Asigurări sociale. Hotărâre din 11-05-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3708/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 668
Ședința publică din data de 11 mai 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecător - V.-A. P.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul N. I., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1472/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște .. 1 A, județul Dâmbovița.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant personal și asistat de avocat V. I. M. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale ., nr._/2015, lipsă fiind intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se învederează că, prin Serviciul Registratură, s-au depus de către apelantul-reclamant, cu nr. de înregistrare_/08.05.2015, concluzii scrise.
La solicitarea instanței, apelantul-reclamant, prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestuia, constată cauza în stare de jduecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. I. M., pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului. Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât din complet au făcut parte asistenții judiciari M. M. și B. V., asistenți care au participat la judecata cauzei în dosarul 901/2013, prin care a fost respinsă acțiunea în revizuire a apelantului din prezenta cauză. De asemenea s- făcut o greșită aplicare a art. 430 întrucât nu există triplă identitate în cele două dosare deduse judecății. Sentința pronunțată în dosarul nr._, la care a făcut trimitere instanța a fost emisă pe o excepție, fără judecarea problemelor de drept. Apelantul-reclamant nu are nicio culpă cu privire la cuantumul pensiei, suma acordată prin decizia de pensionare este conform Legii 19/2000 și nu a Legii 263/2010 cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 44/11.05.2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr._ /08.08.2014, reclamantul N. I. a formulat acțiune in constatarea nulității relative a unui act administrativ cu caracter juridic, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dambovita, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se constate nulitatea relativa a deciziei de pensionare nr._/19.05.2011, act care, în opinia reclamantului, a fost emis in temeiul altei legi decât cea aplicabila .
Prin motivarea în fapt a cererii s-a arătat că pârâta a emis decizia de pensionare - nr._/ 19.05.20U in temeiul Legii 263/2010 in condițiile in care era aplicabila Legea 19/2000, că prin aceasta s-a emis un act netemeinic si nelegal - care cuprinde grave greșeli de calcul -ce aduce atingere dreptului reclamatului la o pensie cuvenita conform timpului de munca prestat si de cotizare depusa la fondul național de pensii.
A solicitat instanței sa analizeze si sa decidă asupra normei de drept aplicabila in cazul emiterii actului contestat - Legea 19/2000 sau Legea 263/2010- raportat la Decizia nr. 4/04.04,2011 a I.C.C.J
Pe fondul cauzei, a solicitat sa se constate nulitatea parțiala a actului criticat cu consecințele juridice care decurg din aceasta.
Prin motivarea în fapt a arătat că în data de 14.12.2010, a depus la C. de Pensii, cererea de pensionare pentru limita de vârsta, moment in care indeplinea condițiile de pensionare, iar la data depunerii cererii de pensionare, era aplicabila Legea 19/2000. conform căreia potrivit art. 83 din L. 19/2000 al.(4) "drepturile de pensie se cuvin si se plătesc - (litera "a") –de la data depunerii cererii in cazul pensiei pentru limita de vârsta."
Reclamantul a mai arătat că în conformitate cu Decizia nr. 4/04. 04.2011 a I.C.C.J.- calculul pensiei trebuia făcut in temeiul Legii 19/2000 aplicabila la data depunerii cererii de pensionare si nu in temeiul Legii 263/2010, astfel vârsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual in operațiunile de calcularea pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis incepand cu 01.04.2001 si care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile Anexei 3 la Legea 19/2000 in sensul ca beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare care se determina in funcție de data formulării cererii de pensionare .
F. de aceste prevederi legale, reclamantul arată că era îndreptățit sa iasă la pensie la data de 02.09.2009 la vârsta de 58 ani si 8 luni, prin reducerea cu 5 ani pentru grupa a II a si, nu la vârsta de 60 ani calculate prin actul contestat.
A mai precizat că era indeplinita condiția de stagiu complet de cotizare - respectiv 44 ani si 3 luni și că era indeplinita vârsta standard de pensionare in decembrie 2010- respectiv 64 ani conform Anexei 3 a Legii 19/2000 - confirmata si prin Decizia nr. 4/04.04.2011 a I.C.C.J., iar vârsta standard de pensionare de 64 ani -la data depunerii cererii de pensionare (anexa 3 ) urma sa fie redusa cu 5 ani ( pentru grupa II de munca ) rezultând astfel ca vârsta de pensionare, 59 ani.
