Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4059/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4059/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 10087/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4059
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013
Președinte - V.-I. S.
Judecător - E. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții UAT municipiul M.–prin primar, C. L. M., Instituția P. M., cu sediul în M., A.I.C., nr.15, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 645/20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.62, județul Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată și pârâtele Grădinița cu program prelungit nr.4 M., cu sediul în M., ., jud. Dâmbovița și Grădinița cu program normal nr.8 M., cu sediul în M., str. ., nr.8, județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâții au solicitat judecata în lipsă. Totodată, se menționează că, în dimineața ședinței de judecată, prin intermediul serviciului registratură, intimatul-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița a depus la dosar note scrise, înregistrate sub nr._/4.12.2013, în finalul cărora s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că atât prin cererea de recurs, cât și prin notele scrise depuse la dosar de intimatul-reclamant s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale imperative reglementate de art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă, a solicitat în contradictoriu cu pârâții UAT municipiul M.–prin primar, cu sediul în M., ., nr.15, județul Dâmbovița, C. L. M., cu sediul în M., A.I.C., nr.15, Instituția P. M., jud. Dâmbovița, Grădinița cu program prelungit nr.4 M., cu sediul în M., ., jud. Dâmbovița și Grădinița cu program normal nr.8 M., obligarea unităților școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea pârâților la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.
În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”
S-a mai arătat că membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexă au obținut pe cale judecătorească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel că ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile Legii 221/2008, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele Deciziei nr. 3/04.04.2011.
La data de 25.01.2010 Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin utilizarea coeficienților prevăzuți prin dispozițiile Legii 221/2008, aceiași coeficienți trebuie aplicați și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Reclamantul a invocat dispozițiile Deciziei nr. 877/28.06.2011 în cuprinsul căreia Curtea Constituțională statuează că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu O.U.G. nr. 41/2009. De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut că potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea.
Referitor la salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, s-a arătat că potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și implicit, cu luarea în considerare la prevederilor Legii nr. 221/2008.
S-a invocat și Decizia nr.11/08._ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamantul a precizat că solicită acordarea acestor drepturi până la data de 13 mai 2011, întrucât la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 alin. (1), lit. c), art. 269-275 Codul Muncii, art. 28 Legea Dialogului Social nr. 62/2011, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, tabel nominal cu membrii de sindicat reprezentați de S. L. Învățământ Dâmbovița, cărțile de identitate ale membrilor de sindicat reclamanți, adeverințe de salariat și decizii de pensionare pentru salariații pensionați.
Ulterior, acesta a depus în copie conformă cu originalul și hotărâri judecătorești prin care personalul didactic și didactic auxiliar a obținut drepturile salariale conform Legii 221/2008, respectiv sentința nr.941/09.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă, sentința nr.72/14.01.2013 a aceleiași instanțe, sentința civilă nr.677/13.04.2010, sentința civilă nr.330/31.01.2013, toate pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Pârâții Unitatea Administrativ Teritorială municipiul M. prin primar, C. L. al municipiului M. și Instituția P. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există identitate între angajatorul reclamanților și unitatea administrativ teritorială, aceasta din urmă neputând dispune asupra sumelor alocate pentru finanțarea cheltuielilor din învățământul preuniversitar, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, unitatea de învățământ nerespectând procedura specială, instituită de legiuitor prin dispozițiile art.42 din Norma metodologică din 30.11.2004.
Prin sentința civilă nr. 645/20 martie 2013, Tribunalul Dâmbovița a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a UAT M. și Instituția P. M., invocate de acestea și a admis cererea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtelor unități școlare la calculul și pe pârâtele unități administrativ teritoriale și Instituția P. M. la plata către membrii de sindicat din tabelele anexă a drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, din tabelele anexă, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății; obligarea unității școlare la calculul și a unității administrativ - teritoriale la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate personalului didactic și didactic auxiliar, din tabelele anexă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, privind salarizarea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar pe pârâți la asigurarea finanțării corespunzătoare drepturilor ce urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație la data plății, potrivit perioadei lucrate de fiecare membru de sindicat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de UAT municipiul M. prin primar, C. L. al municipiului M. și Instituția P., aceasta a fost respinsă de tribunal cu motivarea că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, iar cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, conform art. XIII din OUG nr.32/2001.
Totodată, potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr.1/2011 „Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învãțãmânt la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. (2) Finanțarea de bazã se asigurã din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuã și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodicã internã a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă”.
Tribunalul a precizat că membrii sindicatului reclamant sunt sau au fost salariați ai instituțiilor de învățământ și în funcțiile de profesor, învățător, educator, secretar, institutor, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar și emise de unitățile școlare.
Prin hotărâri judecătorești irevocabile (sentința civilă nr. 941/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința nr.72/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr.677/13.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr.330/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ) pârâții au fost obligați să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii 221/2008 de aprobare a OUG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învãțãmânt, instanța apreciind că prin declararea neconstituționalității art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 și art. 2 și 3 din OUG 1/2009 care împiedica Legea 221/2008 de a produce efectele pentru care a fost emisă, drepturile salariale ale reclamanților trebuiau stabilite prin raportare la prevederile acestei legi.
