Acţiune în constatare. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 634/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 4803/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR. 634

Ședința publică din data de 6 mai 2015

Președinte - V. G.

Judecător - E. S.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., . și D. A., domiciliat în Ploiești, .. 110 A, .. A, . împotriva sentinței civile nr.2913 pronunțată la 15 decembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, . 1918, nr. l, județul Prahova și reclamanții R. S., domiciliată în Ploiești, Al. Varbilau nr.5, ., ., P. Z., domiciliat în Ploiești, ., nr. 277, ., . C. N., domiciliat în comuna Pacureți, ., județ Prahova, P. N., domiciliat în Ploiești, .. 188, .. ., F. M., domiciliat în comuna Rîfov, ., județ Prahova, I. D., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, B. CONSTANTA, domiciliată în Ploiești, ., .. C, ., jud. Prahova și I. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinetul de avocatură C. L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți D. A. și T. C., lipsă fiind intimații-reclamanți C. N., P. N., F. M., I. D., R. S., B. C., I. I. și P. Z. și intimata-pârâta . SA.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată după suspendarea judecății cauzei, după care:

Curtea, față de împrejurarea că apelantul reclamant D. A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în temeiul art. 415 NCPC, dispune repunerea cauzei pe rol.

Apelantul T. C., prezent personal în instanță se legitimează cu CI ._ emisă la data de 23.03.2009 de SPCLEP Ploiești, CNP_, și având cuvântul, arată că stăruie în cererea de renunțare la judecata apelului formulată la data de 28.01.2015 și aflată la fila 10 dosar apel. Precizează că achiesează în totalitate la hotărârea primei instanțe, respectiv sentința civilă nr. 2913/15.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Apelantul D. A., prezent personal în instanță se legitimează cu CI . nr._ emisă la data de 04.10.2012 de SPCLEP Ploiești, CNP_, depune la dosar cerere prin care menționează că renunță la judecata apelului, dar și a cererii de chemare în judecată. Față de conținutul cererii instanța îi pune în vedere acestuia să precizeze exact la judecata cărei cereri înțelege să renunțe, având în vedere efectele diferite pe care acestea le produc. Având cuvântul apelantul menționează că renunță la judecata cererii de apel și achiesează la hotărârea primei instanțe, respectiv sentința civilă nr. 2913/15.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Curtea ia act de declarațiile apelanților-reclamanți D. A. și T. C., în sensul că renunță la calea de atac a apelului și rămâne în pronunțare.

CURTEA :

Deliberând asupra apelului civil de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, C. N., P. N., F. M., I. D., R. S., B. C., I. I., D. A., T. C. și P. Z. au chemat în judecată pârâta . SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că au fost angajații pârâtei și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupă superioară de muncă, condiții speciale și respectiv, condiții deosebite de muncă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați în cadrul pârâtei . SA, în perioadele menționate în acțiune și cuprinse în carnetele de muncă anexate și au lucrat efectiv în secții de producție încadrate în condiții speciale și respectiv, condiții deosebite de muncă, în procent de 100%.

Au menționat reclamanții că locul de muncă a fost reprezentat de o hală industrială din construcție metalică cu suprafața de aproximativ 7000 mp și o înălțime de 12 m. În cadrul secțiilor în care au lucrat, nu existau spații de izolare în care să se efectueze operații de curățare, chituire, grunduire, galvanizare, vopsire, astfel că în urma acestor operații rezultau frecvent pulberi metalice, vapori toxici și alte substanțe toxice care au și afectat sănătatea unor salariați.

Din procesele de prelucrare prin așchiere, strunjire, frezare, rectificare efectuate în secțiile în care au lucrat, rezultau, de asemenea, pulberi metalice, șpan, vapori ai lichidelor solubile sau de vopsire care de asemenea au afectat sănătatea tuturor celor care au lucrat în astfel de condiții, în secții neexistând aspiratoare de vapori sau praf.