Reclamantul a mai precizat că pârâta C. Județeană de Pensii a soluționat cererea de pensionare prin aplicarea altei legi-respectiv Legea 263/2010 -de aici rezultând interpretări eronate ale datelor utile calculului pensiei, precum si greșeli de calcul cu privire la vârsta standard de pensionare si stagiu complet de cotizare precum si la aplicarea grilei din Anexa 3 la lege astfel:
Reclamantul a precizat că a solicitat Casei Județene de Pensii, revizuirea Deciziei de pensionare nr._/19.05.2011 - peste termenul dreptului de contestație prevăzut de art. 149 al.(l) din Legea 263/2010 deoarece: a fost de buna credința - asupra faptului ca, un document emis de o instituție a statului se bucura de prezumția de legalitate -si deci, de corectitudine; a fost . de către emitentul actului contestat, eroare pe care a constatat-o dupa luarea la cunoștința despre Decizia nr. 4 /04.04.2011 a I.C.C.J. din care rezulta faptul ca, in cazul său era aplicabila Legea 19/2000 -situație in care modalitatea de stabilire a pensiei cuvenite si respectiv cuantumul acesteia erau altele, iar față de eroarea reclamantului cu privire la legalitatea actului contestat, precum si de existenta acestui act care a fost întocmit prin încălcarea unei norme legale, ne aflam in situația unei nulități relative - pentru care dreptul la acțiunea este imprescriptibil .
Din momentul constatării nelegalitatii actului reprezentat de Decizia de pensionare nr._/19.05.2011, reclamantul a arătat că s-a adresat in mod repetat, atat Casei Județene de Pensii cât si Casei de Pensii Publice-Bucuresti, conform cerințelor prevăzute in art. 1,7,8 din Legea 554/2004 - fara ca aceste instituții sa-si însușească criticile aduse actului in cauza, precum și că s-a adresat instanțelor de judecata -solicitând obligarea Casei de Pensii la revizuirea actului criticat, iar acțiunea sa a fost respinsa de către Tribunalul Dambovita prin Sentința Civila nr. 602/12.03.2013 rămasa definitiva prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1989/04.09.2013 a Curții de Apel Ploiești -, ambele hotărâri fiind date pe excepția lipsei procedurii prealabile a contestației la decizie, fara judecarea fondului acțiunii cu privire la norma de drept aplicabila spetei.
In drept: Legea 554/2004 - ari. I al.(I). art. 4 al. (1) ,art. 7 al (1,7). art. 8 al.(1) . art. art. 11 al.(1) corelate cu art. 1248 al.(2) si art. 1251 N.C.Civil, Legea 19/2000, art. 41 al.(1-4), art. 77 al.(l). art. 83 al.(4) litera "a", art. 167, litera "a". Anexa 3 a Legii 19/2000. -Decizia nr. 4/04.04._ a I.C.C.J., Legea 263/2010 art. 3 al.( 1) litera "n" ; art. 104 al.(2): art. 178.
S-au atașat acțiunii, în copie: Decizia de pensionare nr._/2011 -Scrisoarea nr. 5980/08.04.2013, Scrisoarea nr._/04.12.2014 ,Scrisoarea nr. 2476/17.02.2014,Scrisoarea nr. 3571/06.03.2014; Scrisori de răspuns:-Scrisoarea nr. 5980/28.05.2013 a Casei Județene de Pensii Dambovila -Scrisoarea nr._/21.01.2014, Scrisoarea nr. 62.2476/04.03.2014, Scrisoarea C.N.P. A/_/04.12.2013 -Scrisoarea nr. A/7948/10.02._, scrisoarea nr. 3571/21.07.2014
Prin întâmpinarea formulată, C. Județeană de Pensii Dâmbovita, a solicitat, ca în baza susținerilor și a reglementarilor legale in vigoare, să se dispună respingerea acțiunii formulata ca fiind nefondată, din următoarele considerente:
Prin motivarea în fapt, s-a arătat că acțiunea formulată, reprezintă contestație împotriva deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr._/19.05.2011, acțiune care a făcut și obiectul dosarului nr._ și care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 602/12.03.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, prin respingerea cererii, sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului, ca nefondat, declarat de către reclamantul N. I., conform Deciziei nr. 1989/04.09.2013 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.
Față de cele arătate, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, conform art. 430 - 432 cod procedură civilă și, în consecință s-a solicitat respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că prin cererea înregistrată la C. județeană de Pensii Dâmbovița cu nr._/14.12.2010, reclamantul N. I. solicită deschiderea drepturilor de pensie în sistemul public.
