Asigurări sociale. Hotărâre din 08-09-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 5147/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.1100
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Președinte –V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.354 din 9.03.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. M., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta I. M. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată să revizuiască decizia nr._/24.04.2008 și să recalculeze pensia prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate și evidențiate în adeverința nr. 1220/13.11.2014 emisă de S.C. Avicola Tărtășești SA.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâta a primit adeverința nr. 1220/13.11.2014 împreună cu cererea sa înregistrată sub nr._/27.11.2014, cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei prin includerea sumelor pentru punctajul asiguratului, conform prevederilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
În drept au fost invocate dispozițiile Decretului nr. 389/1972 iar ca probe a fost indicată adeverința 1220/13.11.2014, care cuprinde adaosuri peste salariul tarifar de încadrare înscris în carnetul de muncă, pentru care s-a plătit contribuție de asigurări sociale..
A solicitat reclamanta a se ține seama de principiul contributivității care rezultă din prevederile art. 2 lit. e) din legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
A mai solicitat a se ține seama de decizia Curții Constituționale nr. 736/24.10.2006, publicată în Monitorul oficial nr. 4/04.01.2007, prin care s-a dispus respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Sibiu – Secția civilă, în dosarele nr. 1692/2006, 1698/2006, 1699/2006 și 1700/2006.
Reclamanta invocă și dispozițiile Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, prin care s-a dispus că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute în art. 12 alin. (1) lit. a) din legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii – nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. Pârâta a arătat prin întâmpinare că, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă: salariile brute până la 1 iulie 1977; salariile nete de la 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.
S-a precizat că potrivit Anexei 15 pct. VI din HG nr. 257/2001, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de atribuire în acord, sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentual, sau alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Precizează pârâta că acordul global nu reprezintă un spor ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată – art. 12 din legea nr. 57/1974, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifată, că aceste diferențe rezultă clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definesc retribuția tarifară și enumeră totodată indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 coroborate cu OMM nr. 136/1976, reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord nu se înscriu în carnetul de muncă, și prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Această diferențiere, arată pârâta, a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă din baza de calcul a pensiilor, anumite categorii de venituri și sporuri, spre exemplu acordul, astfel că niciodată sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000, nici potrivit Legii nr. 263/2010.
Cu referire la Decizia ICCJ nr. 30/16.11.2009, pârâta arată că în considerarea acesteia, stabilește clar care sunt veniturile care constituie baza de calcul a drepturilor de pensie, astfel că, se precizează că în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă la data de 23.01.2015, aceasta a solicitat admiterea acțiunii și respingerea apărărilor pârâtei ca nefondate și neîntemeiate.
A arătat că nu poate fi reținută o interpretare trunchiată a legislației și practicii în materie, așa cum a relevat pârâta prin întâmpinare, considerând că veniturile realizate în acord global precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor cu titlu de pensie, deoarece retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Practica judiciară menționată de pârâtă prin întâmpinare este de dată anterioară Deciziei nr. 19/2011 a ICCJ, iar prin decizia nr. 30/2009 a ICCJ nu s-a dezlegat vreo problemă de drept, în sensul dispozițiilor art. 330 alin. 4 și 7 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei și emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie pentru reclamantă, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate, conform adeverinței depusă la sediul acesteia.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 354 din 9 martie 2015, a admis cererea și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 1220/13.11.2014 emisă de S.C. Avicola Tărtășești S.A și la plata a diferențelor de pensie astfel rezultate începând cu data de 1 decembrie 2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta I. M. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să recalculeze pensia prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate și evidențiate în adeverința nr. 1220/13.11.2014 emisă de S.C. Avicola Tărtășești și să procedeze la plata diferențelor de pensie astfel rezultate.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a depus la C. Județeană de Pensii Dâmbovița la data de 27 noiembrie 2014, în vederea recalculării drepturilor de pensie, adeverința nr. 1220/13.11.2014 emisă de S.C. Avicola Tărtășești S.A. prin care s-a atestat de către fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada 1977 – 1991, astfel cum s-au regăsit în statele de plată originale. Angajatorul a menționat în adeverință că a reținut și virat contribuția de asigurări sociale conform Legii nr. 57/1974 și Decretului nr. 389/1972. Pârâta nu a trimis reclamantei un răspuns la cererea depusă dar, prin întâmpinarea formulată, a precizat că nu va proceda la recalcularea pensiei reclamantei.
A reține tribunalul totodată că în conformitate cu dispozițiile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 57/1974, acordul global era forma principală de retribuire folosită în cooperativele agricole de producție. Prin urmare, actul normativ impunea, ca modalitate preponderentă de plată a muncii personalului cu activitate în domeniile vizând zootehnia, retribuirea în acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare.
