Acţiune în constatare. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 223/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 223
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta ÎNTREPRINDEREA PENTRU ÎNTREȚINEREA ȘI REPARAREA UTILAJELOR DE CALCUL ȘI ELECTRONICĂ - . administrator judiciar ACSIS SOLV IPURL cu sediul în București, ., corp B, parter, . împotriva sentinței civile nr.1663 pronunțată la 3 iulie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții B. G., B. D., N. D. V., R. C. N., B. A. și B. V., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură I. Ginia, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Apel scutit de taxa de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți B. G., B. D., N. D. V., R. C. N., B. A. Și B. V. reprezentați de avocat I. Ginia din Baroul Prahova, lipsind apelanta-pârâta Întreprinderea pentru Întreținerea și Repararea Utilajelor de Calcul și Electronică - . administratorul judiciar Acsis Solv IPURL.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a depus raportul de expertiză organizarea muncii-salarizare întocmit de expert N. C..
Avocat I. Ginia, având cuvântul, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. Ginia, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că aceștia și-au desfășurat activitatea în puncte fixe, aflate în locațiile beneficiarilor, respectiv TIMKEN SA, UZUC SA, UMEMAR SA, 1 MAI UPETROM SA, MUNTENIA SA Filipeștii de P., Târgoviște, chiar și în trei schimburi, asigurând service-ul la mașinile-unelte.
Spațiile de izolare care separau atelierele erau de un metru înălțime și pe deasupra lor circulau cu ușurință praful, fumul și vaporii de apă, iar mașinile unelte pe care le-au utilizat reclamanții pentru desfășurarea activității, nu au fost dotate cu instalații de aspirație a puberelor și a particulelor de fontă.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât din raportul de expertiză rezultă că și reclamanții pot beneficia de grupa a II-a de muncă, activitatea acestora desfășurându-se în condiții deosebite.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , reclamanții B. G., B. D., N. D. V., R. C. N., B. A. și B. V., în contradictoriu cu pârâta S.C IIRUC SA București prin administrator judiciar ACSIS SOLV IPURL, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate faptul că au lucrat în cadrul pârâtei în funcții ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată faptul că spațiile de izolare care separau atelierele erau de un metru înălțime și pe deasupra lor circulau cu ușurință praful, fumul și vaporii de apă, iar mașinile unelte pe care le-au utilizat pentru desfășurarea activității nu au fost dotate cu instalații de aspirație a puberelor, a particulelor de fontă.
La data de 07.03.2014, pârâta a depus un punct de vedere în care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât secțiile în care au lucrat reclamanții nu au fost cuprinse în prevederile Ordinului 50/1990, pentru ca aceștia să beneficieze de grupa de muncă.
A mai susținut pârâta că acțiunea este prematur introdusă, deoarece pentru realizarea dreptului reclamanții trebuiau să se adreseze societății, prin administratorul judiciar.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1663 pronunțată la 3 iulie 201, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I/II de muncă, în procent de 100%, conform concluziilor raportului de expertiză N. C..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că S.C IIRUC S.A București - fosta Întreprindere pentru Întreținerea și Repararea Utilajelor de Calcul și Electronică avea ca obiect de activitate: întreținerea și depanarea utilajelor de calcul la beneficiari sau în atelierele proprii; realizarea reviziilor periodice și reparațiilor capitale la utilajele de calcul; aprovizionarea în mod centralizat cu piese de schimb din țară și străinătate, pentru asigurarea întreținerii și reparațiilor de utilaje de calcul la întreprinderea menționată mai sus, cât și la atelierele proprii ale deținătorilor acestor utilaje; asigurarea pregătirii cadrelor de specialitate prin școlarizare în țara și străinătate; asigurarea întreținerii și reparării utilajelor de calcul importate, în colaborare cu firmele furnizoare; asigurarea întreținerii și reparării utilajelor de calcul exportate, în colaborare cu firmele furnizoare din țară.