Atât în conformitate cu prevederile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cât și în conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de către casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Conform art. 193 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar conform art. 196 litera a) Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Deoarece prin Legea nr. 263/2010 intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 nu există prevederea ca cererile înregistrate înainte de . acestei legi să fie soluționate conform prevederilor legii aflate în vigoare la data înregistrării lor și la data de 1 ianuarie 2011 aflându-se încă în termenul de soluționare a cererii, actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia nr._/19.05.2011 nu poate fi decât Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Având în vedere cele arătate s-a apreciat acțiunea formulată ca nefondată și, în consecință s-a solicitat respingerea ei.
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Codului de Procedură Civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că apărarea pârâtei prin invocarea excepției autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.602/12.03.2013, nu poate fi primită deoarece dosarul nr._ finalizat cu pronunțarea sentinței indicate a avut ca obiect rectificarea (revizuirea) unei decizii de pensionare, instanța respingând acțiunea pe excepția lipsei procedurii prealabile contestației, fără judecarea fondului. A mai precizat reclamantul că acțiunea de față are ca obiect constatarea nulității relative a deciziei de pensionare nr._/19.05.2011 emisă de pârâtă.
A arătat reclamantul și că cererea sa a fost înregistrată la data de 14.12.2010, sub imperiul Legii nr. 19/2000 iar decizia de pensionare s-a emis în condițiile Legii nr. 263/2010 – în data de 19.05.2011, plata drepturilor fiind stabilită la data de 02.01.2011, adică cu încălcarea Deciziei nr. 4/04.04.2011 a I.C.C.J..
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1472/3.12.2014, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat, ca excepție de fond absolută prevăzută de art. 430-432 Cod procedură civilă, presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză.
În verificarea îndeplinirii acestor condiții, instanța de fond reține că în cauza de față, prin cererea adresată instanței, reclamantul a solicitat constatarea nulității relative a deciziei de pensionare_/19.05.2011, apreciind că aceasta a fost emisă cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor Legii 263/2010, deși incidente erau prevederile Legii 19/2000, lege în vigoare la momentul pensionării sale.
Prin sentința civilă 602/12.03.2013 pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă prin respingerea recursului conform deciziei 1989/04.09.2013, a fost respinsă acțiunea reclamantului prin care se solicita înlăturarea erorilor de calcul din decizia_/19.05.2011, în sensul modificării vârstei standard de pensionare și stagiului complet de cotizare, care s-au datorat aplicării greșite a prevederilor Legii 263/2010 și nu a prevederilor Legii 19/2000 în baza cărora pensia trebuia să fie calculată.
Cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului_, instanța a apreciat că motivele invocate de reclamant privind aplicarea greșită a legii 263/2010 în stabilirea pensiei sale constituie motive de contestație ce trebuiau invocate în procedura prevăzută de art. 149 din Legea 263/2010, cale pe care reclamantul nu a urmat-o, astfel că decizia de pensionare a rămas definitivă și aceste motive nu mai pot fi repuse în discuție.
Potrivit dispozițiilor art. 430 C.pr.civ. „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
Se mai reține de prima instanță că în conformitate art. 430 C.pr.civ., existența autorității de lucru judecat în situația în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost soluționată o chestiune litigioasă, situație care se regăsește și în cauza de față întrucât, referitor la susținerile reclamantului privind greșita aplicare a prevederilor Legii 263/2010 (în loc de cele ale Legii 19/2000), instanța a stabilit prin sentința civilă 602/12.03.2013 că acestea sunt motive ce puteau fi invocate numai pe calea contestației reglementată de art. 149 din Legea 263/2010, iar efectul nerespectării acestei proceduri a fost rămânerea definitivă a deciziei de pensionare.
Din situația de fapt și de drept mai sus expusă se constată existența triplei identități de părți, de obiect și cauză între cea de față și cea ce se impune cu autoritate de lucru judecat. În ambele cauze litigiul s-a desfășurat între aceleași părți și chiar dacă reclamantul a formulat diferit pretențiile sale în cele două acțiuni, în prima solicitând îndreptarea unor erori de calcul, iar în prezenta solicitând constatarea nulității relative a deciziei de pensionare, se observă din motivarea celor două acțiuni, că scopul urmărit este același, respectiv stabilirea pensiei prin aplicarea prevederilor Legii 19/2000 și nu a prevederilor Legii 263/2010.
