Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1631/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1631/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1631/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1631
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul S. P., domiciliat în comuna C., ., nr. 860, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1620/8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta UTILITĂȚI A. C. SRL, cu sediul în comuna C., ., ., jud. Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că prin cererea înregistrată sub nr._/19.10.2015, apelantul-pârât S. P. a solicitat în mod expres judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin cererea aflată la fila 13 dosar s-a solicitat în mod expres de către pârâtul S. P. judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub număr de dosar_, reclamanta Utilități A. C. SRL l-a chemat în judecată pe pârâtul S. P., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9.240 lei, reprezentând prime de P. și C., ce i-au fost acordate în mod nejustificat în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o societate comercială cu răspundere limitată, înființată în anul 2010, în temeiul Legii nr. 31/1990 actualizată, având un capital social de 2.000 lei împărțit în 20 de părți sociale, deținute în totalitate de către Unitatea Administrativ Teritorială .> A învederat reclamantă că obiectul principal de activitate îl reprezintă captarea, tratarea și distribuția apei, precum și colectarea, transportul, evacuarea apelor uzate și epurarea acestora, în acest sens, societatea având ca principal scop efectuarea de acte de comerț corespunzătoare obiectului de activitate aprobat prin statutul societății, precum și prestări de servicii în condiții de eficiență.
A precizat reclamantă că este condusă de Consiliul de Administrație format, în perioada 2011 – 2013, din 3 membri, iar în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013, avea un număr mediu de 9 angajați, printre care și pârâtul care a fost încadrat în funcția de director în baza contractului individual de munca înregistrat sub nr. 3/30.12.2010 în registrul de evidență a salariaților.
A învederat reclamanta că și-a desfășurat activitatea conform statutului societății și obiectului de activitate, neavând în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 un Contract colectiv de muncă aprobat de Consiliul de administrație și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova.
A precizat reclamanta că, în perioada 06.01._14, în cadrul societății a avut loc un control efectuat de către Curtea de Conturi, care potrivit Raportul de control din data de 26.02.2014 care, pct. 3.4.1, a constatat că în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 s-au acordat, în mod nejustificat, prime de P. și de C. și compensații pentru ieșirea la pensie angajaților, fără dispoziție din partea Consiliului de Administrație, în baza unui contract colectiv de muncă ce nu a fost încheiat, aprobat și înregistrat conform prevederilor legale în vigoare.
Astfel, Curtea de Conturi a concluzionat, faptul ca primele acordate personalului societății în baza contractului colectiv de muncă care nu a fost întocmit și înregistrat conform normelor legale incidente (art.130 alin.1, 2, 5 și urm., art.143 si art.144 din Legea nr.62/2011 a dialogului social) în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 nu au temei legal și că aceste abateri au fost posibile ca urmare a necunoașterii prevederilor legate de către personalul cu atribuții privind drepturile salariate, neorganizarea și nefuncționarea controalelor interne si exercitarea deficitara a controlului din partea cenzorului.
A arătat reclamantă că recomandarea Curții de Conturi a fost în sensul de a se recupera prejudiciul creat ca urmare a plaților nedatorate efectuate către salariații societății în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013.
A învederat reclamanta că i-a fost achitată pârâtului S. P., suma de 11.050 lei, reprezentând prime de P. și de C., aferentă perioadei decembrie 2011 - decembrie 2013.
A precizat reclamanta că urmare discuțiilor purtate cu pârâtul, acesta și-a însușit concluziile raportului de control al Curții de Conturi, semnând angajamentul de plata înregistrat la . SRL sub nr. 239/25.06.2014, fiind de acord să restituie în mod amiabil și eșalonat suma încasată, în termen de 36 luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014.
Astfel, a arătat reclamanta, pârâtul a achitat suma de 1810 lei, rămânând de achitat suma de 9240 lei, încă prin adresa înregistrată la societate sub nr. 529/18.11.2014, acesta a arătat că nu mai înțelege să achite diferența de bani, deoarece considera că a intervenit cu privire la aceste sume amnistia fiscală, conform Legii nr. 124/2014, astfel, societatea fiind obligată să procedeze la recuperarea acestei sume nedatorate achitate către parat pe calea unei acțiuni în instanța.
Cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri public (așa numita lege a amnistiei fiscale), reclamanta a învederat că, din chiar conținutul art. 1 lit. a și b rezultă persoanele cărora le sunt aplicabile prevederile acestei norme de drept.
Condiția esențială este ca veniturile de natura salarială să fi fost stabilite potrivit actelor normative menționate în cuprinsul art. 1 lit. a) din Legea nr. 214/2014, norme care se referă la salarizarea personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.
A precizat reclamantă că, societatea funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, obținând venituri din derularea de activități economice, având autonomie financiară și, pe cale de consecință, aceste venituri salariale nu fac obiectul normelor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.
Pârâtul S. P. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a arătat că sumele pretinse de reclamantă, au fost perfect legale, astfel încât nu datorează societății nicio sumă de bani, întrucât în ședința Consiliului de Administrație din data de 29 ianuarie 2013, la punctul 6 - Diverse a fost discutat și acceptat contractul colectiv de muncă - bază legală ce reglementează aceste drepturi salariale.
A arătat pârâtul că, în ședințele Consiliului Local din datele de 26 aprilie 2011, 8 mai 2012 și 5 aprilie 2013 s-a discutat și aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, buget ce conține prevederi bugetare pentru sumele acordate.
A precizat că a semnat angajamentul de plată la insistentele conducerii societății, deși nu a considerat că datorează vreo sumă, întrucât era în discuție o lege a amnistiei fiscale, lucru care l-a îndreptățit să creadă că nu va mai avea nicio obligație financiară față de societate, iar după aprobarea Legii nr. 124/2014, a solicitat anularea angajamentului de plată, întrucât prin adresa nr. 2045/2014 a Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, inițiatorul legii a precizat că salariaților le sunt aplicabile prevederile legii, reclamanta fiind o societate cu capital integral de stat, autofinanțată din venituri proprii, acționar unic fiind Consiliul Local C., iar sumele au fost trecute în buget la cheltuieli de personal.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1620/8 iunie 2015, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 9.240 lei, reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C., acordate în mod nejustificat, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.2/30.10.2010, pârâtul este angajatul reclamantei . SRL, în calitate de operator hidro, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 03.01.2011.
A reținut tribunalul că urmare a verificărilor întreprinse de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, a fost întocmit Raportul de control înregistrat sub nr. 87/ 26.02.2014, în cuprinsul căruia s-a consemnat împrejurarea că, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, s-au acordat angajaților societății „prime” pentru sărbătorile pascale și de C. în sumă nete individuala egală cu „salariul mediu brut pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale”, în perioada analizată fiind estimate plăți nete totale de 89.460 lei și contribuții sociale si impozit pe venit aferente in sumă de 73.551 lei.
Tribunalul a constatat, analizând înscrisul intitulat „Stat de plată – sume imputate Curtea de Conturi” că, la poziția nr. 4, figurează pârâtul S. P. cu suma încasată de 11.050 lei, iar urmare a angajamentului de plată încheiat la data de 25.06.2014, pârâtul se obligă să plătească suma de 11.050 lei, actualizată, conform legislației în vigoare, în termen de 36 de luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014, prin rețineri succesive din salariile lunare, respectiv 290 lei/lună.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 256 alin. 1 Codul muncii „salariatul care a încasat de la angajat o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
În speță, tribunalul a reținut că sumele achitate de reclamantă, pârâtului, în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013, nu au o bază legală, recomandarea Curții de Conturi fiind în sensul de a se proceda la recuperarea prejudiciului creat ca urmare a plăților nedatorate efectuate către salariați în perioada menționată.
Susținerile pârâtului din întâmpinare, în sensul că la insistențele conducerii societății a încheiat angajamentului de plată, reprezintă, pe de o parte, simple afirmații, iar pe de altă parte, nu au fost probate, a arătat tribunalul
Susținerea privind incidența prevederilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice (legea amnistiei fiscale) nu poate fi reținută, câtă vreme, condiția esențială este ca veniturile de natură salarială să fi fost stabilite potrivit actelor normative menționate în art.1 lit. a din Legea nr. 214/2014, norme care se referă la salarizarea personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.
Cum, reclamanta . SRL funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 a societăților comerciale, obținând venituri din derularea activităților economice, este evident că beneficiază de autonomie financiară și, pe cale de consecință, veniturile salariale în litigiu nu fac obiectul normelor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.
