Acţiune în constatare. Decizia nr. 2087/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2087/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 2087/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2087
Ședința publică din data de 9 decembrie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamantul N. F., cu domiciliul ales la avocat M. N., în Ploiești, ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1493 pronunțată la 27 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în P., ., J. Prahova.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată și că apelantul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 Teza a II-a Noul Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul N. F. a chemat în judecată pârâta S.C. U. Mecanica P. SA, solicitând ca instanța prin hotărârea care o va pronunța să constate că în perioada 13.05._97 a fost angajatul pârâtei și a lucrat efectiv în gr. I-a sau a II-a de muncă în procent de 100%, solicitând și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în care să se facă cuvenitele mențiuni în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că și-a desfășurat activitatea permanent în cadrul unor secții, în condiții de muncă deosebite, care au rămas neschimbate pe toată perioada cât a fost angajat în muncă, motiv pentru care unii salariați au fost nevoiți să se pensioneze de invaliditate, în urma unor boli dobândite în timpul cât erau încadrați în muncă.
Reclamantul a arătat că a lucrat la unitatea pârâtă în calitate de ajustor și lăcătuș mecanic, iar locul său de muncă era o hală din construcție metalică, fără ventilație și fără încălzire, unde se executau operații de strunjire și găurire la repere cu dimensiuni diferite. A menționat reclamantul că în perioada în care a lucrat pârâta a fost încadrată în gradul zero, astfel încât era îndreptățit să fie încadrat în grupa I de muncă, date fiind condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
În continuare, reclamantul a precizat că a lucrat în condiții de temperaturi improprii organismului uman, ridicate vara și scăzute iarna, secțiile nu erau dotate cu spații de izolare în care să se execute operații de curățare prin polizare, sudură, chituire, grunduire și vopsire a reperelor, astfel încât în urma efectuării acestor operațiuni în mijlocul secției, rezultau pulberi metalici, vapori și alte noxe care afectau sănătatea, mediul fiind foarte toxic.
Având în vedere motivele invocate reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în drept invocându-se art. 35 din Cod procedură civilă, art. 1 din HG nr. 559/1990 și Ordinul nr. 50/1990.
Pârâta S.C. U. M. P. S.A., în temeiul art. 205-208 C. pr. civilă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că din documentele existente în arhiva societății reiese faptul că în perioada solicitată reclamantul și-a desfășurat activitatea în Fabrica I – secții civile, iar în conformitatea cu meseria și încadrarea pe post nu a beneficiat de prevederile Ordinului nr. 50/1990.
A menționat pârâta că prin procesele verbale nr. 13/29.08.1991 și 26/03.10.1998 întocmite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ, conform Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, societatea a considerat că reclamantul nu lucra efectiv 100% din programul de lucru în condiții toxice și nici nu desfășurat activitate cu grad ridicat de explozie, motiv pentru care nu a fost încadrat ca beneficiar al grupei I sau a II-a de muncă.
Având în vedere faptul că el și-a desfășurat activitatea în incinta Fabricii I- secții civile, iar meseria sa nu poate fi asimilată cu cea de pirotehnist, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În dovedirea celor solicitate mai sus, pârâta a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, care au fost anexate întâmpinării.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea organizarea muncii salarizare, raportul fiind întocmit de expert tehnic A. C..
La termenul din 27.05.2015 reclamantul și-a precizat acțiunea conform raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul că solicită acordarea grupei I de muncă pentru intervalul în litigiu.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1493 din 27.05.2015 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut că, potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar conform pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc.).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică organizarea muncii salarizare înregistrat la BLE de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 627/20.05.2015, expertul desemnat A. C. a constatat că reclamantul a prestat activitate în totalitate în secții de producție speciale, în cadrul sectorului în care și-a desfășurat activitatea fiind efectuate activități de formare și asamblare a elementelor mecanice cu substanțe pirotehnice, motiv pentru care începând cu data 18.03.1969 (data intrării în vigoare a Ordinului nr.50/1990), reclamantul beneficiază de grupa a I-a de muncă în procent de 100%,pentru perioada 18.03._97, potrivit poz.61,62din anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990.
Tribunalul a menționat că potrivit anexei 1 la Ordinul nr.50/1990, pozițiile indicate de expert se referă la fabricarea și transportul muniției și a elementelor de muniție, transportul și manipularea nitroglicerinei și a altor substanțe explozibile, asamblarea focoaselor și a capselor, operațiuni executate de către salariații încadrați în funcția de pirotehnist în spații special amenajate și izolate, nicidecum de lăcătușul mecanic ori ajustorul (funcții în care a fost încadrat reclamantul).
