Acţiune în constatare. Decizia nr. 1976/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1976/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1976/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1976
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta . SA, cu sediul in Ploiești, . jud. Prahova, prin administrator judiciar ., cu sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1576/5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții A. D., cu domiciliul în Ploiești, ., nr.4, ., ., A. C., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 4, ., . și M. V., cu domiciliul în ., județul Prahova, toți cu domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. M. cu sediul în Ploiești, ., M.12C, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 01.09.2014 sub nr._, reclamanții A. D., A. C., și M. V., în contradictoriu cu pârâta . SA, au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate dreptul acestora de a beneficia de grupa I de munca, in procent de 100%, pentru perioadele menționate in tabelul anexat cererii de chemare in judecata și obligarea paratei sa elibereze reclamanților adeverințe din care sa reiasă perioadele in care si-au desfășurat activitatea in grupa I de munca, in procent de 100%.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea in cadrul societății in perioadele menționate in tabelul anexat cererii de chemare in judecata deținând funcțiile: lăcătuș atelier, mecanic, rafinor, primitor - predător produse fluide AFU, R. Ulei, lăcătuș Cazangerie, cazangiu atelier cazangerie și au formulat acțiunea întrucât și-au desfășurat activitatea in condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunea un consum fizic si psihic foarte mare, astfel încât au apreciat ca locurile de munca si activitatea desfășurata se încadrează in prevederile Ord. 50/1990 republicat.
Conform Ord. 50/1990, au învederat reclamanții, „beneficiază de încadrarea in grupele I si II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele 1 si 2”, si care au primit spor pentru munca grea.
Reclamanții au precizat că și-au desfășurat activitatea in instalațiile descrise anterior si au lucrat in condiții nocive, manipulând in permanenta produse toxice si periculoase ca hidroxid de sodiu, formol, naftalina, acid sulfuric, clorura de aluminiu, toluen, amoniac, benzina de extracție, furfurol, produse petrochimice, extract aromatic etc., lucrând in mediu de vapori de produse petrochimice, care constituie pericol de explozie, in zgomot si vibrații produse de instalațiile de pompare și aveau in permanenta pericol de explozii si incendiu, locurile de munca aflându-se in interiorul rafinăriei, mărginite de instalații si rezervoare cu petrol, produse finite (benzina, motorina).
In cadrul societății R. A. R. personalul care a deservit secția Cazangerie avea următoarele atribuții: efectuarea de revizii periodice, capitale si accidentale ale coloanelor, recipientelor (schimbătoare de căldura), cisternelor, rezervoarelor de petrol si a rezervoarelor de produse chimice.
Atribuțiile de lucru la exterior erau: efectuarea de reparații a utilajelor chimice prin sudare, polizarea sudurii, demontarea si montarea pieselor componente specifice si folosirea de lichide penetrante pentru controlul coloanelor de sudura. In incinta secției de Cazangerie Grea se executau utilaje cu profil chimic pentru înlocuirea utilajelor ieșite din uz din cadrul rafinăriei. In atelierul de Cazangerie se efectuau lucrări de asamblare a recipienților prin sudarea si polizarea acestora, in urma acestui proces rezultând mult praf fum si zgomot.
De asemenea, au menționat reclamanții ca din echipamentul de protecția lipseau măștile de respirat, căștile antizgomot, lichidele pentru protejarea cailor respiratorii, echipament pe care societatea nu îl punea la dispoziția personalului.
Totodată, au precizat reclamanții ca pe toata perioada au beneficiat de sporuri salariale pentru munca in condiții grele si spor de pericol.
Astfel, reclamanții au arătat că toate aceste condiții de munca duc in timp la suprasolicitarea fizica si psihica a organismului, prin lucrul in mediul nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, in ultima faza conducând la apariția bolilor profesionale.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1576/5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți și, pe cale de consecință, s-a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă, în procent de 100 % din timpul lucrat, pentru perioadele expres menționate în cadrul concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert B. V., după cum urmează:
Reclamantul A. D. pentru perioadele 04.09._83 și 12.09._01;
Reclamanta A. C. pentru perioadele 02.12._94 și 01.04._01;
Reclamantul M. V. pentru perioadele 12.02._91, 21.10._95 și 01.09._01.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr. 50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1", iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 si 2".