Activitatea reclamanților s-a desfășurat în puncte fixe aflate în locațiile beneficiarilor (în una din secțiile de prelucrări mecanice deservite sau în spatii apropiate), întreprinderile deservite din Filiala Ploiești: Întreprinderea de Rulmenți Grei (TIMKEN SA), Întreprinderea de Utilaj Chimic (UZUC SA), UMEMAR SA, 1 MAI UPETROM SA, MUNTENIA SA Filipeștii de P. și altele din Câmpina, Râmnicu Sărat, B., Târgoviște etc.
Pentru asigurarea service-ului la mașinile-unelte cu comanda numerică, reclamanții efectuau revizii periodice la echipamente electronice și electrice; efectuau reparații la echipamente electronice și electrice, sisteme de măsura, poziție, echipamente comanda motoare electrice automate programabile, sisteme/instalații de cablare (fire întrerupte, probleme la cuplare); asigurau întreținerea și repararea automatelor programabile, dulapuri electrice, variatoare de turație pentru acționarea motorului electric de putere și axe, afișaje de cota; studiau documentația de execuție a intervențiilor tehnice; verificau starea utilajului, a vânătoarelor mașinilor și parametrii de funcționare; asigurau întreținerea și modernizarea mașinilor cu comanda numerică.
Manipularea pieselor de dimensiuni mari, zgomot infernal, vibrații, trepidații, pericol de lovire, proiectare de particule în special în ochi, risc de alunecare, poziții incomode de lucru în interiorul mașinii, pericol de tăiere cu scule și unelte conținând părți metalice ascuțite, arsuri, lucrul numai în picioare, radiații optice și termice, suprasolicitare fizica și nervoasa cât și pulberii, aerosolii, uleiul, fumul și toluenul, scânteile de la colectorul motorului, șpanul, oxidul de azot, oxidul de carbon, noxe de la sudare, miros greu (vara) al lichidului de răcire, substanțe toxice, substanțe degresante, diluanții, vopsele, substanțele pentru galvanizare, soda caustica, particule de fier, pulberi de aluminiu și de alta natura, impurități, polizare, debitare și alte prelucrări mecanice, hidrocarburi alifatice, hidroxizi alcalini, zgomot, vibrații, trepidații, fluxuri termice de intensitate mare, toate aceste condiții de mediu, au condus la suprasolicitarea organismului prin expunerea la o multitudine de factori de risc.
S-a mai arătat că față de actele și documentele existente la dosar, de mențiunile din carnetele de munca privind funcția reclamanților și de reglementările legislative aplicabile în acest sens, respectiv Ordinul nr.50/1990 republicat, expertul N. C. a concluzionat, prin raportul de expertiză întocmit în cauză că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, după cum urmează: reclamantul B. G. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 24.12._94; reclamantul B. D. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 17.06._01; reclamantul N. D. V. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.07._94; reclamantul R. C. N. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 15.12._91; reclamantul B. A. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 18.05._96; reclamantul B. V. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 16.02._92.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.266 Codul Muncii, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform concluziilor raportului de expertiză N. C.. De asemenea, a obligat pârâta, prin administrator judiciar, să elibereze adeverințe reclamanților din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea în sensul celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta . SA (fosta . Lichidator judiciar ACSIS SOLV IPURL care a susținut că a avut ca obiect principal de activitate servicii în domeniul tehnicii de calcul și al electronicii profesionale și un număr de peste 70 de filiale cu sedii în București și în toate județele țării.
În . locurile de munca (secții, ateliere, laboratoare de reparații echipamente de tehnica de calcul și de electronica profesionala) au fost dotate în raport cu obiectul de activitate al societății desfășurat . vârf al economiei; salariații au beneficiat de condiții moderne de munca, fără să fie expuși la diferite noxe, în afara oricăror factori de risc pentru viata și sănătatea acestora și care sa nu provoace apariția unor boli profesionale.
Salariații au desfășurat activitate atât în sediile proprii ale societății (secții și ateliere de lucru, precum și laboratoare de reparații) cat și în afara sediilor (intervenții accidentale la echipamentele din dotarea beneficiarilor).