De asemenea, în cazul rectificărilor ce se executau, rezultau vapori compuși din micropulberi metalice amestecate cu micropulberi ale lichidului de răcire, care ajung în mod normal în plămâni. munca depusă era la un nivel calitativ deosebit și i-a solicitat fizic și intelectual fiind vorba de executarea unor piese de mare precizie.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității lucrului judecat în ceea ce îi privește pe reclamanții D. A. și T. C., în sensul că prin sentințele civile nr. 2416/10.10.2013 și nr. 307/18.02.2011 pronunțate de către Tribunalul Prahova în dosarele nr._, respectiv nr._ instanța s-a pronunțat cu privire la o cerere de chemare în judecata identica cu prezenta acțiune, având ca obiect constatarea grupei superioare de munca a reclamanților, fiindu-le eliberate adeverințe în acest sens.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că nu se opune admiterii căpătatului de cerere cu privire la încadrarea în grupă superioară de munca și a solicitat respingerea capătului de cerere, având ca obiect încadrarea în condiții speciale și deosebite începând cu 01.04.2001, ca inadmisibilă și nefondată.

S-a menționat de pârâtă faptul că prin . H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale/deosebite, . SA, a primit Avizul nr. 69/08.07.2005 eliberat de către CNPAS, pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale/deosebite, ulterior datei de 01.04.2001, numai pentru următoarele locuri de muncă: activitatea din turnatoriile de fonta, otel, neferoase din cadrul Secției Turnatoriei Mixta; activitatea de forjare la cald, manuala, cu ciocane și prese de peste 200kg/forța din cadrul Secției Deformări Plastice; zidirea și repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, precum și a altor asemenea utilaje cu cărămidă/executarea la cald a utilajelor menționate; activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu excepția instalațiilor ermetizate.

Încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale, astfel instanța de judecata nu se poate substitui organelor de specialitate care au competența de a realiza încadrarea locurilor de munca în condiții speciale/deosebite, iar unitatea nu poate emite adeverințele care sa certifice aceasta încadrare daca nu a fost urmata procedura prevăzuta de lege.

Având în vedere că activitatea desfășurată de către reclamanți nu a fost certificată prin Avizul nr. 69/08.07.2005 eliberat de către CNPAS, privind încadrarea în condiții speciale/deosebite, pârâta a considerat ca reclamanții, în condițiile H.G. nr. 1025/2003, trebuiau să conteste în primul rând, Avizul CNPAS, având în vedere ca societatea pârâtă a obținut acest aviz în conformitate cu metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale/deosebite.

Astfel, Legea nr.226/2006 enumera limitativ unitățile la care există locuri de muncă cu condiții speciale/deosebite, potrivit procedurii reglementate inițial de HG 1025/2003 și care instituie o etapă prealabilă obligatorie pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale/deosebite.

Astfel, până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, încadrarea în grupele I și II de muncă a fost reglementată de Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții speciale/deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.

Apoi, începând cu data de 1 aprilie 2001, locurile de muncă încadrate în condiții speciale/deosebite au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr.226/2006, art.1 alin.2 din acest act normativ stabilind expres și limitativ prin Anexa II care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale/deosebite, în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003.

Pârâta a arătat faptul că, ambele acte normative-invocate sunt aplicabile în cauză, în raport de perioada precizată de reclamanți ca fiind supusă judecății.

Potrivit prevederilor legale, HG 261/2001 privind metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite/speciale: „criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite/speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministrului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.

Locurile de muncă în condiții speciale/deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare.

În ceea ce privește încadrarea în grupa I/II de muncă, pârâta a arătat că nu se opune admiterii acțiunii.

În aplicarea Ordinului nr. 50/1990, . SA împreună cu Sindicatul reprezentativ la nivel de unitate a încheiat Procesul - verbal nr. 3540/28.05.1990, în care au fost menționate, precizate și enumerate limitativ locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa II de muncă.

Având în vedere optica Casei Județene de Pensii și multitudinea de hotărâri judecătorești pronunțate care au dispus încadrarea în grupe superioare de munca a salariaților pârâta a menționat că nu se opune admiterii prezentei acțiuni, deși din analiza Anexei nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, completat cu dispozițiile Ordinului nr. 125/1990, precum și din analiza prevederilor Procesului-verbal nr. 3540/28.05.1990, rezultă că funcțiile deținute nu se regăsesc în lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa a II - a de muncă în vederea pensionarii.

Altfel spus, în prezent, . are temei legal pentru a nominaliza noi categorii de salariați ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 1.04.2001, în grupe superioare de munca, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001 - prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr. 590/2008, ori prin înscrieri în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976.