La art. 6 din ordin se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel putin 50%.
Întrucât nominalizarea personalului privind încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea de către conducerea unităților, pentru evitarea încadrării în aceste grupe de muncă pe criterii subiective, tribunalul a apreciat că proba cu expertiză de specialitate este pertinentă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care a încuviințat-o ca atare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte întocmit de expertul B. V., tribunalul a reținut că acesta a constatat că reclamanții au prestat activitate în secții de producție ale S.C. R. A. R. S.A, desfășurând activități legate direct de procesul de rafinare a țițeiului in instalațiile de distilare atmosferica, cocsare, solventare, hidrofinare, fracționare gaze, dezasfaltare, iar la locurile de munca au existat cantități ridicate de gaze toxice si explozive, produsele conținând substanțe toxice si cancerigene, constând in acid sulfuric, gaze de hidrogen sulfurat, naftaline si uleiuri aromatice, acid sulfuric, în condiții grele de lucru, cu variații de temperatura, zgomot, vibrații, risc crescut de accident, îndeplinind atribuțiile de serviciu în procent de 100% din timpul de lucru în condiții deosebite.
Ca atare, fata de meseriile efectiv înscrise în carnetele de muncă și de activitatea prestata de reclamanți, expertul a concluzionat că aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa I-a de muncă in procent de 100% din cauza condițiilor grele de lucru sus menționate, enumerate expres în raportul de expertiză, potrivit Ordinului nr.50/1990, Anexa 1, poz. 59 si 95 și a HG nr.559/1990 poz.3.
Tribunalul a considerat corecta încadrarea in grupa I de munca astfel cu a fost menționată de expertul desemnat, reținând că HG nr.559/1990 este un act normativ specific care reglementează drepturile personalului din industria chimică și petrochimică și sub acest aspect completează dispozițiile Ordinului nr.50/1990.
Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei din concluziile scrise depuse la dosar (care nu a formulat întâmpinare în cauză), în condițiile în care nu a formulat întâmpinare și nici obiecțiuni la raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare in judecată.
Pârâta a susținut că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală, în speță fiind incidente dispozițiile art. 480 alin 2 NCPC, apreciind că instanța de fond nu a dat o interpretare unitară dispozițiilor legale în materie, neținând cont și de dispozițiile Ordinului nr.50/1990 care prevăd în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadreaza în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților cu sindicatele din unitați, ținandu-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor condiții și anume: avizele date de Ministerul Sanatății, Comisia Națională pentru Protecția Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat apelanta s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, motivat de faptul că funcțiile deținute de aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de norma juridica specială pentru a putea fi încadrată în grupa I de muncă, activitatea acestora nefiind desfășurată în condiții toxice. Reclamanții din prezenta cauză, conform fișelor postului și atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, activitățile desfășurate de aceștia nefiind nominalizate în documentele societații pentru încadrare în grupa I de muncă deoarece nu se regăsesc prin specificul lor în anexa 1 a Ordinului nr.50/1990.
Pe baza înscrisurilor depuse, precum și a raportului de expertiză întocmit la dosarul cauzei, a învederat apelanta, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată, constatând ca reclamanții beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele în care acesta a avut calitatea de angajați ai societății și cuprinse în concluziile raportului de expertiză întocmit la dosarul cauzei.
S-a arătat de către apelantă că Ordinul nr. 50/1990, prin cele doua anexe, stabilește în mod expres și limitativ locurile de muncă ce pot fi încadrate în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă. Astfel, conform acestui ordin, locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate în grupa a II-a, potrivit pct. 48 al Anexei II. Ulterior, prin adoptarea HG 559/1990 sunt precizate în Anexa locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice.
A menționat apelanta că încadrarea în grupe de muncă, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a societații, putând fi făcute numai dupa procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990, HG 559/1990, aplicabile în perioadele la care se raportează acțiunea reclamanților.