Pentru aceste considerente și aplicând dispozițiile art. 431 C.pr.civ., instanța apreciază întemeiată și a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul N. I., arătând în esență, că, Instanța nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale motiv de casare
pentru neegalitatea hotărârii - art. 488 al.(l) pct. (1)- si art.54 N.C.P.C.
Hotărârea a fost data de un complet din care au făcut parte asistenții judiciari M. M. si V. B., asistenți care participaseră si la judecarea cauzei din Dosarul nr._, prin care a fost respinsa acțiunea de revizuire a Deciziei de pensionare nr._/2011 si care a stat la baza hotărârii apelate. Excepția de incompatibilitate nu a putut fi ridicata in timpul procesului deoarece partea nu putea cunoaște care va fi soluția instanței. După pronunțare a putut fi constatata starea de alcătuire nelegala a completului.
In speța dedusa judecații, instanța a făcut o greșita încadrare a acțiunii
in condițiile art. 430 N.C.P.C, întrucât, nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza in cele doua dosare supuse judecații. In dosarul_ s-a solicitat revizuirea unei decizii de pensionare, in timp ce, in dosarul_ s-a cerut constatarea nulității relative a actului administrativ cu caracter juridic, chiar daca in subsidiar, urmare admiterii acțiunii in anulare act administrativ ar fi fost înlocuit de unul emis in condiții de respectarea normelor legale impuse de Legea 19/2000.
Sentința pronunțata in dosarul_ la care a făcut trimitere instanța a fost emisa pe o excepție fără judecarea problemelor de drept ridicate. Prin aceeași sentința nefiind judecat fondul cauzei, nu a fost rezolvata chestiunea litigioasa.
Mai solicită apelantul instanței sa facă aplicarea alin (4) din art.430 N.C.P.C. potrivit căruia " cand hotărârea este supusa apelului sau recursului,autoritatea de lucru judecat este provizorie" In cauza,apelantul a făcut dovada existentei unui " viciu eroare de consimțământ" care a afectat Decizia de pensionare nr._/2011 (cauza de nulitate relativa in accepția art. 1263 al.(l) cod civil eroare transformata in "leziune" a dreptului apelantului la o pensie atribuita cu respectarea normelor legale.
Mai arată apelantul că nu are nicio culpa cu privire la cuantumul pensiei, având convingerea ca, suma acordata prin decizia de pensionare ca pensie, reprezintă dreptul său legal, stabilit conform Legii 19/2000 fara nicio eroare din partea CNPAS . (cei peste 4,5 in milioane de pensionari nu sunt specialiști in drept având încredere deplina in profesionalismul funcționarilor CNPAS). În realitate, ulterior a constatat nelegalitate a deciziei de pensionare care a fost emisa in temeiul altei legi în loc de legea aplicabila, respectiv Legea 263/2010 in loc de Legea 19/2000.
Instanța nu a avut in vedere faptul ca, în speța nu este aplicabila procedura
contestației deciziei de pensionare in condițiile descoperirii ulterioare termenului
de contestare a unor motive de nulitate a actului administrativ (art. 107 al.(l) din
Legea 263/2010 ). Potrivit normei din art. 107 in cazul in care ulterior stabilirii
si plații drepturilor de pensie, se constata diferențe intre sumele stabilite
si plătite, si cele legal cuvenite, casa de pensii operează din oficiu sau la
solicitarea pensionarului, modificările care se impun - prin decizie de revizuire.
Sumele se acorda sau se retrag după caz, in cadrul termenului general de prescripție
de la data constatării diferențelor. Rezulta ca ambele parti, pensionarul si CNPAS, beneficiază de dreptul de a solicita in termenul de prescripție,
revizuirea deciziei de pensionare emisa cu încălcarea unor norme legale.
Cu privire la legea aplicabila in perioada de tranziție dintre cele doua legi-L.19/2000 si L.263/2010 s-au pronunțat:
-I.C. C. J prin Decizia nr. 40/22.09.2008 in Dosarul 16/2008.
-Curtea de Apel București, Secția VII Civila, prin Decizia nr. 3256/20.05.2011
Mai precizează apelantul că, odată ce instanța a luat cunoștința despre cauze de nelegalitate si anulabilitate a actului juridic contestat, aceasta avea datoria sa pună in discuția pârtilor si sa se pronunțe asupra acestora, deoarece cauzele de nulitate absoluta sau relative nu pot fi acoperite decât numai in condițiile legii si numai pe cale de instanța.
