Obligaţie de a face. Decizia nr. 950/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2720/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 950
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea judecarea apelului declarat de pârâta . sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 233 pronunțată la data de 9 martie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. A., domiciliată în B., Cartier D. 2, ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-pârâtă ., prin consilier juridic D. C. N., lipsind intimata-reclamantă D. A..
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Consilier juridic D. C. N. având cuvântul solicită aplicarea disp. art. 471 N.C.P.C., întrucât întâmpinarea a fost depusă peste termen.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Consilier juridic D. C. N. având cuvântul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Susține că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că societatea a acordat grupa a II-a de muncă la o mare parte dintre salariați, în diferite proporții.
Precizează că, expertul nu este de specialitate, trebuia desemnat expert tehnic.
Arată că, intimata a fost operator, dar în alte secții, nu cele din grupa a II-a de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând obligarea acesteia la recunoașterea grupei a II a de muncă, în procent de 100%.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a lucrat ca operator în fabricarea uleiului în perioada 12.08._00, inițial la Fabrica de Ulei Muntenia București, după care, prin transfer, în interesul serviciului conform art. 11 lit. a) din Codul Muncii anterior, începând cu data de 01.03.1975 la Fabrica de Ulei B., preluata ulterior prin reorganizări succesive de către pârâtă și a desfășurat activitate efectivă la Secțiile Prese și Extracție, când s-a pensionat conform deciziei nr. 2085 pentru invaliditate gradul II de munca.
Condițiile de lucru presupuneau solicitare fizică deosebită, respectiv temperaturi înalte, praf oleaginos inerent procesului tehnologic atât în faza inițială, cât și în fazele următoare, temperaturi înalte, fum de la prăjitoare care executau care executau această operațiune la 120 grade C, umezeală, urmare căreia tot timpul perioadei de lucru, echipamentul de lucru era ud.
În interiorul secțiilor temperatura de lucru era de peste 55 grade C, fără aerisire și ventilații, pericolul de opărire fiind iminent, ca de altfel pericolul de intoxicație cu fumul rezultat din instalațiile de prăjire care funcționau în regim semideschis.
În interiorul secțiilor, se formau aerosoli (amestec de ulei încins cu fum și abur) temperatura la parter ajungând frecvent la 45 grade C.
La aceste condiții se adăugau zgomotul produs în timpul funcționarii, care era deosebit de mare, comunicația dintre muncitorii realizându-se prin semne, pericolul de alunecări pe pardoseli care deveneau alunecoase datorita aerosolilor emanați.
Aceste condiții de muncă determinau frecvente intoxicații cu benzină și gaze, fum.
Locul de muncă era cunoscut ca fiind unul cu riscuri de îmbolnăviri, motiv pentru care se punea la dispoziție ca antidot apa carbogazoasa, dar nu pentru întreaga perioadă.
În mod cu totul nejustificat pentru perioada arătată nu a fost încadrată în grupa a II de munca în procent de 100%, deși alte colege de muncă cu aceeași încadrare de operator în fabricarea uleiului și care au lucrat în același loc de muncă, au beneficiat de spor de muncă în condițiile grupei a II a de muncă.
La dosar reclamanta a depus în copii: carte de identitate, carnet de muncă.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
A susținut că munca prestată de reclamantă ca operator nu se regăsește pe Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupa II de munca în vederea pensionarii, anexa în care sunt enumerate, limitativ si imperativ, activitățile care se încadrează în grupa a II de munca, conform art. 2 din Ordin: în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2."
Reclamanta nu se afla pe lista personalului care se încadrează în grupa a II de munca, lista întocmită de angajator în conformitate cu art. 6 din Ordinul 50/1990: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele a I și II de munca se face de către conducerea unităților "împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxe/or existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare).
Din analiza acestor decizii se poate constata ca profesiile de muncitor necalificat, operator și muncitor microcantină nu se regăsesc ca activități ce se încadrează în grupa II de munca conform prevederilor Anexei 2 a Ordinului 50/1990.
Potrivit art.7 din Ordinul 50 /1990, încadrarea in grupa I si II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa II de munca, personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 70 % din programul de lucru.
Conform art.3 alin. 1 din Ord. 50/1990 beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. l și 2.
