiind în CO semnează
P.- grefier
Red.SEL/Tehnored.GC
2 ex./5.07.2013
d.f. Tribunalul B. nr._ *
j.f. A.-M. D.
operator de date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
| ← Completare carnet de muncă. Decizia nr. 513/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 207/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
