Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 139/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 139
Ședința publică din data de 9 februarie 2015
Președinte - C. - P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2050/19.09. 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul M. F., cu domiciliul în Ploiești, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă, reprezentată de consilier juridic D. Edwin, conform delegației din data de 09.02.2015, intimatul-pârât, M. F., reprezentat de avocat R. R., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._ Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scut de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se învederează că în procedura prealabilă, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar de către intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.
La solicitarea instanței, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic D. Edwin, pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat R. R., pentru intimatul-pârât, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Potrivit art. 254 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina lor și în legătură cu munca lor. Așadar, era necesar ca prejudiciul material suferit de angajator să fie rezultatul faptei ilicite și personale a salariatul săvârșite în legătură cu munca sa, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 63/02.02.2015 pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.12.2013 reclamanta . SA Ploiești, a chemat în judecată pârâtul M. F., angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la . în funcția de inginer, pentru a fi obligat la plata debitului în sumă de 6.335,18 lei reprezentând prejudiciu adus societății stabilit conform Notelor de Constatare 4621/15.03.2013 si_/31.10.2013 întocmite de Biroul Control Financiar Gestiune al societății.
A mai solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în data de 08.05.2009, pe ., a avut loc un accident de circulație în urma căruia autobuzul cu nr. de înmatriculare_ aparținând . produs pagube materiale la 2 imobile situate pe această stradă, la numerele 76 - proprietar D. V. și la numărul 78 - proprietar I. A..
În urma acestui eveniment rutier au fost deschise dosare de dauna la societatea de asigurare Astra, iar reparațiile la cele 2 imobile au fost efectuate de către . (fosta RATP Ploiești) prin Serviciul Tehnic Investiții cu materiale și personal propriu.
Urmare controlului intern desfășurat prin Biroul Control Financiar Gestiune al .-a constatat că pentru efectuarea reparațiilor la cele doua imobile avariate în urma evenimentului rutier, Serviciul Tehnic Investiții a emis doua comenzi de lucru respectiv comanda nr._000009/14.05.2009 și comanda nr._000009/14.05. 2009.
Pârâtul M. F. ocupa funcția de responsabil al . relația cu societățile de asigurare, iar potrivit Fisei Atribuțiunilor de serviciu acesta „reprezintă RATP Ploiești in relația cu societățile de asigurare pentru deschiderea dosarelor de dauna in vederea recuperării prin cereri de despăgubire de către RATP Ploiești a contravalorii reparațiilor executate conform deciziei interne a conducerii Regiei".
Deși pârâtul a declarat în scris în cadrul cercetării efectuate de Biroul Financiar Gestiune că la dosarul de dauna a fost depus câte un exemplar al fiecărui deviz cu lucrările de reparații executate de societatea reclamantă, nu a putut face dovada depunerii acestora și nici nu exista dovezi că pârâtul a primit de la societatea de asigurare Astra un răspuns pentru emiterea facturilor fiscale aferente reparațiilor efectuate de unitatea reclamantă la cele 2 imobile avariate.
Totodată, pârâtul M. F. nu a informat în scris conducerea societății reclamante despre aceste aspecte privind lipsa unor documente in dosarele de dauna și nici nu a urmărit prin întocmirea la societatea de asigurare a unor cereri de despăgubire, recuperarea contravalorii reparațiilor executate de . celor 2 imobile.
Cuantumul total al prejudiciului stabilit de către organul de control Financiar Gestiune al Regiei prin Nota de Constatare CFG 4621/15.03.2013 și_/31.10.2013 a fost de 19.005,54 lei cu TVA, iar în ceea ce privește vinovăția in această cauză, organul de control intern, raportat și la dispozițiile art. 1383 cod civil a stabilit că persoanele vinovate în speța de față sunt în număr de 3 (inclusiv paratul), acestea răspunzând în solidar pentru prejudiciul cauzat unității reclamante, respectiv: Ing. P. G. (Sef Serviciu Tehnic Investiții)- pârât în prezenta cauză-pentru nefinalizarea comenzilor de lucru și neemiterea facturilor, Ing. S. M. (locțiitor Sef Serviciu Tehnic Investiții) nefinalizarea comenzilor de lucru și neemiterea facturilor - pe perioada cât l-a înlocuit pe Șeful Serviciului Tehnic Investiții - P. G. și Ing. M. F. —pârât în prezenta cauză— responsabilul unității reclamante în relația cu societățile de asigurare - pentru nedepunerea tuturor diligențelor și a documentelor în dosarele de daună de la societatea de asigurare Astra.