Pentru aceste considerentele, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 9.240 lei, reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C. acordate, în mod nejustificat, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal, pârâtul S. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul a arătat că se încadrează în prevederile Legii nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice (legea amnistiei fiscale), având în vedere că sumele ce reprezintă prime de Paști și de C. au fost trecute în bugetul de venituri și cheltuieli, buget ce a fost aprobat de Consiliul de Administrație și că dacă aceste sume nu ar fi fost corecte, bugetul nu ar fi fost aprobat.
Referitor la contractul colectiv de muncă, apelantul arată că acesta a fost însușit de Consiliul de Administrație.
Potrivit art. 229 pct. 2 Codul muncii, contractul colectiv de muncă este obligatoriu la societățile cu peste 21 de salariați, iar reclamanta . SRL, are un număr de 9 salariați.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282- 298 și ale art. 274 din noul Cod de procedură civilă.
Intimata-pârâtă Utilități A. C. SRL nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la susținere apelantului că se încadrează în prevederile Legii nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice (legea amnistiei fiscale), având în vedere că sumele ce reprezintă prime de Paști și de C. au fost trecute în bugetul de venituri și cheltuieli,Curtea va reține următoarele:
Urmare a verificărilor întreprinse de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, s-a întocmit Raportul de control înregistrat sub nr. 87/ 26.02.2014, în care se arată că, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, s-au acordat angajaților societății „prime” pentru sărbătorile pascale și de C. în sumă nete individuala egală cu „salariul mediu brut pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale”, în perioada analizată fiind estimate plăți nete totale de 89.460 lei și contribuții sociale si impozit pe venit aferente in sumă de 73.551 lei.
Din înscrisul intitulat „Stat de plată – sume imputate Curtea de Conturi” reiese că, la poziția nr. 4, figurează pârâtul S. P. cu suma încasată de 11.050 lei, iar prin angajamentul de plată încheiat la data de 25.06.2014, pârâtul se obligă să plătească suma de 11.050 lei, actualizată, conform legislației în vigoare, în termen de 36 de luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014, prin rețineri succesive din salariile lunare, respectiv 290 lei/lună.
Prin art.2 din Legea nr.124/2014 se arată situațiile în care se exonerează de le plată sumele reprezentând venituri de natură salarială precum și alte venituri, respectiv:Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.(alin.1)
(2) Se exonerează de la plată sumele nerecuperate de către instituțiile publice reprezentând contravaloarea tichetelor cadou acordate în anii 2008 și 2009 prin hotărâri ale consiliilor locale, pe care personalul din învățământul preuniversitar de stat trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
(3) Se exonerează de la plată sumele nerecuperate de către instituțiile publice reprezentând plata indemnizațiilor pentru concediile medicale ale salariaților suportate integral din credite primite de la bugetul de stat și nerecuperate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în termenul legal de prescripție, respectiv la finele lunii decembrie 2013, pe care persoanele identificate de angajator ca responsabile trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
(4) Se exonerează de la plată sumele nerecuperate de către instituțiile publice reprezentând plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, alte drepturi, precum și despăgubiri morale către salariații disponibilizați din administrația publică centrală și locală ca urmare a punerii în aplicare a unor acte normative emise de Guvernul României și ulterior respinse sau declarate neconstituționale, acordate în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, definitive de reintegrare, și care au fost reținute de Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control ca fiind prejudicii.
(5) Se exonerează de la plată sumele reprezentând plata salariilor și a altor drepturi salariale acordate salariaților care au fost numiți în funcții publice în temeiul unor acte normative emise de Guvernul României și care au continuat exercitarea funcțiilor și după respingerea sau declararea lor ca fiind neconstituționale, și care au fost reținute de Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control ca fiind prejudicii.
Din analiza textului de lege sus menționat se poate constata că sumele încasate de apelant nu se încarează în niciuna din situațiile menționate în lege, motiv pentru care în mod corect s-a admis de către instanța de fond acțiunea formulată de reclamant.
În baza art.480 alin.1 NCPC va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. P., domiciliat în ., nr. 860, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1620/8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta UTILITĂȚI A. C. SRL, cu sediul în comuna C., ., ., jud. Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
4 ex./5.11.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. A.-G. H.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 139/2015.... → |
|---|