Pentru a răspunde cu promptitudine la solicitările beneficiarilor, conducerea societății a dispus înființarea de puncte fixe subordonate unor zone de lucru, respectiv, ateliere și secții, specializate pe tipuri de echipamente ale tehnicii de calcul și electronicii profesionale. Punctele fixe erau reprezentante ale societății care funcționau în locațiile beneficiarilor în spatii delimitate (camere), amenajate doar pentru salariații . mobilier și aparatura necesara pentru revizii periodice și reparații accidentale la echipamentele aflate în contractele de servicii Încheiate de societate cu beneficiarii) și nu erau amplasate în secțiile de producție ale beneficiarilor.
Salariații din punctele fixe nu desfășurau în mod permanent activitate în același punct fix, ei putând fi mutați în funcție de necesitățile organizatorice ale societății; de asemenea, aceștia nu lucrau 8 ore/zi în cadrul aceluiași punct fix, fiind solicitați să intervină și la sesizările altor beneficiari aflați în aceeași zonă.
Intimații-reclamanți au arătat că au desfășurat activitate în puncte fixe aflate în locațiile mai multor beneficiari situați în: Ploiești, Filipeștii de P., Câmpina, Râmnicu Sărat, B., Târgoviște, asigurând întreținerea și repararea echipamentelor cu comandă numerică, în condiții pe care le apreciază că se încadrează în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, având în vedere mențiunile din carnetele de muncă privind funcția intimaților-reclamanți, prevederile Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de munca care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii și concluziile prezentate de expert în Raportul de expertiza tehnică judiciară.
Consideră apelanta că prima instanță a acordat un drept necuvenit intimaților-reclamanți, fără să aibă în vedere procedurile legale prin care se acordă grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, precum și documente justificative și evidente verificabile din arhiva societății pentru perioada în care intimații-reclamanți au fost salariați la . SA (fosta .>
În Raportul de expertiza tehnica judiciara, la Capitolul III - Concluzii (pag. 6 din raport) se menționează ca Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada 18.03._89, încadrarea în grupele I și II de munca nu este condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor ", dar nu menționează faptul ca după 31.12.1989, conform art. 5 din același Ordin nr. 50/1990 se prevede ca "Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinări de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal."
Învederează apelanta că în temeiul acestor dispoziții legale, după ianuarie 1990, societatea a întreprins demersurile necesare în vederea stabilirii condițiilor deosebite de muncă, prin expertizarea locurilor de muncă; pe baza determinărilor efectuate de organele abilitate s-au aprobat următoarele locuri de munca cu condiții deosebite, respectiv: baia de spălare-degresare din București, baia de spălare-degresare din Luduș - Secția 9 Transilvania Nord, baia de spălare-degresare de la A. din cadrul Secției 8 Banat, atelierul de sudura din București, atelierul de galvanizare din București; în ședința Consiliului de Administrație din data de 21.12.1990 s-au aprobat salariații care lucrau în aceste locuri de munca, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
În urma efectuării acestor determinări, a rezultat faptul că celelalte locuri de munca din . SA (fosta . de condiții normale de muncă, implicit și Secția de echipamente cu comandă numerică din Ploiești.
Menționează apelanta că începând cu anul 1990, prin Contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate s-au stabilit sporurile de care beneficiau salariații (spor de vechime, spor de noapte, spor pentru ore suplimentare, spor pentru funcții de conducere etc), iar pentru salariații din locurile de muncă cu condiții deosebite se acordau și procente de majorare a salariilor, precum și zile suplimentare la concediul de odihnă legal.
Contractele colective de muncă stabileau totodată că salariații . SA (fosta . își desfășurau activitatea la reprezentanțe ale societății aflate la beneficiari (puncte fixe), în baza documentelor justificative emise de aceștia au toate drepturile ce derivă din condiții deosebite de încadrare a locurilor de muncă ale beneficiarilor, respectiv, sporuri și grade de încadrare în muncă.
Din documentele aflate în arhiva societății (contracte individuale de munca, state de plata s.a.) - începând cu anul 1990 și până la data lichidării din societate - intimații-reclamanți nu au beneficiat niciodată de astfel de sporuri și grade de încadrare în muncă, de zile suplimentare la concediul de odihnă legal și nici de încadrarea în grupele I sau II de muncă; din aceste documente rezultă ca intimații-reclamanți și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă corespunzătoare grupei a III-a de muncă, în vederea pensionarii.