Aceasta situație nu excludea, însă, aplicarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care, prin textul art. (1), impunea fostelor unități socialiste de stat si tuturor persoanelor juridice să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuție de 15% asupra ,,câștigului brut realizat de personalul lor salariat”.
Prin urmare, retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară prin elementele definite în art. 117 alin. (3) din Legea nr. 57/1974, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod de personalul din zootehnie era supus plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea dată, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea ca: ,,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat”. Aceeași obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar Legea nr. 263/2010, care a înlocuit Legea 19/2000, a păstrat dispozițiile referitoare la acordul global.
Principala apărare formulată de instituția intimată se raportează la prevederile cuprinse în Anexa 15 pct. VI din H.G. 257/2011 în conformitate cu care ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr. 263/2010 (întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale), instanța de fond a reținut că această ipoteză nu se aplică în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
Tribunalul a considerat că la această concluzie s-a raportat și soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct. IV din anexa O.U.G. nr. 4/2005, reținându-se în esență prin decizia nr. 736/24.10.2006 (publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007) că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că ,,verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete”.
Prin Decizia nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că: formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Dispozițiile art. 517 alin. (4) Cod procedură civilă prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în Cauza M. contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății, ținând cont de probele administrate.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 1220/13.11.2014 emisă de S.C. Avicola Tărtășești S.A. De asemenea, a admis și cererea reclamantei de plată a diferențelor de pensie astfel rezultate începând cu data de 1 decembrie 2014, cu respectarea dispozițiilor art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010.
Împotriva acestei sentințe pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.19/2011 - decizie obligatorie pentru instanțe - care a statuat că formele de retribuire în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974 vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Însă, deși a reținut acestea, prima instanță nu a verificat cu atenție fondul cauzei pentru a vedea dacă în cazul concret la sumele în acord global s-au virat sau nu contribuțiile de asigurări sociale, atât CAS, cât și contribuția la pensia suplimentară, având în vedere sistemul dualist instituit prin Legea nr.27/1966.
În acest caz, unitatea-angajatoare a precizat la finalul adeverinței în mod expres faptul că s-a reținut numai contribuția de asigurări sociale în conformitate cu prevederile Decretului nr.389/1972, nefăcând nicio referire la plata contribuției la pensia suplimentară.
Mai susține apelanta că la o primă lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decretul nr. 389/1972, Legea nr.49/1992) că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, acesta din urmă având obligația contribuției la pensia suplimentară.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1972, la punctul 2 se menționează fără echivoc că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară, suma reținută din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, este de observat corelația între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentară, sumă care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual după data de 1.04.2001,
În aceste condiții, sumele obținute în acord la care nu s-a virat contribuția la pensia nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentara, potrivit precizărilor nr._ din 10.07.1992.
În concluzie, apelanta susține că nevirându-se contribuțiile la bugetul de asigurări sociale, sumele nu făceau parte din baza de calcul a pensiei astfel că nu pot fi valorificate la recalcularea pensiei, așa cum solicitat reclamanta.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
La data de 27.11.2014 intimata –reclamantă a solicitat apelantei recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord înscrise în adeverința nr. 1220/13.11.2014 eliberată de ..
Conform acestei adeverințe, în perioada 1977 – 1991 intimata –reclamantă a fost retribuită în acord global, conform Legii nr. 57/1974 și Decretului nr.389/1972.
În cuprinsul adeverinței se arată că pentru perioadele menționate societatea a efectuat viramentele CAS conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit Legii nr.57/1974, într-o . activități se utilizau cu precădere forma de retribuire în acord ( acord direct, acord progresiv, acord global, acord indirect) global, iar art. 12 din lege detaliază modalitatea de plată pentru fiecare din activitățile supuse acestei modalități de plată .
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în anumite ca modalitate de plată retribuirea în acord, drepturile obținute în acest mod erau suspuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la 1.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit legislației românești în materie, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de legea pensiilor care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste norme legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Apelanta are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit.e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința susmenționata rezultă ca reclamanta a fost salariat al . si a obținut venituri realizate în acord care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cuvenite intimatei cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Pentru toate aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 480 alin.1 din NCPC., va respinge apelul declarat în prezenta cauză ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.354 din 9.03.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. M., domiciliată în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 septembrie 2015.
PreședinteJudecător
V. S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-09-17
VS/FA
4 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 950/2015. Curtea de Apel... | Asigurări sociale. Hotărâre din 11-05-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