Ori, în speța de față, reclamanta nu a făcut prin nici un mijloc de proba, dovada asupra situației de fapt pretinse si care ar fi determinat, încadrarea activității depuse în grupa a II a de munca, mai cu seama ca la nivelul Fabricii de Ulei, singurul loc încadrat în grupa II de munca în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 a fost secția de furfurol.
Art. 15 din Ord. 50/1990 prevede ca dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Pârâta a depus la dosar Decizia 135/26.07.1990, Decizia 2116/2.08.1994, decizia nr.33/07.03.1997, decizia nr.101/22.07.1998,, decizia 25/22.02.1999 ; decizia nr.12/08.02.2000; decizia nr.55/14.04.2000 ; Decizia nr. 28/07.02.2001 (anexate), prin care a fost nominalizat personalul care se încadrează in grupa a II de munca, emise de Fabrica de Ulei B..
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri și expertiză tehnică, specialitatea organizarea muncii și salarizare.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert A. C., lucrare la care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 233 pronunțată la data de 9 martie 2015, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâta . a constatat că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în perioadele 21.04._93 și 01.04._00, cu excepția celor 275 zile în care a fost în concediu fără salariu sau a avut absență nemotivată, ce se încadrează în grupa II de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 200 și art. 3 și 7.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta D. A., potrivit copiei carnetului de muncă, a fost salariata fostei Fabrici de Ulei B., actuala pârâtă . cu data de 21.04.1975, anterior fiind salariata altei unități angajatoare.
A fost încadrată ca operator, operator ulei, până la data de 08.02.1993, ulterior beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr.1/1991. A fost încadrată, din nou, la data de 01.04.1993, ca operator prese, operator descojitorie, până la data de 16.10.2000 când a fost transferată la ..
În carnetul de muncă nu au fost efectuate consemnări referitoare la încadrarea activității în grupă de muncă.
Instanța a reținut că, în baza Legii nr. 3/1977 și Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, a fost emis Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
La art.6, din acest ordin, s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, etc.).
În acest sens, în aplicarea dispozițiilor legale, pârâta . a emis mai multe decizii cu privire la încadrarea activității salariaților în grupe de muncă, menționate de expert în conținutul raportului de expertiză și depuse în copii la dosar, respectiv Deciziile nr.135/_, nr.2116/1994, nr.33/1997, nr.101/1998, nr.25/1999, nr.12/2000, nr.55/2000, nr.25/2001.
În raportul de expertiză, s-a precizat de către expert, că, din analiza documentelor de personal prezentate de unitate, s-a constatat că reclamanta a desfășurat activitate în sectorul de prese și descojire al fabricii de ulei și, în consecință, s-a concluzionat că activitatea de operator în secțiile de producție-flux tehnologic de fabricație a uleiului, activitate continuă, în procent de 100% din programul de lucru, se încadrează în grupa II de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, pct.200 – extracția uleiului în unitățile de industrie alimentară, coroborat cu art.3 și 7 din Ordinul nr.50/1990.
Au fost indicate sarcinile și responsabilitățile postului de operator la fabricarea uleiului, din fișa postului, și s-a reținut că în raport de dispozițiile art.7 din Ordinul nr.50/1990, conform căruia „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru”, reclamanta poate beneficia de încadrare în grupa Ii de muncă în procent de 100%, pentru perioada dedusă acțiunii, conform următoarelor perioade de activitate: 21.04._93 și 01.04._00.
În ceea ce privește reținerea de către expert a acestor perioade, instanța a reținut, din carnetul de muncă, că în mai multe perioade a avut concediu fără salariu și o zi absență nemotivată, respectiv un număr total de zile de 275, mențiuni efectuate la punctele 10, 12, 30, 57, 59 din carnet.
Ca urmare, având însă în vedere condițiile de lucru și activitățile prestate de reclamantă ca operator, așa cum au fost descrise de expert, concluziile raportului de expertiză, și considerentele de mai sus, instanța a admis, în parte acțiunea și a constatat că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în perioadele 21.04._93 și 01.04._00, cu excepția celor 275 zile în care a fost în concediu fără salariu sau a avut absență nemotivată, ce se încadrează în grupa II de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 200 și art. 3 și 7.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, ci doar de raportul de expertiză efectuat in cauză, expertiza in specializarea organizarea muncii si salarizare.