Astfel, față de meseriile efectiv înscrise în carnetul de muncă și activitatea prestată de reclamant, tribunalul a stabilit că aceasta nu poate beneficia de grupa a I-a de muncă în procent de 100%, astfel cum în mod eronat a apreciat expertul desemnat și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul N. F., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a se constata că beneficiază de grupa a I- a de muncă, în procent de 100% din programul de muncă conform raportului de expertiză întocmit în cauza de expert A. C..
A arătat că, în fapt, a chemat în judecată intimata S.C. U. M. P., pentru a se constata că beneficiază de grupa I-a sau a II-a de muncă din programul de muncă în procent de 100 %, în funcție de funcțiile avute, condițiile de munca și perioadele menționate în acțiune, prin emiterea unei adeverințe, iar în acțiune a arătat pe larg cum își desfășura activitatea și condițiile grele suportate.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza de specialitate, expertiză care a concluzionat cert că beneficiază de grupa a I- a de muncă.
În primul rând, instanța de fond a reținut faptul că a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că în perioada 13.05._97 a fost angajatul pârâtei și a lucrat efectiv în grupa a II a de muncă în procent de 100 %, iar conform probatoriilor administrate în cauza trebuie să beneficieze de dispozițiile Ordinului 50/1990 al MMPS, respectiv de grupa a II a de muncă, în procent de 100 % pentru întreaga perioadă de timp cât a fost angajatul pârâtei.
Față de acest aspect, instanța de fond a fost într-o eroare totala deoarece, a arătat apelantul că a cerut sa se constate că pe perioadele menționate în acțiune a fost angajat în funcții și a lucrat efectiv 100 % din programul de lucru în secțiile cuprinse în grupa I sau a II a de muncă, obligând pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În nici un caz nu a solicitat recunoașterea drepturilor rezultate din Ordinul 50/1990 pentru grupa a II a de muncă în procent de 100 % deoarece nu cunoștea în ce grupă se încadra, legal, decât din auzite de la colegii săi și tocmai din acest motiv a solicitat proba cu expertiza de specialitate.
În al doilea rând, instanța de fond a reținut faptul că a fost angajatul pârâtei . SA, în calitate de ajustor și lăcătuș mecanic, menționând factorii de risc cu care s-a confruntat.
Mai jos, totuși, instanța de fond s-a contrazis, reținând faptul că pentru nici una dintre perioadele menționate nu a beneficiat de ordinul susmenționat, deși a prestat activități specific muncii de mecanic și lăcătuș în condiții vătămătoare care sunt prevăzute în Ordinul 50/1990 al MMPS, pentru grupa a II a de muncă în procent de 100 %, iar în concluzie, ar fi solicitat să se constate că beneficiază de grupa a II a de muncă.
Față de toate aceste aspecte, a considerat apelantul că, instanța de fond a fost într-o totală eroare asupra solicitării sale, nereținând concret și individual ceea ce a solicitat, unde a lucrat și cu cine se judecă în contradictoriu, activitățile și funcția avută pe toata perioada desfășurată, cerințe care sunt foarte importante de analizat pentru a pronunța o hotărâre dreaptă și corectă.
În concret, a apreciat că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt în raport cu înscrisurile și probele aflate la dosarul cauzei.
Instanța de fond nu a analizat temeinic raportul de expertiză efectuat în cauză, motivând doar că nu poate să îl omologheze, fără să cerceteze temeinic condițiile de muncă, activitatea desfășurată și secția în care și-a desfășurat activitatea.
De asemenea, tribunalul a motivat faptul că activitățile și funcțiile menționate în anexa 1 din Ordinul 50 /1990 se fac numai de către salariații încadrați în funcția de pirotehnist în spații special amenajate și izolate și nicidecum de lăcătușul mecanic și ajustor, funcții în care el a fost încadrat.
În raport de această motivare, apelantul a învederat faptul că, într-o asemenea Secție Specială în care și-a desfășurat activitatea, nu exista numai pirotehniști ci și alte categorii de meserii, care împreună cu aceștia ajungeau la produsul finit.
A menționat faptul că în oricare altă secție a unei întreprinderi, nu există numai o categorie de meserie ci mult mai multe, existau și un lăcătuș, și un CTC – ist, și un strungar, și un reglor, etc., însă contează secția în care au lucrat, de care trebuie să se țină cont.
A solicitat apelantul să se aibă în vedere faptul că raportul de expertiză (pag.3), menționează în mod cert faptul că a lucrat în cadrul secțiilor speciale, inclusiv în secția pirotehnică, secții care potrivit anexei 1 din Ordinul 50/1990 sunt special amenajate și izolate, întărind susținerea că într-o secție nu sunt numai o anumită categorie de meserie ci și altele.