Pct. 5 din Ordinul 50/1990 prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie sa rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănatății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie să fie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Față de aceste acte normative, apelanta a apreciat că instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie.
S-a învederat ca încadrarea reclamanților în grupa I de muncă, putea fi solicitată, numai în cazul în care activitățile pe care aceștia le-au desfășurat în secțiile societății, făceau obiectul prevederilor legislative pentru munca în condiții specifice grupei I. Or, niciunul dintre locurile de muncă din cadrul societății nu a fost încadrat în grupa I de muncă, ci în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa II, pct.48.
A recunoaște tuturor salariaților din cadrul unității apelanta grupa I de muncă, indiferent de locul de muncă și funcția deținută, înseamnă implicit a-i discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, conform actelor normative, care și-au desfășurat activitatea în condiții mult mai grele comparativ cu ceilalți angajați ai societății.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a soluției apelate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
In drept, art.470 si 480 alin 2 NCPC, Ordinul 50/1990, OUG 559/1990.
Intimații A. D., A. C. și M. V. au formulat la data de 1.09.2015 întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele :
Este fondată critica apelantei că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
La pct.59 din Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990- se prevede că „Manipularea mărfurilor explozive, toxice și pulverulente, a produselor chimice și petrochimice, a cărbunilor și a minereurilor (docheri, docheri-mecanizatori, conducători de utilaje portuare)” constituie activități ce se încadrează în grupa I de muncă, însă această activitate de manipulare nu a fost desfășurată decât de către reclamanta A. C., care prin specificul activității de serviciu- aceea de rafinor și primitor produse fluide, intra în contact direct și permanent, pe durata întregului program de lucru cu manipularea mărfurilor explozive, toxice și pulverulente, a produselor chimice și petrochimice.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că în instalația Aditivare ulei (AFU) unde a lucrat reclamanta A. C., în procesul tehnologic se utilizau substanțe chimice agresive, toxice, iritante, cum ar fi: pentasulfura de fosfor, hidroxid de sodiu, formol, naftalina, acid sulfuric, clorura de aluminiu, toluen, amoniac,
benzina de extracție, metacrilat de metil și esterii acestora, din procesul tehnologic rezultând foarte multe substanțe toxice, cancerigene, iritante, cum ar fi: acid clorhidric, sulfura de sodiu, alcool metilic, etc.
Ca atare, Curtea reține că reclamanta A. C., prin activitatea desfășurată în cadrul instalației Aditivare ulei AFU, se poate încadra în grupa I de muncă, conform poz.59 din Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990.
Referitor la situația celorlalți doi intimați-reclamanți, respectiv A. D. și M. V., Curtea reține că activitatea acestora de lăcătuș metalic în atelierul mecanic -A. D. și lăcătuș (cazangiu) la atelierul de cazangerie - M. V. nu se încadrează în grupa I de muncă, deși expertul a concluzionat că activitatea lor s-ar încadra în această grupă superioară.
Însă Curtea constată că, prin raportare la norma legală incidentă și specificul activității desfășurate de acești doi reclamanți nu se impunea acordarea grupei I de muncă, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea va admite apelul declarat de societatea pârâtă, va schimba în parte sentința civilă nr. 1576/5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va admite în parte acțiunea precizată, doar în ceea ce o privește pe reclamanta A. C..
Se va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. D. și M. V..
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la eliberarea adeverinței solicitată de către reclamanta A. C. prin cererea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta . SA, cu sediul in Ploiești, . jud. Prahova, prin administrator judiciar ., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1576/5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții A. D., cu domiciliul în Ploiești, ., nr.4, ., ., A. C., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 4, ., . și M. V., cu domiciliul în ., județul Prahova, toți cu domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. M. cu sediul în Ploiești, ., M.12C, ., . și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1576/5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că admite în parte acțiunea precizată, doar în ceea ce o privește pe reclamanta A. C..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. D. și M. V..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.ES
Tehnored.CC
6 ex/2.12.2015
d.f. nr,._ Tribunalul Prahova
j.f. G. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-11-2015, Curtea de... → |
|---|