Cu o astfel de tematica " raționamentul profesional al expertului s-a bazat pe faptul ca principiul superior al "încadrărilor in grupele de munca nu este regăsirea in liste, întrucât încadrarea se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite, a uzurii capacitații de munca a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil iar Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ".
Expertul numit in cauza nu a ținut seama si de Deciziile emise de către conducerea societății împreuna cu sindicatul, contractele individuale de munca, prin care conducerea societății a acordat grupa a II a de munca, persoanelor care la acel moment îndeplineau condițiile imperative ale Ordinului 50/1990.
Fără sa existe la dosar vreun document cu privire la condițiile in care si-a desfășurat activitatea reclamanta, instanța a apreciat ca la locul de munca al acesteia erau temperaturi înalte, praf oleaginos, fum de la prăjitoare, pardoseli alunecoase.
Instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990 care prevede ca " nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa I si II de munca se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Conform părerii expertului așa cum reiese din raportul de expertiza, in grupa a II a de munca se încadrează tot personalul care si-a desfășurat activitatea in cadrul Fabricii de Ulei B., fosta ULVEX indiferent de locul unde acesta si-a desfășurat activitatea.
Expertul a verificat daca numele reclamantei se regăsește in nominalizarea făcuta de conducerea fabricii împreuna cu sindicatul, a constatat ca nu se regăsește, apoi a decis ca reclamanta trebuie sa fie încadrată in proporție de 100 % în grupa a II a de muncă.
Nu a luat in considerare faptul ca la momentul nominalizării personalului care se încadrează in grupa a II a de munca, societatea a respectat întocmai dispozițiile Ordinului 50 /1990 de acordarea grupei, personalului care a îndeplinit condițiile de acordare a acesteia.
Inechitățile de acordare a grupei se produc acum prin aceste expertize care nu pot stabili nici o legătura cu situația de fapt din perioada pentru care se solicita acordarea grupei.
La astfel de expertize se solicita documente întocmite in urma cu 40 de ani sau care la acel moment nici nu se întocmeau si care nu se încadrează in nomenclatorul documentelor cu regim special de păstrare, adică documente fără regim special de exemplu determinările de noxe.
Prin astfel de expertize care nu sunt in efectuate de experți in specializarea producerea uleiurilor vegetale, care sa cunoască specificul activităților dintr-o fabrica de ulei, care sa poată face diferența activității dintre compartimentele fabricii, instanța de fond fără sa analizeze deciziile emise la nivelul Fabricii de Ulei, a apreciat eronat ca reclamanta se încadrează in grupa a II a de munca.
De asemenea instanța nu a luat in considerare ca munca prestata de reclamanta respectiv, operator conform carnet munca, nu se regăsesc pe Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupa II de munca in vederea pensionarii, anexa in care sunt enumerate, limitativ si imperativ, activitățile care se încadrează in grupa a II de munca, conform art. 2 din Ordin: În grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2."
Reclamanta nu se afla pe lista personalului care se încadrează in grupa a II de munca, lista întocmită de angajator in conformitate cu art. 6 din Ordinul 50/1990: "Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele a I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc. "
In acest sens, la nivelul Fabricii de Ulei B., s-a emis Decizia 135/26.07.1990, Decizia 2116/2.08.1994, decizia nr.33/07.03.1997, decizia nr,101/22.07.1998,, decizia 25/22.02.1999: decizia nr.12/08.02.2000: decizia nr.55/14.04.2000; Decizia nr. 28/07.02.2001 (anexate), prin care a fost nominalizat personalul care se încadrează in grupa a II de munca.
Potrivit art.7 din Ordinul 50 /1990, încadrarea în grupa I si II de munca se face proporțional cu timpul EFECTIV LUCRAT la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa II de munca, personalul sa lucreze in aceste locuri cel puțin 70 % din programul de lucru.
Conform art.3 alin. 1 din Ord. 50/1990 beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2.
Reclamanta nu a făcut prin nici un mijloc de proba, dovada asupra situației de fapt pretinse si care ar fi determinat, încadrarea activității depuse in grupa a II a de munca, mai cu seama ca la nivelul Fabricii de Ulei, singurul loc încadrat in grupa II de munca in procent de 100% conform Ordinului 50/1990 a fost secția de furfurol.
Art.15 din Ord. 50/1990 prevede ca dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Emițând deciziile susmenționate prin care au fost nominalizate persoanele care se încadrau in grupa II a de munca.