A mai precizat că fiecăruia dintre aceste persoane îi revine la plată suma 6.335,18 lei.
În acest sens, unitatea reclamantă a emis la plata în sarcina salariatului parat M. F. factura nr._/31.10.2013, in cuantum de 6.335,18 lei, reprezentând contravaloarea pagubei pricinuite societății reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ce îi reveneau.
În încercarea de rezolvare a prezentei situații s-a apelat la instituția medierii în prezenta cauză, mediere care, în urma convocării părților prin Birou Mediator I. T., a eșuat conform Procesului verbal de închidere a medierii din 15.10.2013, modalitatea de soluționare a prezentului litigiu rămânând să fie soluționată pe calea instanțelor judecătorești.
Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 6.335,18 lei, precum și a dobânzii legale calculate până la data plații efective a debitului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 254 si 255 din Codul Muncii și art. 1381 și următoarele Noul Cod Civil.
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 07.05.2014 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta S.C T. Calatori Express SA Ploiești, ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamantului din cererea introductivă de instanța nu reflectă întocmai realitatea, faptele fiind prezentate instanței de judecată într-o modalitate trunchiata, încercându-se de fapt, ascunderea propriei culpe in încercarea de a se recupera de la salariați o paguba in patrimoniu, paguba de care pârâtul M. F. nu se face vinovat.
In drept, a făcut referire la disp. art. 254 alin. (1) Codul Muncii, menționând că, pentru atragerea răspunderii patrimoniale este necesar ca prejudiciul material suferit de angajator să fie rezultatul faptei ilicite și personale a salariatului săvârșite în legătură cu munca sa, altfel spus să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Așadar, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei trebuie analizat în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
In opinia pârâtului, un reper esențial este fișa postului, iar unitatea trebuia să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii.
S-a mai susținut că, este adevărat faptul că printre atribuțiile ce-i reveneau acestuia, conform Fisei postului, exista si competenta de a "reprezenta societatea reclamantă în relațiile cu societățile de asigurări pentru deschiderea dosarelor de daună în vederea introducerii în reparație a autovehiculelor implicate în accidente și recuperarea prin cereri de despăgubire de către RATP Ploiești a contravalorii reparațiilor executate conform deciziei interne a conducerii Regiei".
Așadar, din economia textului precizat, din Fișa postului, anexa la contractul individual de munca nr._, reiese clar că aceasta competență ce i-a fost atribuită se referea la bunurile ce sunt proprietatea reclamantei, atâta vreme cât un dosar de daună sau o cerere de despăgubire formulata la asigurător poate fi formulata exclusiv de persoana prejudiciata.
De altfel, acest lucru este confirmat si de societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA SA prin adresa SA_/31.10.2012, în care se face cunoscut că proprietarii celor 2 imobile sunt îndreptățiți să înainteze cereri de pretenții în calitate de părți prejudiciate.
Astfel, nu se poate reține că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu sau le-ar fi îndeplinit in mod necorespunzător și că nu ar fi făcut demersurile necesare in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, având in vedere ca autobuzul_ ce aparținea reclamantei a fost reparat beneficiind de polița CASCO.
Mai mult, după producerea evenimentului rutier paratul a predat persoanelor păgubite polița RCA_, polița valabila la acea data, in baza căreia s-au deschis dosarele de dauna PH 1009 DA_ si PH 1009 DA_ in baza avizărilor depuse de persoanele prejudiciate.
Acestea erau singurele atribuțiuni de serviciu ce-i reveneau paratului conform competentelor stabilite de angajator in legătura cu evenimentul rutier produs la 08.05.2009.
Pârâtul a mai arătat că răspunderea patrimonială în dreptul muncii are ca temei vinovăția celui în cauză, întrucât angajarea răspunderii se poate face pentru pagubele produse angajatorului din vina salariaților și în legătură cu munca lor, or in speța nu exista vinovăția salariatului in legătura cu munca sa si competentele ce-i reveneau.
