Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1138/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1138/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 9612/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1138
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Președinte - C. M. M.
Judecători - A. M. R.
- V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta S.C. T. S.A. București, cu sediul în București, .. 1-2, sector 2, în numele și pentru - Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, .. 18, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 35 pronunțată la 9 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. I., domiciliat în ., județul Dâmbovița.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. I. reprezentat de avocat Ș. M. din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-pârâtă . Electrocentrale Doicești.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a formulării recursului.
Avocat Ș. M., având cuvântul pentru intimatul-reclamant S. I., solicită admiterea excepției și respingerea recursului, ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamantul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, a dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă, a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului proces, precum și a plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1038/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă, de 35 ni și 4 luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contract în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs, atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
În continuare reclamantul a învederat că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 35 pronunțată la 9 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata, către reclamant, a drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV conform art. 4.108 din CCM al S.C. T. S.A., a dobânzii legale începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective (urmând a se reține impozitele aferente) și a respins cererea privind acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 1038/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii. Neprecizând-se un termen pentru achitarea acestora, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de ele de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.
Constatând că pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, tribunalul a apreciat că sunt întemeiate, atât capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute, cât și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauza prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Față de considerentele expuse, cererea a fost admisă în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute, aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 02.11.2012 și până la data plății efective (urmând a se reține impozitele aferente) și s-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs . Electrocentrale Doicești, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, susținând că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata dobânzii legale începând cu 2.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Recurenta arată că situația economica dificilă a . a Sucursalei Doicești), a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape, în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012, iar reducerea activității societății a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile acestuia.
Învederează recurenta că raporturile juridice de muncă sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natura salarială.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în munca...", iar în considerarea acestor prevederi, a fost semnat Acordul nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care administrația societății și sindicatele au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
Precizează recurenta că la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii, iar întârzierea la efectuarea plăților s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, veniturilor prezente și viitoare provenite de la terții popriți, certificatelor de emisii gaze cu efect de seră și asupra imobilelor din proprietatea societății, etc.
Susține recurenta că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG nr.116/2007, venituri în completare la ajutorul de șomaj, de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul ca societatea să fie obligată doar la achitarea drepturilor salariale restante, urmând să fie respinse capetele de cerere referitoare la plata daunelor morale și a dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective.
La termenul din 17 aprilie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a formulării recursului și a rămas în pronunțare.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Cererea reclamantului de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV conform art.4108 din contractul colectiv de muncă în vigoare, împreună cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, reprezintă un conflict de muncă
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă, este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 19 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 5.02.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 19 februarie 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 5.02.2013, declararea recursului la 19 februarie 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.215 din Legea nr.62/2011.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.215 din Legea nr.62/2011, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Deoarece se află în culpă procesuală, în baza art. 274 C.pr.civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 60/15.04.2013 aflată la fila 9 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de tardivitate a recursului, invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâta S.C. T. S.A. București, cu sediul în București, .. 1-3, sector 2, în numele și pentru - Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, .. 18, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 35 pronunțată la 9 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. I., domiciliat în comuna Vulcana P., ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. M. R. V. G.
fiind lipsă din instanță
se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GV
Tehnored.PJ
2 ex/22.04.2013
j.f. L. B.
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