Începând cu data de 01.04.1992, conform Legii nr. 49/1992 pentru modificarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale, pentru salariații încadrați în grupe de muncă se stabilea contribuția societății la asigurările sociale de stat (CAS) în cote diferite, astfel: 35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de munca și 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de munca.
Pentru intimații-reclamanți, . SA (fosta . a plătit niciodată către bugetul asigurărilor sociale de stat contribuții în cotele mai sus menționate. De altfel, în temeiul art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, pentru dovedirea perioadelor de activitate desfășurate de salariați în locurile de munca ce se încadrau în grupele I și II de munca, în vederea pensionarii, societatea avea obligația sa facă înregistrarea acestora în carnetul de munca, conform metodologiei de completare a acestuia
Carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți prezentate, în copie, la dosarul cauzei nu au menționate înregistrări ale unor perioade de activitate desfășurate în locurile de munca ce se încadrau în grupele I și II de munca, în vederea pensionarii nu din omisiune, ci datorita faptului ca intimații-reclamanți și-au desfășurat activitatea în cadrul . SA (fosta . condiții normale de munca, corespunzătoare grupei a III-a de munca, în vederea pensionarii, așa cum se menționează în contractele individuale de munca încheiate de intimații-reclamanți cu societatea și aflate la dosarul cauzei.
Susține apelanta că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă nu se face nici după funcție și nici după aprecierea angajatului, așa cum se arata în acțiune; condițiile deosebite de muncă și încadrarea într-o grupă de muncă se stabilesc pentru un loc de muncă, în conformitate cu dispozițiile legale, de către un organ abilitat și nu este la latitudinea angajatorului sau a unui angajat; de condițiile deosebite de muncă beneficiază toți salariații din acel loc de muncă.
Apreciază apelanta că evidențierea în carnetele de muncă a meseriei sau funcției care se încadrează în art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 nu reprezintă condiție ca angajații încadrați în aceste meserii sau funcții să beneficieze de încadrarea în grupe de muncă.
Intimații-reclamanți au fost angajați la . SA (fosta . depanatori, ingineri sau subingineri, conform studiilor sau cursurilor de calificare absolvite; conform atribuțiilor de serviciu, aceștia au executat pentru beneficiarii societății revizii periodice și reparații la echipamente cu comanda numerica, respectiv la tablourile de comanda ale echipamentelor, la cuplarea sau repararea firelor din dulapurile electrice, repararea automatelor programabile și nu au executat lucrări de exploatare a echipamentelor; aceștia nu deserveau în permanenta același beneficiar, în condițiile unor fluxuri de producție care foloseau astfel de echipamente, ci interveneau doar atunci când echipamentele se defectau, iar reparațiile se executau în laboratoarele amenajate în cadrul punctelor fixe ori la un sediu al societății din aceeași zona.
În opinia apelantei, în raportul de expertiza tehnica judiciară se arată în mod nejustificat ca intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de încadrarea în grupa a II-a de munca, în temeiul art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 care se refera la categorii de personal (muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate s.a.), în care se încadrează și intimații - reclamanți, apreciind totodată că activitățile desfășurate de aceștia sunt prevăzute în Anexa nr. 2 la acest ordin.