Astfel, faptul ca printr-o decizie a conducerii RATP Ploiești s-a luat decizia ca reparațiile sa fie făcute cu manopera si personal propriu, deși exista o asigurare valabila si care ar fi permis ca reparațiile sa fie făcute de orice firma de construcții agreata de asigurător, faptul ca alte departamente ale Regiei nu si-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau, reprezintă situații ce nu pot fi imputate paratului întrucât acesta si-a îndeplinit in totalitate sarcinile ce-i reveneau in exercitarea funcției sale.
„Misiunea" salariatului s-a încheiat in momentul predării poliței de asigurare si in momentul reparării autobuzului ce aparține Regiei, ceea ce demonstrează ca si-a îndeplinit eficient mandatul de reprezentare ce i-a fost încredințat.
Pârâtul a mai menționat că vinovăția este o condiție a răspunderii patrimoniale fără de care aceasta nu există.
De asemenea, a mai precizat că răspunderea patrimonială este angajată în egală măsură pentru toate formele vinovăției. Astfel, codul muncii stabilește, cu titlu de excepție, situațiile în care gradul de vinovăție produce efecte diferite, respectiv producerea prejudiciului de mai mulți salariați.
Totodată, răspunderea patrimoniala este o răspundere individuală, excluzând, în principiu, solidaritatea.
Cu toate acesta, reclamanta a considerat fără nicio o justificare si fără niciun temei legal ca persoanele vinovate sunt in număr de trei, urmând a răspunde in solidar pentru prejudiciul creat.
De asemenea, nici Nota de constatare din 15.03.2013 si nici completarea la aceasta din 31.10.2013, acte ce emana de la societatea reclamanta, nu conțin mai multe precizări in acest sens, nestabilindu-se in mod concret vinovăția fiecăruia.
Pârâtul a învederat că se încalcă astfel prevederile art. 255 din Codul Muncii, conform cărora in cazul în care se presupune ca prejudiciul a fost produs de mai mulți salariați, dar nu se poate stabili proporția în care fiecare a contribuit la producerea acestuia, răspunderea patrimonială se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei.
Totodată, tot din completarea la Nota de calcul din 31.10.2013 reiese ca prejudiciul solicitat prin prezenta acțiune nu este cert, a fost calculat după 4 ani de la data producerii evenimentului, . si care conține date eronate, modificându-se suma stabilita inițial ce a fost solicitata asigurătorului 26.508,88 lei cu TVA la suma de 19.005,54 lei cu TVA.
Mai mult, devizul estimativ întocmit imediat după accident de societatea reclamanta a fost refuzat de către societatea asigurătoare, care a apreciat prin inspectorii proprii ca suma necesara reparațiilor ar fi de aproximativ 6.500 lei, împrejurare confirmata si prin Notele de constatare întocmite la 18.05.2009.
A mai susținut pârâtul că reclamanta înregistrează in contabilitate cheltuieli materiale aferente celor doua comenzi de reparații ale imobilelor in valoare totala de 5.247,05 lei, diferența pana la suma solicitata fiind manopera pe care a executat-o cu personalul propriu si care a fost plătit la acea data conform CIM si nu muncii pe care au prestat-o.
De asemenea, a mai menționat că, pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească si următoarele condiții: să fie real, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze, să fie cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material, să nu fi fost reparat; în situația în care salariatul deteriorează un bun al firmei, care este asigurat și pentru care s-au solicitat despăgubiri, salariatul nu va mai putea fi ținut să repare prejudiciul.
In ceea ce privește ultima condiție, pârâtul a arătat că se poate considera ca prejudiciul ar fi putut fi reparat prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către Serviciul Tehnic Investiții care a reparat efectiv imobilele, care a emis un deviz estimativ si un deviz postcalcul, dar care nu a închis comenzile de lucru prin emiterea facturilor fiscale aferente ce trebuiau predate persoanelor prejudiciate, acesta situație fiind recunoscuta de însăși reclamanta prin conținutul Completării la nota de constatare din 31.10.2013, niciuna din sarcinile enumerate nefiind in Fisa postului paratului.