În ceea ce privește capătul de cerere privind încadrarea activității în condiții deosebite sau speciale, după 01.04.2001, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea 19/2000: " ... locurile de muncă în condiții speciale/deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc. Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale/deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a M.M.S.S.F. și a M.S."

Prin . H.G.nr.1025/2003, au fost stabilite atât cele 5 criterii ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale(art.2 lit. a - e), cât și etapele de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale (art.3 lit. a - e).

În egală măsură, art.5 din același act normativ prevede procedura și documentele pe care angajatorul trebuie să le depună la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, între care și dovada încadrării locului de muncă în grupa I de muncă, conform reglementărilor existente până la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, semnată de angajator.

Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale a acordat Avizul nr. 69/08.07.2005 numai pentru activitatea desfășurată în cadrul turnătoriilor de fontă, oțel, neferoase din cadrul Secției Turnatoriei Mixta, activitatea de forjare la cald, manuala, cu ciocane și prese de peste 200kg/forța din cadrul Secției Deformări Plastice, zidirea și repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, precum și a altor asemenea utilaje cu cărămida/executarea la cald a utilajelor menționate, activitatea de sablaj uscat cu nisip.

În aceste circumstanțe, pentru perioada (01.04.2001-prezent) - reclamanții nu au desfășurat activități într-unul din locurile de muncă încadrate în condiții speciale/deosebite, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în intervalul de timp respectiv, iar anterior anului 2001 nu le-a fost acordată grupa I-a de munca.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din HG 261/2001, încadrarea locurilor de munca în condiții speciale/deosebite se face potrivit unei metodologii alcătuita dintr-o succesiune de operațiuni, care constau în:nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții speciale și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților;expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii;efectuarea determinărilor de noxe profesionale;solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale;efectuarea evaluării locurilor de munca care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanții salariaților, după caz;obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca etc.

Ca urmare a intrării în vigoare a HG 246/2007. privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite, societatea a respectat procedura și a solicitat informații suplimentare MMFPS prin adresa nr. 014/2978/08.09.2011. MMFPS a comunicat faptul ca: "o persoana nu poate beneficia retroactiv de încadrarea în condiții speciale daca la momentul desfășurării activității nu a fost încadrată de către angajator în aceste condiții și dacă nu se poate atesta plata cotelor de contribuții de asigurări de sociale specifice condițiilor specific de munca, conform legii".

Din analiza acestor acte normative, rezultă că obținerea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite se poate realiza prin conlucrarea dintre angajator și sindicate sau reprezentanții salariaților, după caz.

Activitatea desfășurată de către reclamanți nu îndeplinește niciuna din condițiile care conferă locului de munca încadrarea în categoria condițiilor speciale de munca. Încadrarea reclamanților în locuri de muncă în condiții speciale/deosebite nu poate fi realizată deoarece aceștia nu îndeplinesc cumulativ criteriile menționate la alin. (1) art. 2 din H.G. nr.1025/2003.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 21.10.2013, reclamanții D. A. și T. C. au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât nu există identitate de obiect pentru scopul urmărit.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2913 pronunțată la 15 decembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamantul D. A., a respins acțiunea privind pe acesta, ca existând autoritate de lucru judecat, a admis în parte excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamantul T. C., a respins acțiunea privind pe acesta pentru perioada 04.04._00, ca existând autoritate de lucru judecat și a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.

Prin aceeași sentință, instanța a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. N., P. N., F. M., I. D., R. S., B. C., I. I. și P. Z., a constatat că aceștia beneficiază de grupa I și grupa a II a de muncă în procent de 100% și de condiții speciale, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză A. C. și a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă, procentul și condițiile în care aceștia și-au desfășurat activitatea.

Potrivit disp. art. 248 N.C.P.C instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Conform prevederilor art.431 N.C.P.C. „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Autoritatea lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și purtat intre aceleași părți, chiar cu poziția procesuala inversata, ci și contrazicerile dintre doua hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute unei parți printr-o hotărâre definitiva să nu fie contrazise printr-o alta hotărâre posterioara, pronunțată într-un alt proces.

Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni sa rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni .

În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că reclamantului D. A. i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 22.10._78, 25.06._95 conform Ordinului nr. 50/1990, modificat și completat și Ord. nr. 125/1990, fiind expertizat locul său de muncă și ruta profesională pentru perioada dedusă judecății, aspect ce rezultă din sentința civilă nr. 2416/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ prin care a fost admisă acțiunea cu același obiect și cu aceeași cauză.

În ceea ce îl privește pe reclamantul T. C., tribunalul a reținut că acesta a solicitat grupa superioară pentru perioada 04.04._01, 01.04._06, însă pentru activitatea desfășurată în perioada 04.04._00 în cadrul societății pârâte reclamantului i-a fost recunoscută grupa a II-a de muncă potrivit sentinței civile nr. 307/18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin.4 cu aplicarea art. 431 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și, având în vedere faptul că această excepție este o excepție absolută și peremptorie, iar admiterea ei face superfluă analizarea pe fond a cauzei, a respins, pentru existența autorității de lucru judecat, cererea reclamantului D. A. pentru întreaga perioadă dedusă judecății, precum și cererea reclamantului T. C. pentru intervalul 04.04._00.

Totodată, tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât temeiul de drept invocat de reclamanți în acțiune, nu prevede condiții de admisibilitate pentru introducerea unei astfel de acțiuni în constatare.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiza judiciară efectuat de expert A. C. și copiei cărților de munca existente la dosar, reclamanții au fost salariați ai paratei în perioadele menționate în acțiune, îndeplinind, după caz, diferite meserii, respectiv strungar, electrician, lăcătuș, șofer, sudor, șef atelier, meserii și activități legate de procesul de producție.

Potrivit art. 3 din Ord.50/1990 “ beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.

Așadar, din actele și lucrările dosarului, în situația reclamanților, cu meserii și activități legate direct de procesul de producție a reieșit că locul de munca și activitatea desfășurata pentru perioadele deduse acțiunii, se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990 republicat, pentru perioada lucrata după 18.03 1969, corespunzător pozițiilor trecute în anexa la raportul de expertiza.

De altfel, Ordinul 50/1990 a stabilit încadrarea în grupele I și II de munca pentru perioada începând cu 18.03.1969, fapt pentru care indiferent de perioada solicitata prin acțiune se impune acordarea grupei de munca începând cu data de 18.03.1969.

Prin urmare, tribunalul a reținut că reclamanții au lucrat efectiv în locuri de munca și în secții unde condițiile de muncă au fost identice pentru toată perioada solicitată, timpul de munca a fost dovedit cu mențiunile efectuate în carnetele de munca, astfel că s-a constatat că activitatea acestora se încadrează în grupa I și grupa a II a de muncă în procent de 100%, beneficiind și de condiții speciale, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate.

M. mult, Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că pentru perioada din 18.03.1969 și până la 31.12.1989 ,încadrarea în grupele I și II de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.

În conformitate cu Legea nr.19/2000, H.G nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul nr.352/2001 și procesul-verbal nr.13/29.08.1991, unitatea intimata a recunoscut oficial grupele de munca și respectarea metodologiei de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite.

Totodată din expertiza efectuată a reieșit existența noxelor măsurabile, dar mai ales a noxelor necuantificabile prin măsurători dar care acționează asupra organismului expus, afectându-i starea de sănătate .

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art.266 Codul Muncii coroborat Ord.50/1990 republicat, a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I și grupa a II a de muncă în procent de 100% și de condiții speciale, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză A. C..

În temeiul prevederilor Ordinului nr.580/2009 al MMPS coroborat cu disp.art.279 din Codul Muncii, instanța a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții T. C. și D. A. care au susținut că instanța le-a respins cererea, invocând autoritatea de lucru judecat, motivat de faptul ca acestora le-a fost recunoscută grupa a II-a de munca potrivit unor alte sentințe civile.

Autoritatea de lucru judecat face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza (exclusivitatea).

Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 935 din 4 februarie 2011) că, autoritatea de lucru judecat se poate manifesta sub două aspecte procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă. În manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect negativ, extinctiv, de natura a opri o a doua judecată și presupune o tripla identitate de elemente: există a doua cerere având același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Articolul 431 alin. (1) dă expresie funcției negative a lucrului judecat potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată in mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, in condițiile identității de părți, obiect și cauza.

