Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 5559/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 233
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2267/9 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul L. D., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă . SA Ploiești și intimatul-pârât L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, nu a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-reclamantă . SA Ploiești a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în cuprinsul motivelor de apel (fila 6 verso dosar).
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 din noul Cod de procedură civilă, invocă excepția tardivității declarării apelului, având în vedere că hotărârea apelantă i-a fost comunicată apelantei-reclamante la data de 17 octombrie 2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 26 dosar, iar apelul a fost declarat la data de 30 octombrie 2014, potrivit vizei de primire a Tribunalului Prahova, existentă pe fila 5 – dosar apel și rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
CURTEA
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta . SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul L. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1509,18 lei, reprezentând lipsa cantității de 209 litri motorină pe lunile octombrie și decembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că pârâtul este angajatul său, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de conducător auto.
A arătat reclamanta că pârâtul a efectuat transport de călători cu autobuzul marca BMC pe care îl are în primire și care, potrivit cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum de 20 litri motorina/100 km parcurși.
În luna octombrie 2012 a parcurs 2781 km, având un consum normat de 611 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 743 litri, rezultând astfel o cantitate depășită de 132 litri motorină, în valoare de 963,94 lei.
În luna decembrie 2012 a parcurs 1235 km, având un consum normat de 379 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 456 litri, rezultând astfel o cantitate depășită de 77 litri motorină, în valoare de 545,24 lei.
Reclamanta a învederat că, potrivit art. 39 alin. 2 lit. c din Codul muncii, coroborat cu art. 4.1. pct. 15 din Regulamentul Intern și a prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14/_ Cap III pct. 2.1., conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor,să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
În speță, a susținut reclamanta, pârâtul nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fapt pentru care a apreciat că se face vinovat de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu care au dus la producerea pagubei în sumă de 1509,18 lei, contravaloarea cantității de 209 litri motorină lipsă rezervor.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 270, 271 și 273 din Codul Muncii și art. 942 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul L. D., nu a formulat întâmpinare.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2267/9 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform înscrisurilor existente la dosar, respectiv: notele de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei, facturile fiscale nr._/28.01.2013 și nr._/20.02.2013 și procesele verbale din data de 28.02.2014, aflate la filele 6-14 dosar, rezultă că pârâtul L. D., în calitate de conducător auto, a efectuat transport de călători în lunile octombrie si decembrie 2012, înregistrând o depășire la consumul normat de carburanți de 209 l motorina, în valoare de 1509,18 lei, în condițiile în care a parcurs în luna octombrie 2781 km, având un consum normat de 611 litri motorină, iar în luna decembrie a aceluiași an, a parcurs 1235 km, având un consum normat de 379 litri motorină.
Tribunalul a reamintit că dispozițiilor art. 272 din Codul muncii, stipulează că sarcina probei în cadrul conflictelor de muncă incumbă angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare, iar potrivit art. 254 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor
și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Tribunalul a înlăturat ca nefondate apărările reclamantei, în sensul că pârâtul nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, reținând că nu există nicio dovadă care să ateste ă depășirea consumului normat se datorează acestei defecțiuni sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanta . SA Ploiești (fosta R.A.T.P. Ploiești), criticând-o ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit tribunalul a reținut că șoferul nu avea obligația de a sesiza în scris conducerea societății despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, obligația fiind prevăzută de art. 4.2.1 și 4.8 din fișa atribuțiilor de serviciu, de art. 4.2 pct. 15 din R.O.I. și de Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile.
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil pentru autobuzul din dotare și că este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, a arătat apelanta, este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat admiterea apelului, „casarea” sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 1509,18 lei, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
În drept apelanta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 466 din noul Cod de procedură civilă.
Intimatul-pârât L. D. nu a fost prezent în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din noul Cod de procedură civilă, asupra excepției tardivității apelului invocată din oficiu, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, termenul de apel în cazul sentințelor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
În conformitate cu dispozițiile art. 181 noul Cod de procedură civilă, calculul termenului de apel se face pe zile libere, nefiind luate în considerare nici ziua când a început, nici cea în care s-a împlinit termenul.
Potrivit datelor concrete ale speței pendinte, comunicarea sentinței către apelanta-reclamantă . SA Ploiești a avut loc la data de 17 octombrie 2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 26 dosar fond, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 181 noul Cod de procedură civilă, ultima zi a termenului în care se putea exercita calea de atac era 28 octombrie 2014.
Apelul a fost însă declarat la data de 30 octombrie 2014, conform vizei de primire a Tribunalului Prahova existentă la fila 5 - dosar apel, context în care, față de caracterul imperativ al normei reglementată de dispozițiile art. 185 alin. 1 Cod pr. civilă, conform căreia, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, Curtea va proceda, prin coroborare cu art. 248 Cod pr. civilă, la respingerea apelului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2267/9 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul L. D., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
4 ex./24.02.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. A. P.-A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 770/2015.... → |
|---|