Nu in ultimul rând, reclamanta nu dovedește existenta raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Astfel, existența unei pagube în patrimoniul societății reclamante nu este suficientă pentru a antrena în concret răspunderea unui salariat, în condițiile în care atât sub aspectul vinovăției, cât și sub aspectul legăturii de cauzalitate între faptă si prejudiciu, reclamanta nedovedind vinovăția paratului.
Elementele răspunderii materiale a angajatului nu sunt întrunite în cauză în sensul în care este necesar ca fapta comisivă sau omisivă să aibă caracter ilicit, să fie în legătură cu activitatea desfășurată și cu atribuții concrete de serviciu.
In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantei.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, respectiv:factură fiscală, proces verbal de închidere a medierii, completare la nota de constatare nr. CFG 4621/15.03.2013, Hotărârea nr.1/6.02.2009 a Consiliului de Administrație a RATP Ploiești - în extras, adresa Societății de Asigurare Reasigurare Astra Asigurări nr. 3822/6.11.2012 și adresa nr. SA_/31.10.2012 a societății reclamante către societatea de asigurări, fișa postului - Anexă la contractul individual de muncă nr._ al pârâtului (înscrisuri depuse de reclamantă), raport bonuri din 01.01._10, extras privind descrierea și măsurarea avariilor produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare PH-1009-DA_, deviz post calcul, notă de constatare și au fost luate interogatoriile părților.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2050/19.09.2014, Tribunalul Prahova a respinge acțiunea formulată de . SA PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că:
În conformitate cu disp.art.254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
A..2 prevede că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Răspunderea patrimoniala este o sancțiune specifică ce intervine pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, în executarea unui contract și are caracter reparator.
Răspunderea patrimonială reprezintă o formă distinctă de răspundere juridică, proprie salariaților și ea intervine in situația in care este încălcată o obligație concretă stabilită printr-un contract preexistent.
Răspunderea patrimonială reprezintă o formă a răspunderii juridice ce constă în obligația celor încadrați în muncă de a repara, in condițiile și limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unității din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru declanșarea răspunderii patrimoniala este necesar ca persoana vinovată de producerea pagubei să se găsească . de muncă cu angajatorul prejudiciat.
Totodată, pentru angajarea răspunderii patrimoniale este necesară existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa ) salariatului, toate aceste 5 condiții urmând a fi îndeplinite cumulativ, pentru că lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură răspunderea.
Fapta ilicită constă fie într-o acțiune sau o inacțiune, iar pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, decurgând din contractul individual de muncă, în conținutul căruia sunt incluse, pe lângă obligațiile concrete specifice naturii funcției, felului și locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute de legi și alte acte normative, iar angajatorul trebuie să dovedească în instanță ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au dus la crearea prejudiciului respectiv.
Pentru a interveni răspunderea patrimonială este necesar ca fapta ce a produs paguba să fie in legătură cu munca prestată, așa cum prevede expres art.254 alin.1 din Codul Muncii.
Producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al acestuia este de esența răspunderii patrimoniale și constă într-o modificare negativa a patrimoniului printr-o diminuare a activului, ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite sau prin creșterea pasivului de care sunt vinovate peroanele încadrate în muncă, în conținutul său intrând atât paguba efectiva cât și beneficiul nerealizat.
Prejudiciul trebuie să fie real și cert, pentru a angaja răspunderea patrimonială deci evaluarea pagubei și, respectiv, întinderea despăgubirii, urmând a se stabili pe baza unor date economice concrete pentru că, în lipsa unor elemente determinante a valorii prejudiciului nu se poate stabili întinderea acestuia și, deci, prejudiciul nu există.
De asemenea, prejudiciul trebuie să fie cauzat direct angajatorului, să fie material, condiție ce rezultă expres din ar,254 alin.1 Codul Muncii, conform căruia salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului.
Pentru a fi apt să determine răspunderea patrimonială, prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
Aprecierea caracterului real și cert al prejudiciului, presupune evaluarea pagubei și, deci, a întinderii prejudiciului.
O altă condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale presupune existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu, adică legătura dintre cauză și efect, urmând a fi stabilită în fiecare caz în parte, fapta sau faptele ce au putut determina transformarea prejudiciului în realitate.