Încadrarea în grupa de munca, precum și perioada acordata de expert în grupa a II-a de munca, menționate în Anexa 1 la Raportul de expertiza tehnica judiciară au fost stabilite cu aplicarea greșita a temeiului legal, astfel:
- în coloana 4 "Locul de munca" se menționează pentru toți intimații-reclamanți faptul ca aceștia au avut ca loc de munca "Secția service mașini-unelte cu comanda numerica" - de la angajare și până la Încetarea contractului individual de muncă încheiat cu societatea - și, așa cum am arătat mai sus, aceasta secție nu se încadrează în condiții deosebite de munca, conform prevederilor din Contractele colective de munca încheiate la nivelul societății după anul 1990, aflate la dosarul cauzei;
- în coloana 5 "Perioada acordata de expert în grupa a II-a de munca (100% din programul de lucru)", pentru doi dintre intimații-reclamanți, respectiv: pentru B. D. se acorda grupa a II-a de munca pentru perioada 17.06._01; dar, așa cum reiese din contractele individuale de munca încheiate de B. D. cu societatea, aflate la dosarul cauzei, începând cu data de 01.09.1994 și pana la data de 01.02.2002 (data lichidării din . SA (fosta . fost transferat în cadrul altei secții din IIRUC (Secția 31 Prahova); pentru B. A. se acorda grupa a II-a de munca pentru perioada 18.05._96; dar, așa cum reiese din contractele individuale de munca încheiate de B. A. cu societatea, aflate la dosarul cauzei, începând cu data de 01.09.1994 și pana la data de 01.07.1996 (data lichidării din . SA (fosta . fost transferat în cadrul altei secții din IIRUC (Secția 31 Prahova), ceea ce arata încă o data ca expertul a acordat greșit perioada de încadrare în grupa a II-a de munca, având în vedere faptul ca, începând cu 01.09.1994 și pana la data lichidării din societate, cei doi intimați-reclamanți au avut un alt loc de munca, respectiv, Secția 31 Prahova;
- în coloana 6 "Temei legal" apreciem ca activitatea desfășurata de intimații-reclamanți în locul de munca "Secția service mașini-unelte cu comanda numerica" nu se încadrează în grupa a II-a de munca, corespunzător poz. 33 și 34 din Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, deoarece activitățile menționate în acest act normativ nu au legătura cu obiectul de activitate al societății, respectiv cu activitatea descrisa în acțiune de către intimații-reclamanți și în Raportul de expertiza tehnica judiciara.
Consideră apelanta că din probatoriul aflat la dosarul cauzei, reiese ca intimații-reclamanți nu au depus niciun document justificativ – conform reglementarilor legislative aplicabile în acest sens - din care să rezulte că în perioada în care au fost salariații societății și-au desfășurat activitatea profesională efectiv în condiții deosebite de muncă.
A mai susținut apelanta că la baza întocmirii Raportului de expertiza tehnică judiciară nu au fost avute în vedere documente justificative și evidențe verificabile din perioada în care intimații-reclamanți au fost salariați la . SA (fosta . expertului bazându-se doar pe înscrisuri aflate la dosarul cauzei și pe "referate ale reclamanților", referate pe care le consideram subiective cu privire la descrierea condițiilor de munca și a locului de munca în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
Învederează apelanta că, având în vedere specificul activității societății, faptul ca unii salariați au desfășurat activitatea și la sediile beneficiarilor (în puncte fixe), unde efectuau revizii periodice și reparații la echipamentele de tehnica de calcul și de electronica profesionala, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 care precizează ca "Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca", . SA (fosta . adresa nr. 1173 din 23.04.1999 a solicitat Ministerului Muncii și Protecției Sociale - Direcția Grupe de Munca - precizări cu privire la criteriile și normele legale care reglementează aceste situații, precum și procedura de aplicare a prevederilor acestui articol.
Prin adresa nr. 43G/1328/10.05.1999 emisa de Ministerul Muncii și Protecției Sociale - Cabinet secretar de stat către . SA (fosta . precizează ca - în conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 - dacă salariații societății care și-au desfășurat activitatea în unități al căror personal este încadrat în grupe superioare de munca și care prezintă adeverințe emise de aceste unități din care reiese ca și-au desfășurat activitatea cel puțin 50% și respectiv, 70% din programul de lucru în secții al căror personal beneficiază de încadrare în grupa I sau II de munca și exista evidente verificabile în acest sens, potrivit art. 10 din Ordinul nr. 50/1990 pot fi încadrați în grupa a II-a de munca în procent de maxim 70%. Adresa menționează totodată ca răspunderea pentru încadrarea ilegala a unor categorii de salariați în grupa a II-a de munca revine, în exclusivitate, conducerii unității.
Consideră apelanta că pentru acordarea dreptului de a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, intimații-reclamanți s-au adresat mai întâi instanței de judecată să le constate acest drept și nu către . SA (fosta . pe faptul că nu mai există evidențe verificabile în arhiva societății - dizolvată și radiată din Registrul societăților în noiembrie 2012 - care să demonstreze dacă și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă.