Apelantul a apreciat că instanța de fond nu a dat eficiență și atribuțiilor principale și sarcinilor specifice fiecărei meserii, a condițiilor de muncă și a factorilor de risc, expuse pe larg în raportul de expertiză.
Mai mult decât atât, voința legiuitorului, așa cum a fost exprimata prin Ordinul 50/1990, a fost aceea de a acorda un beneficiu angajaților ce erau încadrați în locuri de muncă, care își desfășurau activitatea sau se încadrau în categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, condiții nefavorabile de climat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc de explozie, iradieri sau infectare, etc., inclusiv pentru cei care au lucrat anterior anului 1990, astfel că pentru perioada 18.03._89, încadrarea nu a fost condiționată de existenta buletinelor de determinare a noxelor, realizându-se cu toate acestea diferențiat pe cele doua grupe de muncă ținându-se cont tocmai de gradul de expunere la factorii mai sus menționați pentru fiecare salariat sau categorie de salariați.
Expertul a analizat toate criteriile de acordarea grupei de muncă, a învederat instanței prin lucrarea sa condițiile de muncă, secțiile unde apelantul și-a desfășurat activitatea, atribuțiile de serviciu, factorii de îmbolnăvire și de risc și a ajuns la o concluzie, însă instanța de fond nu a analizat toate aceste criterii, motivând scurt că nu poate omologa raportul de expertiză.
Față de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1493/27.05.2015, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizata, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauza expert A. C..
Intimata pârâtă S.C. U. M. P., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
În ceea ce îl privește pe reclamantul N. F., acesta și-a exprimat nemulțumirea prin calea de atac promovată cu privire la neacordarea grupei I de muncă, cu toate că expertiza efectuată în cauză îi era favorabilă. De asemenea, apelantul a învederat că instanța a fost în eroare cu privire la ceea ce a solicitat prin acțiunea introductivă, persoana cu care se judeca în contradictoriu, activitățile și funcția desfășurată, elemente care erau esențiale pentru a se pronunța o hotărâre legală.
Sub un prin aspect se impune a se face precizarea că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N. F. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. Mecanica P. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să se constate că în perioada 13.05._97 a fost angajatul pârâtei și a lucrat efectiv în grupa I/II-a de muncă în procent de 100%, solicitând și eliberarea unei adeverințe de către pârâtă în acest sens.
Chiar dacă în considerentele sentinței pronunțate de prima instanță s-a menționat în partea introductivă că reclamantul ar fi solicitat doar grupa a II-a de muncă, iar societatea chemată în judecată este . SA, o atare împrejurare nu este de natură să determine nelegalitatea sentinței pronunțate.
Situația invocată de reclamant reprezintă doar o eroare materială care poate fi remediată prin procedura prevăzută de art. 444 NCPC. În condițiile în care la pronunțarea sentinței instanța a avut în vedere unitatea unde reclamantul și-a desfășurat activitatea, munca efectiv prestată de acesta și a expus motivele pentru care nu se justifică acordarea în ceea ce îl privește a grupei I de muncă, soluția pronunțată de prima instanță este corectă și urmează a fi menținută pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate că și-a desfășurat activitatea 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I sau a II a de muncă în perioada 13.05._97. Ulterior, prin precizarea la acțiune făcută la termenul de judecată din 27.05.2015 ( fila 75 dosar fond) el a solicitat să se constate că a lucrat în procent de 100% în grupa I, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. În atare context, față de precizarea reclamantului vizând acordarea grupei I de muncă instanța va proceda la analizarea legalității și temeiniciei hotărârii prin raportare la această precizare, apreciind dacă reclamantul N. F. era îndreptățit sau nu la acordarea grupei I de muncă pentru intervalul în litigiu..
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
În alin. 2 al acestui text se prevede că beneficiază de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții montaj sau din alte activități care realizează lucrări de extindere, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
În speță, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului reclamantul N. F. și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în perioada 13.05._97 astfel: 13.05._63 ca ajustor; 06.07._65 ca găuritor; 14.11._88 ca lăcătuș ajustor și 04.01._97 ca lăcătuș confecții metalice.
În cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a precizat că în perioada dedusă acțiunii reclamantul a lucrat în cadrul secțiilor speciale, inclusiv în secția pirotehnică, care a avut ateliere amenajate și amplasate conform normativelor care se aplicau la activitățile cu substanțe, subansamble și ansamble care conțineau substanțe pirotehnice cu grad deosebit de periculozitate.