Ultima condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale presupune existenta vinovăției sau culpei autorului faptei ilicite, cauzatoare a prejudiciului, vinovăție ce constituie elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale distincția dintre formele și gradele vinovăției nu produce efecte, întrucât salariatul răspunde de repararea prejudiciului, chiar și în cazul in care culpa sa a fost foarte ușoară.
Mai arată instanța de fond că, potrivit fișei postului, pârâtul M. F., îndeplinea funcția de responsabil al .. SA în relațiile cu societățile de asigurare și, potrivit fișei atribuțiunilor de serviciu, reprezenta societatea reclamantă în relația cu societățile de asigurare pentru deschiderea dosarelor de daună, în vederea recuperării contravalorii reparațiilor executate conform deciziei interne a conducerii regiei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul, la data producerii evenimentului rutier, a predat persoanelor păgubite polița RCA_, poliță în baza căreia s-au deschis dosarele de daună PH 1009 DA_ și PH 1009 DA_ în baza avizărilor depuse de persoanele prejudiciate, respectiv pentru accidentul de circulație în urma căruia autobuzul cu nr. de înmatriculare PH 82 aparținând .. SA a produs pagube materiale la două imobile situate pe . la numerele 76 - proprietar D. V. și la nr. 78- proprietar I. A..
În acest sens, pârâtul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, susținerea reclamantei in sens contrar fiind neîntemeiată.
Pe de altă parte, societatea de Societatea de Asigurare Reasigurare Astra Asigurări prin adresa nr.3822/6.11.2012, răspuns la adresa SA_/31.10.2012 a societății reclamante, comunică faptul că, în urma evenimentului rutier din data de 08.05.2009 produs in Ploiești pe . a fost implicat autobuzul cu nr. de înmatriculare PH 82 aparținând .. SA, în urma căruia au rezultat pagube materiale la imobilele cu nr. 76 și 78, în baza polița RCA_ s-au deschis dosarele de daună PH 1009 DA_ și PH 1009 DA_.
Aceeași adresă menționează faptul că, dosarele de daună au fost deschise în baza avizărilor depuse de persoanele prejudiciate, respectiv D. V. și I. A., proprietarii celor două imobile, îndreptățiți să înainteze cererile de pretenții, in calitate de părți prejudiciate ca urmare a evenimentului rutier.
Se arată că dosarele nu au fost soluționate prin plata despăgubirilor, deoarece părțile prejudiciate nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar documentele necesare care le-au fost solicitate prin nota de constatare adusă la cunoștință acestora, sub semnătură.
Astfel, pârâtul a predat persoanelor păgubite polița în baza căreia s-au deschis dosarele de daună pentru cele două persoane prejudiciate, iar faptul că acestea nu au înaintat cereri de despăgubiri nu poate fi imputat pârâtului care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, astfel cum rezultă din fișa postului.
Din răspunsul pârâtului la interogatoriul luat de societatea reclamantă, acesta arată că prejudiciul pentru autobuzul avariat a fost recuperat, iar documentele necesare completării dosarului de daune au fost înmânate proprietarilor prejudiciați.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor esențiale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel cum au fost acestea au fost menționate anterior, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul societății, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, context in care tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta . SA, arătând în esență că, prima critică adusă sentinței privește aspectul că deși instanța de fond a luat act de sarcina pârâtului de a reprezenta societatea în relația cu societățile de asigurare pentru deschiderea dosarelor de daună și recuperarea prin cereri de despăgubire de către RATP a contravalorii reparațiilor executate, consideră nejustificat că nu există dovezi că acesta nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, întrucât a recuperat prejudiciul pentru autobuzul implicat în incident. De asemenea, instanța consideră că salariatul în cauză și-a îndeplinit obligația de a preda persoanelor păgubite polița de asigurare în baza căreia s-au deschis dosarele de daună pentru cele 2 persoane prejudiciate, iar faptul că acestea nu au înaintat cereri de despăgubiri nu poate fi imputat pârâtului care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, argumentație cu care nu sunt de acord, întrucât consideră că pârâtul și-a îndeplinit atribuțiile parțial, nedepunând toate eforturile pentru completarea dosarelor de daună și neinformând conducerea societății asupra cauzelor necompletării dosarelor.