Pentru anul 2010, tribunalul a reținut că, potrivit Legii 330/2009, salariul personalului didactic trebuie menținut pe tot parcursul anului la nivelul lunii decembrie 2009, ceea ce presupune luarea în considerare a salariului de bază de care reclamanții trebuiau să beneficieze, astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărâri judecătorești, deci cu aplicarea prevederilor Legii 221/2008.
În acest sens, prevederile art. 30 alin 5 din Legea 330/2009 statuează că „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va pãstra salariul avut, fără a fi afectat de mãsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bazã, solda funcției de bazã sau, dupã caz, indemnizația lunarã de încadrare va fi cel/cea corespunzãtoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugã sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;”
În mod asemănător se pune problema și pentru anul 2011, a stabilit prima instanță, întrucât Legea 285/2010 prevede că, în anul 2011, salarizarea se face pornind de la salariile de referință în anul 2010.
Astfel, art. 1 din Legea 285/2010 stabilește că „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcției de bazã/salariilor funcției de bazã/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizația brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul își desfãșoarã activitatea în aceleași condiții.”
Pornind de la aceste considerente, având în vedere și Decizia 11/08.10.2012 a ICCJ, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care se stabilește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG 1/2010 și ale art. 30 din Legea 330/2009, în sensul că personalul didactic din învățământ are dreptul, începând cu ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții UAT municipiul M.–prin primar, C. L. M., Instituția P. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepțiilor invocate, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a recurenților, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. L. învățământ Dâmbovița, având în vedere următoarele considerente:
S-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a UAT M., Consiliului L. al Municipiului M., în raport de dispozițiile art. 21 al Legii 215/2001, cât și a Instituției P. al Municipiului M..
S-a arătat că raportat la obiectul prezentei spețe, obiect ce vizează soluționarea unui conflict de muncă izvorât din executarea contractelor individuale de muncă încheiate între membrii de sindicat reprezentați de reclamant, în calitate de salariați, pe de o parte, și unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în calitate de angajatori, pe de altă parte. Astfel potrivit dispozițiilor art. 231 din Codul Muncii: „ Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă”, UA.T. M. M. neavând calitatea de angajator din care să izvorască vreo obligație de plată a drepturilor de natură salarială.
Mai mult decât atât, s-a arătat că potrivit art. 16 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Din analiza acestor dispoziții legale în vigoare reiese, în mod cert, faptul că unitatea administrativ teritorială joacă doar un rol de intermediar în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aceasta provenind de la bugetul de stat, și nicidecum de la bugetul local.
D. urmare, față de aspectele invocate, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității Administrativ - Teritoriale M. M. si, drept consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pe fond, recurenții au susținut că potrivit dispozițiilor Normei metodologice din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru aprobarea normelor metodologice privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar are obligația să-și desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu. În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (3) - (4) din același act normativ: „ (3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicându-se măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor. (4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiv a proiectului bugetului local, se definitivează după . legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale.” Astfel, prin intermediul acestor dispoziții, legiuitorul stabilește în sarcina unităților de învățământ preuniversitar obligația de a întocmi un proiect de buget în care să cuprindă toate cheltuielile pe care estimează că le va efectua în anul școlar, acest buget urmând a fi prezentat autorităților publice locale.
În acest sens, s-au invocat prevederile art. 39 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat: „ Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat prezintă autorității publice locale proiectul de buget și fundamentările corespunzătoare. Directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat răspund de exactitatea datelor cuprinse în notele de fundamentare care au stat la baza întocmirii proiectului de buget al fiecărei unități de învățământ.""
Recurenții au invocat și dispozițiile art. 40 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_ privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat: „După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean si C. General al Municipiului București, prin hotărâre si cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice si a inspectoratului scalar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.""
S-a învederat că trebuie avută în vedere și procedura specială instituită de legiuitor cu privire la etapele ce se impun a fi urmate de către conducătorul unității de învățământ preuniversitar pentru a beneficia de fondurile de la bugetul local, procedură reglementată prin dispozițiile art. 42 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, privind finanțarea si administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, cu mențiunea că deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite pe baza bugetului propus de directorul unității de învățământ și aprobat de ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 "învățământ".
Au precizat recurenții că unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică comunică unităților de învățământ preuniversitar de stat, după caz, primirea dispozițiilor bugetare privind repartizarea creditelor bugetare de către ordonatorul principal de credite, eliberând și extrase de cont. Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat răspunde dacă nu solicită la termen ordonatorului principal de credite necesarul de fonduri pentru asigurarea în luna următoare a finanțării proporționale și complementare.
Față de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepțiilor invocate, referitor la lipsa calității procesuale pasive a recurenților, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către S. L. învățământ Dâmbovița.