Față de considerentele expuse mai sus, apelanții au solicitat să se respingă excepția autorității de lucru judecat, deoarece nu există identitate de obiect, anterior solicitându-se încadrarea într-o alta grupa de muncă, și nu încadrarea în condiții deosebite de muncă.

Conform Codului civil constituie lucru judecat atunci când doua cereri de chemare in judecata au același obiect, sunt întemeiate pe aceeași cauza și se poarta intre aceleași părți.

Ca atare, nu exista identitate de obiect pentru scopul urmărit care constituie recunoașterea unei alte grupe de muncă.

Referitor la reclamantul D. A. se arată că acțiunea a fost respinsa, deși nu exista autoritate de lucru judecat. Instanța menționează ca pretențiile acestuia sunt neîntemeiate, întrucât deja beneficiază de grupa a II-a de munca. Raportul de expertiza încuviințat în cauză a concluzionat faptul că D. A. poate beneficia de grupa I de munca.

Susțin apelanții că expertiza este un raport de specialitate pe care îl întocmește și îl emite un expert . tehnică judiciară este efectuată de experți sau specialiști din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

Referitor la reclamantul D. A. se arată că acesta a desfășurat activitatea in secția Mecano-energetic-sectorul de construcții metalice, în condiții grele: manipulare piese grele, zgomot, atenție deosebita, risc de lovire, strivire și alte accidente specifice lăcătușilor, într-un mediu plin de noxe (pulberi, aerosoli ulei, fum și toluen) cu variații de temperatura in interiorul halei de producție.

În ceea ce îl privește pe reclamantul T. C. se arată că acesta și-a desfășurat activitatea în secția Mecano-energetică și la Fabrica de Oxigen, in următoarele condiții deosebite de munca: pericol de explozie, prezenta oxigenului care este mai greu decât aerul -vehicularea oxigenului lichid-riscul permanent de aprindere a materialelor îmbibate cu substanțe organice care in contact cu surse incandescente sau flacăra se aprind -pericol de explozie- mediu cu substanțe cu grad ridicat de toxicitate, freon, clor, amoniac, la efectuarea operațiilor de lucru se foloseau ca degresanți tetraclorura de carbon, tricloretilena și tetracloretilena

Apreciază apelanții că în mod greșit instanța le-a respins acțiunea, atât timp cât nu există autoritate de lucru judecat și din raportul de expertiză rezultă că se încadrau în grupa I de muncă.

Prin respingerea acțiunii, se încalcă dreptul la un proces echitabil, care ocupă un loc special printre drepturile fundamentale recunoscute într-o societate democratică a cărui garantare trebuie să fie inerentă oricărui sistem de drept.

Dreptul la un proces echitabil nu are o dimensiune unică, ci reflectă un drept complex cu o . exigente, pe care legiuitorul intern dar și cei care sunt chemați sa aplice legea, inclusiv destinatarii acesteia trebuie să le respecte.

Din analiza celor doua acțiuni, rezultă că nu exista identitate de obiect, cauza și părți, deci nu există tripla identitate și nu operează autoritatea de lucru judecat.

În opinia apelanților, prin admiterea acestei excepții (in contextul in care nu exista identitate de obiect, cauza și părți) se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO- îngrădindu-li-se dreptul de acces la justiție.

Autoritatea de lucru judecat, este un principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiției și în virtutea căruia un litigiu, soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se admite acțiunea și față de reclamanții D. A. și T. C..

La data de 28.01.2015 apelantul T. C. a depus o cerere prin care a arătat că renunță la judecata apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 2913/15.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La termenul din 25.03.2015 față de lipsa nejustificată a părților s-a dispus suspendarea judecății pricinii, cauza fiind repusă pe rol la termenul din 06.05.2015 la solicitarea apelantului D. A..