Fala de motivele prezentate solicită admiterea apelului promovat, casarea sentinței civile nr. 1472/03.12.2014 a Tribunalului Dâmbovița, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii in constatarea nulității relative a actului administrative cu caracter juridic, reprezentat de către Decizia de pensionare nr._/2011.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv situația că asistenții judiciari M. M. și V. B. au participat și la soluționarea cauzei în dosarul nr._ - care a stat la baza admiterii excepției autorității de lucru judecat, Curtea apreciază că nu se poate invoca excepția de incompatibilitate a acestora direct, în calea de atac a apelului, în lipsa recuzării acestora la instanța de fond. Apelantul –reclamant nu avea a aștepta ca aceștia să se pronunțe în cauză întrucât motivul de recuzare invocat îl reprezintă exprimarea anterioară a opiniei cu privire la pricina dedusă judecății ( art. 42 alin1 din NCPC) și nu pronunțarea unei soluții defavorabile. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca nu este vorba de o nelegală constituire a completul și privește ca nefondat acest prim motiv de apel.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița să se constate nulitatea relativă a deciziei de pensionare nr._/19.05.2011, invocând faptul că actul a fost emis în temeiul altei legi decât cea aplicabilă, respectiv Legea 263/2010 în loc de Legea nr. 19/2000 . Se mai suține că acest act conține grave greșeli de calcul .
Anterior, în dosarul nr. 901 /120/2013 al Tribunalului Dâmbovița reclamantul din prezenta cauză a solicitat îndreptarea erorilor din aceeasi decizie de pensionare nr._ din data de 19.05.2011 în sensul modificării vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare, in funcție de data formulării cererii de pensionare pentru limită de vârstă conform anexei 3 a Legii nr. 19/2000 și a deciziei nr. 4/04.04.2011 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr. 602 din data de 12 martie 2013 (irevocabilă prin respingerea recursului) Tribunalul Dâmbovița a respins cererea cu motivarea că reclamantul trebuia să manifeste diligență și să contestate decizia de pensie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010 la Comisia centrală de contestații, întrucât doar în cadrul unei astfel de contestații se puteau analiza susținere acestuia referitoare la aplicarea dispozițiilor anexei 3 la Legea nr. 19/2000, și a Deciziei nr. 4/04.04.2011 a ICCJ.
În mod legal și întemeiat instanța de fond a reținut că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 430 C.pr.civ., privind autoritatea de lucru judecat potrivit cărora: „ Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
În speță există identitate de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni, ceea ce interesează fiind nu expresiile utilizate de parte în formularea cererii ci finalitatea urmărită de acesta, respectiv stabilirea pensiei prin aplicarea Legii 19/2000 și nu a prevederilor Legii 263/2010 .
Instanța de apel nu poate primi susținerile apelantului –reclamant în sensul că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat deoarece în prima cauză procesul a fost soluționat pe o excepție fără judecarea problemelor de drept ridicate. Din definiția autorității de lucru judecat reise că și în cazul unei excepții procesuale hotărârea are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiune tranșată .
Curtea mai reține că, potrivit art. 149 din Legea sistemului unitar de pensii publice nr. 263/2010 „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, iar procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.”
Reclamantul- apelant nu poate eluda aceste dispoziții prin formularea unei actiuni în constatarea nulității relative a deciziei de pensionare, în afara termenului de 30 de zile, întrucât motivele de nulitate ale deciziei de pensionare nu pot fi invocate decât în cadrul contestației reglementată de art. 149 din Codul muncii. În dreptul asigurărilor sociale este reglementată o procedură specială de contestare a deciziilor de pensionare, nefiind aplicabile dispozițiile din dreptul civil privind nulitatea decât în măsura în care nu contravin cu dispozițiile speciale în materie .
Pentru aceste considerente, întrucât excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care împiedică soluționarea pe fond a cauzei, Curtea apreciază că în mod întemeiat instanța de fond nu a mai procedat la examinarea pe fond a cauzei, respectiv la verificarea motivelor de nulitate ale deciziei de pensionare invocate. Autoritatea lucrului judecat nu este numai o prezumție de adevăr și o scutire de dovadă, ci și interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat definitiv, redată prin formula res judicata pro veritate accipitur.
În consecință, apreciind că sentința pronunțată de prima instanță este legală și întemeiată, Curtea, în baza disp. art.480 C.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul N. I., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1472/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște .. 1 A, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
M. F.
Red. SEL/Tehnored.MF
4ex./19.05.2015
d.f._
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Asigurări sociale. Hotărâre din 08-09-2015, Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 212/2015. Curtea... → |
|---|