În lucrarea întocmită expertul a învederat că gama de activități desfășurate în perimetrul sectorului cuprindea: formarea de subansamble și ansamble pirotehnoice prin asamblarea elementelor mecanice cu substanțe pirotehnice; cântărirea și dozarea de substanțe pirotehnice conform tehnologiilor specifice; probe statice și dinamice pentru verificarea corectei asamblări și a parametrilor tehnico-funcționali ai subansamblelor și ansamblelor; montarea capselor de aprindere pe tuburi de cartuș; montarea focoaselor pentru formare subansamble și montarea acestora în ansamblul general; operații de snecuire pulberi în corpii de proiectil; operații de manipulare a recipienților cu pulberi și materiale explozibile; lucrul cu substanțe, rășini, vopsele, lacuri, diluanți și solvenți cu grad ridicat de periculozitate, etc.
În continuare expertul a făcut o prezentare a Uzinei Mecanice P. și a activității care se desfășura la această societate și a apreciat că în perioada 18.03._97 reclamantul se încadrează în grupa I în procent de 100% potrivit poz. 61 și 62 din Ordinul 50/1990.
Coform poz. 61 din anexa I a Odinului nr. 50/1990 beneficiază de grupa I de muncă personalul care are ca atribuții fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice, în unitățile de producție a explozivilor, precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor.
Pe de altă parte poz. 62 din același act normativ are în vedere următorele activități:“ Fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții (locurile de muncă unde se execută operații cu exploziv de inițiere, exploziv cu caracteristica de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă unde se executa operații cu explozivi aromatici la care angajații vin în contact direct cu aceștia). Asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsa și detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate). Asanarea terenurilor și a apelor de muniții, produse pirotehnice, materiale explozive și mine. Operații de distrugere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a materialelor pirotehnice. Delaborarea munițiilor și a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare”.
Curtea apreciază că proba cu expertiză încuviințată de tribunal în baza art. 201 NCPC nu este edificatoare, lucrarea constituind doar un mijloc de probă care are aceeași valoare cu oricare din probele administrate, instanța nefiind legată de concluziile acesteia. În cauză pentru a se da eficiență raportului de expertiză efectuat este necesar ca această probă se ce coroboreze cu celelelte probe administrate și cu dispozițiile legale incidente.
Sub un prim aspect se impune a se face precizarea că în cuprinsul lucrării întocmite expertul a menționat că reclamantul a lucrat în cadrul secțiilor speciale, inclusiv secția pirotehnică, deși pârâta prin întâmpinarea formulată a precizat faptul că acesta și-a desfășurat activitatea în secțiile civile din Fabrica I.
Mai departe expertul a făcut o prezentare generică a gamei de activități desfășurate în perimetrul sectorului și a obiectului de activitate al pârâtei, fără a preciza în concret, în ceea ce îl privește pe reclamant, care erau atribuțiile specifice meseriei acestuia pentru a se stabili dacă poate fi încadrat în una din activitățile prevăzute la poz. 61 și 62 din Ordinul 50/1990 și totodată nu a specificat dacă a lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă cel puțin 50% din programul de lucru conform art. 7 din acest act normativ.
Pe de altă parte, din procesele verbale depuse la dosarul cauzei rezultă că la nivelul societății s-a acordat grupa I de muncă doar lăcătușilor mecanici de întreținere și lăcătușilor construcții metalice de la Secția de Turnătorie de fontă și neferoase ( filele 35 și 44 dosar fond), în timp ce lăcătușii construcții metalice de la celelalte secții (Forjă, Tratament termic,Galvanizare, Fabrica pirotehnică depozit VI, Fabrica pirotehnică - Poligon) au beneficiat de grupa a II- a de muncă, iar în privința lăcătușilor ajustori nu reiese din cuprinul acestor procese verbale că ar fi benefiarii grupei I de muncă.
În condițiile în care din conținutul actelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul ar fi prestat activitatea de lăcătuș construcții metalice în cadrul Secției Turnătorie de fontă și neferoase și analizând activitățile enumerate la pozițiile 61 și 62 din Ordinul 50/1990 nu reiese că acesta a desfășurat efectiv vreuna din activitățile menționate la aceste puncte sau o activitate asimilată cu cea a personalului care manipulează explozivi pentru a beneficia de acordarea grupei I de muncă (așa cum impune art. 3 din Ordinul 50/1990), instanța consideră că în mod corect tribunalul nu a dat eficiență expertizei efectuate și a procedat la respingerea solicitării privind acordarea grupei I de muncă reclamantului.
În raport de toate aceste argumente Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de reclamant, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală, motiv pentru care, în baza art.480 alin.1 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul N. F., cu domiciliul ales la avocat M. N., în Ploiești, ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1493 pronunțată la 27 mai 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în P., ., J. Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.V.G.
Tehnored. G.C.
4 ex./07.01.2016
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. M. C. A.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2086/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