Adeverințele eliberate de societate, la solicitarea angajaților săi, în vederea stabilirii drepturilor de pensie se întocmesc, după caz, și cu evidențierea condițiilor deosebite de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă numai în baza documentelor justificative și evidențelor verificabile aflate în arhiva societății și cu menționarea obligatorie a actelor normative în baza cărora s-au stabilit condiții deosebite de muncă cu încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru locul de muncă în care angajatul și-a desfășurat activitatea în . SA (fosta ., atelier, laborator, zona, punct fix).
Documentele aflate în arhiva societății (state de plată, contracte individuale de muncă, contracte colective de muncă) evidențiază faptul că intimații-reclamanți și-au desfășurat activitatea în condiții normale de muncă respectiv, în grupa a III-a de muncă, în vederea pensionarii, astfel încât, consideră apelanta, prima instanța a admis acțiunea intimaților-reclamanți acordându-le un drept necuvenit, de care să beneficieze în vederea stabilirii drepturilor de pensie având în vedere doar meseria sau funcția precizată în carnetul de muncă, declarațiile date către un expert și Ordinul nr. 50/1990.
Ca urmare, conform hotărârii în prima instanță, societatea este obligată să acorde drepturi necuvenite unor salariați care nu îndeplinesc condiții legale de a beneficia de grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, drepturi care sunt în contradicție cu situația faptică avută în vedere la pronunțarea hotărârii.
În raport de motivele invocate, solicită admiterea apelului, anularea sentinței, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu fosta Întreprindere pentru Întreținerea și Repararea Utilajelor de Calcul și Electronică ., prin Administratorul Judiciar Acsis Solv IPURL să se constate că în perioadele menționate în anexa la cererea de chemare în judecată și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte, îndeplinind funcții și lucrând efectiv 100 % din program, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă .
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Referitor la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
În literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menita sa elimine inconsecventele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna sa se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.
În speța dedusă judecății, prin raportul de expertiză efectuat pe baza analizării legislației în domeniu, a carnetelor de muncă ale reclamanților, a fișelor de post, a contractelor de muncă și a alte asemenea înscrisuri, precum și a condițiilor de lucru privind microclimatul și factorii de mediu ambiant în care reclamanți și-au exercitat sarcinile de muncă, expertul de specialitate a concluzionat că reclamanții din prezenta cauză și-au desfășurat activitatea în puncte fixe aflate în locațiile beneficiarilor ( în una dintre secțiile de prelucrări mecanice deservite sau în spații apropiate). Ca întreprinderi deservite de Filiala Ploiești a societății pârâte s-au reținut: Întreprinderea de Rulmenți Grei (TIMKEN SA), Întreprinderea de Utilaj Chimic (UZUC SA), UMEMAR SA; 1 MAI UPETROM SA; MUNTENIA SA Filipeștii de P. și altele din Câmpina, Râmnicu Sărat, B., Târgoviște, etc.
Din analiza contractelor de muncă ale reclamanților, expertul a reținut că aceștia aveau atribuții comune pentru asigurarea service-ului la mașinile – unelte de comandă numerică, cum ar fi: efectuat revizii periodice la echipamente electronice și electrice, efectuat reparații la echipamente electronice și electrice, sisteme de măsură, poziție, echipamente comandă motoare electrice automate programabile, sisteme/instalații de cablare (fire întrerupte, probleme la cuplare), asigurat întreținerea și repararea automatelor programabile, dulapuri electrice, variatoare de turație pentru acționarea motorului electric de putere și axe, afișaje de cotă, verificarea stării utilajului, a variatoarelor mașinilor și a parametrilor de funcționare, asigurat întreținerea și modernizarea mașinilor cu comandă numerică, verificat reglarea mașinii unelte cu comandă numerică, reglarea statică a sculelor și montarea dispozitivelor de fixare, asigurarea funcționării la parametri prevăzuți în cartea tehnică, participarea la punerea în funcțiune a noilor echipamente.