Intimatul-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița nu a formulat întâmpinare, iar prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, încadrate în cazul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod proc.civilă, care permite examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru conside-rentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Referitor la calitatea procesuală pasivă a recurentelor-parate, invocată de aceastea, în art. XIII alin. 1 din O.U.G. nr. 32/2001, se precizează că, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
a) componenta locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
b) facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul
c) bursele pentru elevii din Republica M., precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
d) organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
e) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
f) cota-parte de participare la proiectele Leonardo da Vinci la care instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
(2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. b), precum și cheltuielile aferente facilităților acordate studenților privind transportul pe calea ferată și cu metroul se finanțează prin bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, iar cele prevăzute la lit. a) și c) - f), prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării.
(3) Cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
(4) Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001.
Aceeași mențiune cu privire la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se regăsește și în dispozițiile art. 167*) - (1) din Legea nr. 84/1995, republicată - legea educației: „Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii”.
Și din dispozițiile art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu prevederile art. 16, respectiv art. 19 alin. 1, lit. a), pct. 1, conform cărora: „Fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență (buget de stat, buget local sau surse proprii), se alocă pe următoarele destinații: a) finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi, pentru următoarele categorii de cheltuieli: 1. cheltuieli de personal;", art. 20 și, nu în ultimul rând art. 21 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, normă metodologică intrată în vigoare la data de_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Curtea reține că aceste dispoziții trebuie coroborate și cu dispozițiile HG nr. 538/2001, care în art. 1 prevede că, începând cu anul 2001, cheltuielile cu finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritorială în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția celor suportate de la bugetul de stat.
În art. 2 din același text de lege se prevede ce anume se finanțează din bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării, fără a se prevedea că se finanțează din bugetul de stat drepturile salariale ale instituțiilor de învățământ.
De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 38 alin. (4) lit. a) din Secțiunea a II - a, intitulată Atribuțiile Consiliului L. - Capitolul II „Consiliile Locale” din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată ,potrivit cărora: „ (4) In exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: „a)aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare si contul de încheiere a exercițiului bugetar”.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Instituției P., trebuie avute în vedere prevederile art. 38 alin. (4) lit a) din Legea administrației publice locale coroborat cu dispozițiile art. 68 alin. (4) lit. b) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora: în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul întocmește proiectul bugetului local si contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local”.
Nefondate sunt și criticile formulate de cei trei recurenți pe fondul cauzei, Curtea reținand, in acest sens, că O.U.G. nr. 41/2009 contine modificări ale O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale acordate personalului din învățământ în anii 2008 și 2009. Se impune a se reaminti, că O.G. nr. 15/2008 fusese inițial modificată prin Legea nr. 221/2008, în sensul asigurării unei creșteri salariale a personalului didactic principal și auxiliar, cu aproximativ 50% față de salariul avut la data de 31.12.2007.
Ulterior, aceste creșteri salariale au fost modificate, în sensul reducerii lor, prin adoptarea de către guvern, inițial a O.U.G. nr. 136/2000, act ce a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, iar ulterior prin O.U.G. nr. 151/2008, la rândul său, declarată neconstituțională prin decizia nr. 842/02.06.2009 a Curții Constituționale, în ambele decizii reținându-se că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unor măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptate de Parlament, este de natură să încalce disp. art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și respectiv ale art. 115 alin. 4 din Constituție.
Ulterior, se emite O.U.G. nr. 41/2009, care în art. 2 reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi care, așa cum s-a reamintit în precedent, fuseseră declarate neconstituționale.
În acest context, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, Curtea Constituțională a dispus, prin decizia nr. 124/9.02.2010, respingerea ca inadmisibilă a excepției, statuând că disp. art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 erau afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2.06.2009 a Curții Constituționale.
S-a menționat, sub acest aspect că, modificarea sau completarea, de către legiuitorul ordinar sau delegat, a normelor legale criticate, nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional impunându-se a fi eliminat și nu perpetuat prin acte normative succesive de modificare și completare.
În acest context, a concluzionat Curtea Constituțională, „Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin O.U.G. nr.41/2009, a persistat în hotărârea de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament”.
Se constată astfel, că, urmare a declarării neconstituționalității actelor normative mai sus menționate, rămân aplicabile cauzei de față creșterile salariale acordate prin Legea nr. 221/27.10.2008, potrivit principiilor stabilite prin Legea cadru nr. 330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a persoanelor plătite din fondurile publice, la care s-a făcut referire în preambulul analizei expusă de Curte în prezenta decizie.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 3 pronunțată la data de 4.04.2011, investită fiind cu soluționarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, cu caracter obligatoriu, conform disp. art. 3307 alin. 4 Cod proc. civilă, că, urmare a deciziei Curții Constituționale, „prin care au fost declarate neconstituționale O.U.G. nr. 136/_, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice, potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.
În considerarea acestor argumente, constatând că recurenții nu au dovedit existența unor motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții UAT municipiul M.–prin primar, C. L. M., Instituția P. M., cu sediul în M., A.I.C., nr.15, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 645/20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.62, județul Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată și pârâtele Grădinița cu program prelungit nr.4 M., cu sediul în M., ., jud. Dâmbovița și Grădinița cu program normal nr.8 M., cu sediul în M., str. ., nr.8, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. E. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. VIS
Tehnored. CC
2 ex/.18 dec. 2013_
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. Lumința B.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 754/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 64/2013.... → |
|---|