Instanța de fond a reținut aspectul că părțile prejudiciate nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar documentele necesare care le-au fost solicitate prin nota de constatare adusă la cunoștință acestora. Într-adevăr, din notele de constatare emise de societatea de asigurare rezultă clar obligația proprietarilor celor 2 imobile, după ce au deschis dosarele de daune (obligație îndeplinită) de a depune facturile aferente celor două devize de reparații împreună cu cererile de despăgubire în care se preciza că beneficiarul plății era R.A.T.P. Ploiești (obligație neîndeplinită datorită faptului că în urma terminării lucrărilor de reparații, Serv. Tehnic Investiții nu a închis comenzile de lucru prin emiterea facturilor aferente).
Chiar dacă serviciul intern mai sus menționat nu a îndeplinit o obligație esențială în rezolvarea dosarelor de daune, nu se poate exclude răspunderea pârâtului, întrucât acesta cunoștea obligațiile impuse prin notele de constatare în sarcina păgubiților și avea obligația de a comunica persoanelor răspunzătoare necesitatea emiterii respectivelor documente - deviz pentru reparații și facturi fiscale, iar în cazul în care acestea nu își îndeplineau obligațiile de serviciu în legătură cu evenimentul declanșator, să informeze conducerea societății cu privire la această neîndeplinire care împiedica recuperarea c/v reparațiilor efectuate la cele 2 imobile de Ia societatea de asigurare.
In privința aspectelor condițiilor răspunderii civile, consideră că, în cazul celor 3 salariați care nu au efectuat în termenul legal de prescriție demersurile necesare pentru recuperarea de către Regie a cheltuielilor ocazionate de reparațiile celor 2 imobile de la asigurătorul Astra, sunt întrunite condițiile răspunderii civile, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cert, vinovăția salariatului și legătura de cauzalitate.
Fapta ilicită a salariatului în legătură cu munca sa: pârâtul a reprezentat societatea în relația cu societățile de asigurare pentru deschiderea dosarelor de daună și recuperarea prin cereri de despăgubire de către RATP a contravalorii reparațiilor executate, iar în speța de față procedura nu a fost dusă Ia capăt, pârâtul nedepunând toate eforturile pentru completarea dosarelor de daună și neinformând conducerea societății asupra cauzelor necompletării dosarelor..
Existența unui prejudiciu cert: este evident că prejudiciul adus Regiei există încă, rezultând din nerecuperarea de către cei trei salariați care aveau responsabilități în acest domeniu, a c/v reparațiilor, astfel cum au fost calculate și confirmate de către șeful Serviciului Tehnic Investiții în anul 2010 (când au fost transmise devizele către Astra), cât și ulterior, reconfirmat și recalculat de Serv. CFG din cadrul Societății prin nota nr._/31.10.2013.
Prejudiciul a fost confirmat și recalculat de Serv. CFG din cadrul Societății prin nota nr._/31.10.2013, cu mențiunea că față de valoarea corectată a devizelor, suma care se solicită a fi recuperată în solidar de la cei 3 salariați este mai mică, întrucât a fost reevaluat, întrucât costul devizelor nu mai putea fi recuperat de la societatea de asigurare, astfel încât s-a recalculat valoarea devizelor prin aplicarea unui tarif de 19,20 lei/oră de manoperă, valabil pentru reparațiile pentru activitatea proprie.
Vinovăția salariatului - constă în neîndeplinirea obligației statuate în fișa postului de reprezentare a societății în relația cu societățile de asigurare pentru deschiderea dosarelor de daună și recuperarea prin cereri de despăgubire de către RATP a contravalorii reparațiilor executate, pentru considerentele arătate pe larg mai sus.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - este evidentă în cauză, a fost reliefată de însuși pârât, respectiv a menționat că societatea de asigurare a refuzat efectuarea plății devizelor, și, pe de altă parte, dosarele de daună nu au fost închise prin plata despăgubirilor, întrucât proprietarii celor 2 imobile nu au depus la dosare documentele solicitate - devizele și facturile pentru reparații, obligații ale persoanelor prejudiciate care nu s-au putut îndeplini de către acestea tocmai din cauza neîndeplinirii de către pârât a obligației sale prevăzută în fișa postului.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului și casarea sentinței civile nr. 2050/19.09.2014.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. T. C. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu salariatul M. F., obligarea acestuia, în calitate de salariat la plata debitului în sumă de 6.335,18 lei reprezentând prejudiciu adus societății, conform Notelor de constatare nr._.03.2013 și_ din data de 31.10.2013 emise de Biroul Control Financiar Gestiune al societății.