Având în vedere particularitățile locurilor de muncă în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, expertul a stabilit că activitatea s-a desfășurat în spații închise, că atmosfera era viciată datorită fumului și noxelor provenite de la operația de sudură și vopsire, podeaua era impregnată cu ulei, mâzgă și șpan, erau condiții de luminozitate reduse datorită fumului, lucrul se desfășura în spații înguste, dimensiuni reduse ale fronturilor de lucru, spații incomode pentru operațiile necesare efectuării sarcinilor de muncă, temperaturi ridicate sau scăzute, lucru la înălțime, lucru pe mașini-unelte neasigurate din punct de vedere al protecției și securității în muncă.
Expertul a constat că existau noxe și riscuri astfel cum au fost descrise în raportul de expertiză și că erau condiții deosebit de grele de muncă în condițiile în care se manipulau piese de dimensiuni mari, era zgomot infernal, vibrații, trepidații, pericol de lovire, proiectare de particule în ochi, risc de alunecare, poziții incomode de lucru în interiorul mașinii, pericol de tăiere cu diferite scule, și unelte ascuțite, arsuri, lucru numai în picioare, radiații optice și termice, suprasolicitate fizică și nervoasă.
În concluzie din actele expertizate, expertul a reținut că activitatea zilnică se desfășura efectiv și permanent în locuri de muncă unde condițiile erau dintre cele mai vitrege, nefavorabile de microclimat, expunere profesională la gaze, vibrații, zgomot peste limita admisă, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale.
Reținând că Ordinul 50/1990 pentru perioada 18.03._89 nu condiționa încadrarea în grupele I sau II de muncă de existența buletinelor de determinare a noxelor, expertul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți a primi grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în perioadele menționate în anexa nr.1 a raportului, stabilind că se încadrează în pozițiile 33,34 din Anexa nr.2 la OG 50/1990.
Obiecțiunile formulate de pârâtă împotriva acestui raport de expertiză au fost încuviințate de instanța de apel, expertul susținând în raportul de expertiză refacere că pentru stabilirea condițiilor de muncă în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, au fost avute în vedere documente de încadrare a locurilor de muncă din cadrul . SA Ploiești, ., ., respectiv a beneficiarilor societății pârâte unde și-au desfășurat efectiv activitatea reclamanții și asupra condițiilor cărora pârâta nu avea nici o influență.
Expertul și –a menținut punctul de vedere precizând că având la bază aceleași condiții, personalul de la întreținere din partea acestor beneficiari a fost încadrat de către angajatori sau au obținut prin instanță grupa I sau a II-a de muncă.
Împotriva acestui raport pârâta apelantă nu a mai formulat obiecțiuni.
Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul inițial și raportul refacere întocmit în faza apelului, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantei, justificându-se în raport de considerentele expuse în precedent acordarea grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, reclamanților pentru perioadele menționate în anexa nr.2 conform raportului de expertiză întocmit de expert specialist, ec. N. C. și obligarea pârâtei să elibereze adeverințe reclamanților privind acordarea grupei de muncă.
Societatea pârâtă nu avea cum să controleze condițiile de muncă oferite de beneficiarii săi propriilor angajați, iar în condițiile în care acestora li s-a recunoscut grupa I sau a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții, ar apărea evident ca discriminatorie refuzarea unei astfel de facilități reclamanților.
Conform deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțele judecătorești s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții (condiții) cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, precizându-se că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se afla într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile în care se afla anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că o diferență de tratament trebuie să aibă o justificare obiectiva și rezonabilă, conform art.14 din Convenția C.E.D.O. și Protocolul nr.12 la Convenția CEDO.
În raport de toate argumentele expuse în precedent, Curtea apreciază că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 480 NCPC îl va respinge și va menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta ÎNTREPRINDEREA PENTRU ÎNTREȚINEREA ȘI REPARAREA UTILAJELOR DE CALCUL ȘI ELECTRONICĂ - . administrator judiciar ACSIS SOLV IPURL cu sediul în București, ., corp B, parter, . împotriva sentinței civile nr.1663 pronunțată la 3 iulie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții B. G., B. D., N. D. V., R. C. N., B. A. și B. V., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură I. Ginia, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
9 ex/23.03.2015
j.f. G. M.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Despăgubire. Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 526/2015.... → |
|---|
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