Dispozițiile Ordinului 50/1990 prevăd expres condițiile potrivit cărora un loc de munca se încadrează sau nu in grupa a II a de munca, încadrarea in aceste grupe ii revine D. angajatorului, care in speța de fata, face dovada îndeplinirii condițiilor impuse de Ordinul 50/1990.
De asemenea precizează că toți angajații care au îndeplinit condițiile de acordare a grupei a II a de muncă, secția de furfurol, se regăsesc in deciziile enumerate mai sus .
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca nefondată.
In drept, art. 1, 6,7 din Ordinul 50/1990.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
A susținut apelanta că reclamanta nu s-a aflat pe lista personalului care se încadrează în grupa a II-a de muncă, că nu a făcut prin niciun mijloc de probă dovada situației de fapt pretinse, invocând, implicit,
chestiunea inadmisibilității acțiunii, pe considerentul că nominalizarea persoanelor care în încadrează în grupele I și a II-a de muncă se realizează de conducerea unităților împreună cu sindicatele, astfel că instanța de fond nu se putea substitui angajatorului în sensul încadrării în aceste grupe de muncă.
Este adevărat că potrivit actelor normative aplicabile, respectiv Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, nominalizarea personalului care se încadra în grupele I și II se realiza de conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, însă prezenta acțiune nu are natura juridică a unei acțiuni în realizare, ci este o acțiune în constatarea existenței unui drept.
Astfel, dreptul angajaților de a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă lua naștere la momentul prestării muncii în activitățile sau locurile de muncă menționate în anexele 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990, iar instanța are posibilitatea ca, în raport de probele administrate și de atribuțiile de serviciu, să verifice dacă reclamanta îndeplinește sau nu condițiile pentru beneficiul grupei superioare de muncă.
Altă critică se referă la împrejurarea că instanța nu a desemnat în cauză un expert în specializarea producerea uleiurilor vegetale, astfel că expertul nu avea competența profesională pentru a efectua o expertiză concludentă și utilă cauzei, însă trebuie menționat că nici la momentul desemnării expertului, dar nici ulterior, pârâta nu a solicitat numirea unui expert cu o altă pregătire tehnică.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la raportul de expertiză, susținând apelanta că instanța nu a cenzurat concluziile expertize și că nu-și putea întemeia soluția, în totalitate pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert A. C..
În acest sens, Curtea reține că din raportul de expertiză rezultă că expertul a stabilit ruta profesională a reclamantei, factorii de risc la care a fost expusă, menționând, totodată, și textele de lege care o îndreptățesc la acordarea grupei a II-a de muncă, hotărârea atacată nefiind întemeiată exclusiv pe raportul de expertiză, ci pe ansamblul probator administrat în cauză.
Nu se confirmă așadar susținerile apelantei în sensul că nu s-a ținut seama și de deciziile emise de unitate, întrucât în raportul de expertiză s-a făcut referire expresă la deciziile cu privire la încadrarea activității salariaților în grupe de muncă, depuse în copii la dosar, respectiv Deciziile nr.135/_, nr.2116/1994, nr.33/1997, nr.101/1998, nr.25/1999, nr.12/2000, nr.55/2000, nr.25/2001.
Instanța de fond a reținut că atât din raportul de expertiză, dar și din analiza documentelor de personal prezentate de unitate a rezultat că reclamanta a desfășurat activitate în sectorul de prese și descojire al fabricii de ulei și, în consecință, s-a concluzionat că activitatea de operator în secțiile de producție-flux tehnologic de fabricație a uleiului, activitate continuă, în procent de 100% din programul de lucru, se încadrează în grupa II de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, pct.200 – extracția uleiului în unitățile de industrie alimentară, coroborat cu art.3 și 7 din Ordinul nr.50/1990.
Curtea subliniază faptul că Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții - anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii. Totodată, potrivit Ordinului nr.50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă nu era condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Față de cele expuse, în baza art.480 N.C.P.C., Curtea va păstra sentința atacată ca legală și temeinică și va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta . sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 233 pronunțată la data de 9 martie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. A., domiciliată în B., Cartier D. 2, ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
4 ex./30.06.2015
d.f._ Trib. B.
j.f. A.-M. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel... | Asigurări sociale. Hotărâre din 08-09-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