Curtea mai reține că în urma producerii unui accident de circulație în data de 08.05.2009 s-au produs pagube materiale la două imobile, pentru care au fost deschise dosare de daună la Societatea de asigurare Astra pe numele proprietarilor imobilelor. Reparațiile la cele două imobile au fost efectuate de către S.C. T. C. Express SA, în regie proprie ( cu materiale și personal propriu), prin Serviciul Tehnic Investiții.
Contravaloarea reparațiilor efectuate nu a putut fi recuperată de la societatea de asigurare datorită nedepunerii în timp util la dosarul de daună a devizului pentru reparații și facturilor fiscale, acte ce trebuiau emise de către Serviciul tehnic investiții.
Motivul neemiterii în timp util a devizului pentru reparații și a facturilor fisacale, așa cum se consemnează în completarea la Nota de constatare nr. CFG 4621/15.03.2013 constă în lipsa unei proceduri de normare a timpului de lucru necesar diferitelor tipuri de lucrări efectuate în cadrul societății, precum și întocmirea eronată a devizelor estimative .
Potrivit disp. art. 254 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Curtea constată că intimatul – pârât ocupa funcția de responsabil al . relațiile cu societățile de asigurare, iar potrivit fișei postului acesta „reprezintă Regia, având împuternicire de reprezentare, în relațiile cu societățile de asigurare”. Deasemnea, acesta programează și urmărește repararea autovehiculelor implicate în accidente de circulație asigurate facultativ, recepționează și semnează procesul-verbal de recepție pentru lucrările efectuate de firma ce asigură repararea autobuzelor.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului, în speță, este necesar a fi îndeplinite condițiile privind existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Cu alte cuvinte pentru a putea fi antrenata raspunderea patrimonială, fapta angajatului trebuie sa fie dovedita ca o conduita, o manifestarea de vointa in raport cu obligatiile de serviciu, sarcini a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare au creat prejudiciul reclamat.
În speță, pârâtul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în sensul că a predat persoanelor păgubite polița în baza căreia s-au deschis dosarele de daună pentru cele două persoane prejudiciate, iar faptul că acestea nu au înaintat cereri de despăgubiri nu poate fi imputat pârâtului care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, astfel cum rezultă din fișa postului.
Din actele și lucrările dosarului reise și că prejudiciul pentru autobuzul avariat a fost recuperat, iar o parte din documentele necesare completării dosarului de daune au fost înmânate proprietarilor prejudiciați.Faptul că Serviciul Tehnic de Investiții nu a emis în timp util facturile privind reparațiile la cele două imobile nu i se poate imputa intimatului – pârât, în condițiile în care au existat discuții și neînțelegeri privind completarea corectă a acestora .
În concluzie apelanta– reclamantă nu a făcut dovada că prejudiciul creat în patrimoniul societății prin nerecuperarea contravalorii reparațiilor efectuate cu resurse proprii a fost creat ca urmare a faptei ilicite a pârâtului. În plus, în cazul constatării teoretice a unei culpe concurente în producerea unei pagube materiale angajatorului, aceasta nu se împarte în părți egale, cum a procedat recurenta –reclamantă, împărțind prejudiciul în trei părți egale cu seful și locțiitorul Serviciului Tehnic Investiții, ci fiecare răspunde în raport cu masura în care a contribuit la producerea ei, sau dacă nu se poate determina contribuția individuală, proporțional cu salariul net al fiecăruia la data constatării pagubei.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că necompletarea dosarului de daună în integralitatea lui nu i se poate imputa intimatului –pârât, Curtea constată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și întemeiată, drept pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. urmează să- l respingă ca atare .
În baza disp. art. 453 C.pr.civ. Curtea urmează să oblige apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul – pârât, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței avocațiale nr. 63/02.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2050/19.09. 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul M. F., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2015
Președinte, Judecător,
C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
M. F.
Red.SEL/Tehnored.MF
4ex./10.02.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1631/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 147/2015.... → |
|---|