În ședința de judecată din data de 6 mai 2015 apelanții D. A. și T. C. au învederat că înțeleg să renunțe la judecata cererii de apel și achiesează la hotărârea pronunțată de prima instanța, respectiv sentința civilă nr. 2913/15.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Promovarea acțiunii introductive de către reclamanții D. A., și T. C. alături de alți colegi ai lor, prin care solicitau instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că au fost angajații pârâtei și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupă superioară de muncă, condiții speciale și respectiv, condiții deosebite de muncă s-a realizat motivat de faptul că în cadrul secțiilor în care și-au desfășurat activitatea, nu existau spații de izolare în care să se efectueze operații de curățare, chituire, grunduire, galvanizare, vopsire, astfel că în urma acestor operații rezultau frecvent pulberi metalice, vapori toxici și alte substanțe toxice care au afectat sănătatea salariaților, iar munca depusă era la un nivel calitativ deosebit și i-a solicitat fizic și intelectual fiind vorba de executarea unor piese de mare precizie.

Prin sentința civilă nr. 2913 pronunțată la 15 decembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamantul D. A., a respins acțiunea privind pe acesta, ca existând autoritate de lucru judecat, a admis în parte excepția autorității de lucru judecat privind pe reclamantul T. C., a respins acțiunea privind pe acesta pentru perioada 04.04._00, ca existând autoritate de lucru judecat și a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare.

În ceea ce îl privește pe reclamantul D. A. la stabilirea soluției tribunalul a avut în vedere faptul că acestuia i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 22.10._78, 25.06._95 conform Ordinului nr. 50/1990, modificat și completat și Ord. nr. 125/1990, fiind expertizat locul său de muncă și ruta profesională pentru perioada dedusă judecății, aspect ce rezultă din sentința civilă nr. 2416/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ prin care a fost admisă acțiunea cu același obiect și cu aceeași cauză.

Referitor la reclamantul T. C., tribunalul a reținut că acesta solicită grupa superioară pentru perioada 04.04._01, 01.04._06, însă pentru activitatea desfășurată în perioada 04.04._00 în cadrul societății pârâte reclamantului i-a fost recunoscută grupa a II-a de muncă potrivit sentinței civile nr. 307/18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .

Prin apelul declarat reclamanții și-au exprimat nemulțumirea motivat de faptul că în mod eronat s-a admis excepția autorității de lucru judecat în privința lor deși nu erau îndeplinite condițiile legale în acest sens.

Cert este că în fața instanței de apel (astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii) ambii apelanți au învederat că renunță la judecata cererii de apel și achiesează la hotărârea pronunțată de prima instanța, respectiv sentința civilă nr. 2913/15.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Conform art. 463 din Noul cod de procedură civilă achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În art. 464 se menționează că achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială, precizându-se clar în alin.2 al acestui text că achiesarea expresă se face prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul părții în temeiul unei procuri speciale.

Având în vedere manifestarea expresă de voință exprimată în fața instanței de apel de cei doi reclamanți D. A. și T. C., în sensul că renunță la judecata apelului declarat și achiesează la hotărârea primei instanțe, Curtea urmează să dea eficiență acesteia.

Pe cale de consecință, în baza art. 463 și 464 N.C.P.C. instanța va lua act de renunțarea apelanților D. A. și T. C. la judecata apelului declarat, prin achiesarea la hotărârea pronunțată de prima instanță, respectiv la sentința civilă nr. 2913/ 15.12.2013 a Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea apelanților reclamanți T. C., domiciliat în Ploiești, ., ., . și D. A., domiciliat în Ploiești, .. 110 A, ., județ Prahova, la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr.2913 pronunțată la 15 decembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, . 1918, nr. l, județul Prahova și reclamanții R. S., domiciliată în Ploiești, Al. Varbilau nr.5, ., ., P. Z., domiciliat în Ploiești, ., nr. 277, ., . C. N., domiciliat în comuna Pacureți, ., județ Prahova, P. N., domiciliat în Ploiești, .. 188, .. ., F. M., domiciliat în comuna Rîfov, ., județ Prahova, I. D., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, B. CONSTANTA, domiciliată în Ploiești, ., .. C, ., jud. Prahova și I. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinetul de avocatură C. L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin achiesarea la hotărârea pronunțată de prima instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2015.

Președinte, Judecător,

V. G. E. S.

Grefier,

G. C.

Red.VG

Tehnored.GC

13 ex./12.05.2015

d.f. nr._ Tribunal Prahova

j.f. N. A.

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 214/2015. Curtea...		Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 233/2015.... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI