Obligaţie de a face. Decizia nr. 1439/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1439/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 6613/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1439
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 777 din 20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul M. G., domiciliat în Ploiești, . G., nr. 5, ..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă C. Județeană de Pensii Prahova prin consilier juridic A. M., intimatul-pârât M. G. reprezentat de avocat B. Ș. din Baroul Prahova.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic A. M. având cuvântul pentru apelanta C. Județeană de Pensii Prahova, solicită admiterea apelului, în principal admiterea excepției tardivității, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția, susține că față de legislația actuală nu poate fi contestată un element din vechime decât dacă contești și decizia. Or intimatul, deși cunoștea că nu a fost valorificată grupa încă din anul 2000, formulează o acțiune pe obligație a face solicitând în intervalul termenului de prescripție să i se valorifice o grupă de muncă pe care instituția apelantă, din motivele prezentate pe fondul cauzei nu a luat-o în considerare, dar acest lucru ia fost făcut cunoscut intimatului din anul 2000 cu înscrierea la pensie, odată cu recalcularea din 2005 instituția a depus dovada că intimatul a primit decizia, precum și printr-un răspuns la o adresă din anul 2011. Deci, sunt îndeplinite admiterii excepției tardivității.
În consecință, consideră că sunt îndeplinite condiții admiterii excepției tardivității.
Pe fond solicită admiterea apelului pe linia motivelor depuse în scris la dosar.
Avocat B. Ș. având cuvântul pentru intimatul M. G., în ceea ce privește excepția tardivității, susține că partea nu a contestat decizia de pensionare emisă în anul 2000, ci a solicitat ca apelanta să-i recunoască acestuia activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă pe respectiva perioadă, conform legii. De asemenea, arată că sentința apelată a fost pusă în executare de apelantă.
Solicită respingerea apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A. M. pentru apelantă, arată că, pentru evitarea unor costuri suplimentare, instituția pune în executare hotărârile, iar în cazul în care se schimbă soluția, procedează în consecință.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind recalcularea pensiei sale având în vedere că a lucrat efectiv 100 % în grupa a doua de munca în perioada 21.02._00, timp de 23 de ani, fapt ce este precizat în Carnetul de Munca . nr._,eliberat la data de 12.06.1961, la poziția 66,67, iar această recalculare a drepturilor de pensie să-i fie acordate ținând cont de termenul general de prescripție.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21.02.1977 a fost angajat prin transfer în interes de serviciu conform art.ll lit. a din Legea nr.1/1970, la Direcția Drumuri și Poduri București, Secția Utilaj Transport Ploiești, în meseria de strungar, unde a desfășurat activitatea până în anul 2000, în condiții grele de muncă din grupa a II-a, efectiv 100%, în sensul că fiind și singurul strungar din acea secție, rectifica și confecționa piese pentru toate utilajele folosite pentru repararea drumurilor și podurilor. De asemenea a arătat că de cele mai multe ori, lucra și peste orele de program, fiind nevoie de prestația sa de fiecare dată când un utilaj intra în reparație capitală sau pentru reparații de urgență, în perioada de iarnă, când utilajele trebuiau să dezăpezească drumurile, lucra peste program și duminicile, iar deseori se deplasa și la utilajul aflat pe șosea care se defectase, pentru a efectua măsurătorile necesare în vederea confecționării piesei uzate.
A mai precizat faptul că, din Decizia nr._/23.02.2000 de înscriere la pensie, C. Județeană de Pensii Prahova nu îi recunoaște acest drept, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, Ordinul 50/1990 și art.13 din HG 246/07.03.2007, iar în dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepției tardivității acțiunii și respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă, iar în situația în care această excepție va fi respinsă, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, prin Decizia nr._/23.02.2000, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, începând cu data de 01.03.2000, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977.
În motivarea acestei decizii, s-a menționat faptul că, perioada 21.02._00, lucrată ca strungar la SDN Ploiești (conform înscrierilor din fișa de pensie aflata în dosarul de pensie) nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă, întrucât nu este activitate ce face obiectul HG nr. 1223/1990.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 3/1977, aceasta decizie putea fi contestată sau anulată în termen de 30 zile de la comunicare, însă reclamantul nu a atacat aceasta decizie conform legii.
Ulterior, prin Decizia nr._/30.11.2005, drepturile de pensie au fost recalculate potrivit HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, începând cu data de 01.12.2005. Prin aceasta decizie, a fost determinat un stagiu total de cotizare realizat de reclamant de 44 ani, din care 41 ani, 11 luni si 11 zile în condiții normale și 2 ani și 19 zile stagiu asimilat (armată).
Prin urmare, a arătat pârâtă, perioada 21.02._00 a fost valorificată ca stagiu realizat în condiții normale de muncă, prin ambele decizii emise în cazul reclamantului (nr._/23.02.2000 și nr._/30.11.2005).
Elementele în funcție de care se stabilește pensia de asigurări sociale, evidențiate în decizia de recalculare a pensiei conform OUG nr. 4/2005, sunt următoarele:- stagiul total de cotizare (vechimea în muncă) realizat de solicitant, respectiv stagiul defalcat conform condițiilor de muncă; - numărul total de puncte realizate de solicitant în perioada de activitate; - punctajul mediu anual; - stagiul complet de cotizare stabilit de lege. Stagiul total de cotizare (vechimea în muncă) realizat (stagiul defalcat conform condițiilor de munca) este unul din elementele în funcție de care a fost recalculată pensia pentru limita de vârstă prin decizia sus¬menționată.
În conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia casei teritoriale de pensii poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Mai mult, la art. 88 din același act normativ, se stipulează că decizia, necontestată în termen, este definitivă.
Decizia nr._/30.11.2005 și Buletinul de calcul au fost comunicate reclamantului la data de 15.02.2006.
Prin urmare, a arătat pârâta că reclamantul a formulat acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova în data de 04.09.2014, cu mult peste termenul reglementat în mod expres în cuprinsul dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 - acțiune care reprezintă o veritabilă contestație împotriva deciziilor sus-menționate, întrucât reclamantul a avut cunoștință de aceste deciziei și astfel, a cunoscut și elementele luate în calcul la stabilirea/recalcularea pensiei.
Cu alte cuvinte, reclamantul avea posibilitatea contestării stagiului de cotizare realizat numai odată cu decizia de pensie, în speță Decizia nr._/23.02.2000, respectiv nr._/30.11.2005.
Acest aspect privind valorificarea perioadei 21.02._00 ca stagiu realizat în condiții normale de muncă, iar nu în grupa a II-a de muncă - după cum a solicitat reclamantul, a fost adus la cunoștința acestuia și prin adresa nr._/21.04.2011, emisă în soluționarea petiției nr._/22.03.2011. Menționează că petiția indicată a fost depusă la instituția pârâtă împreună cu o copie a deciziei nr._/23.02.2000, astfel că nu se poate susține că reclamantul nu avea cunoștință de acest document.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că prin deciziile nr._/23.02.2000 și nr._/30.11.2005, perioada 21.02._00 a fost luată în considerare la stabilirea stagiului total de cotizare, ca stagiu realizat în grupa III de munca, iar nu în grupa II de muncă, întrucât activitatea a fost încadrată neîntemeiat în grupa superioara de muncă de către unitatea angajatoare, conform prevederilor HG nr. 1223/1990.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din HG nr. 1223 din 20 noiembrie 1990, personalul care este în activitate și care a lucrat în locuri de muncă sau activități cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, de pe șantierele de construcții-montaj, la grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv în unitățile de deservire ale acestora, bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare, se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Interpretarea corectă a dispozițiilor susmenționate trebuie să fie în sensul stabilirii împrejurării dacă persoana a desfășurat efectiv muncă în locurile sau în activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase.
De asemenea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a făcut cunoscut tuturor oficiilor de pensii din țară, prin adresele nr. 43G/1884/08.10.1997 și nr. 43G/662/18.03.1998, ca pot fi încadrați în grupa a II-a de muncă persoanele care au desfășurat următoarele meserii și funcții: săpător, betonist, fierar-betonist, dulgher, zidar, montator prefabricate, faianțar, izolator, tâmplar, linolist-parchetar, zugrav-vopsitor, lăcătuș-mecanic, geamgiu, instalator, sudor, tinichigiu, electrician, muncitor necalificat.
Mai mult, prin aceleași adrese, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a precizat faptul că persoanele susmenționate nu pot beneficia de grupa II de munca pentru timpul în care NU au lucrat efectiv în șantier.
Totodată, metodologia de încadrare în grupele I și II de muncă pentru toate ramurile economiei naționale este cea prevăzută de Ordinul Nr. 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii. Conform pct. 6 din acest act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie etc.).
Coroborând dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 cu dispozițiile HG nr. 1223/1990 și cu adresa nr. 43G/662/18.03.1998, rezultă faptul că numai personalul care își desfășoară activitatea, cel puțin 70% din programul de lucru (ceea ce trebuie să rezulte din documente verificabile), în condiții de șantiere de construcții - montaj, se încadrează în grupa a II-a de muncă pentru perioadele efectiv lucrate după data de 18.03.1969, daca era în activitate la data de 01.02.1990.
Astfel, pot beneficia de grupa a II-a de muncă persoanele care și-au desfășurat activitatea cel puțin 70% din programul de lucru în șantier, în condiții deosebite de muncă, respectiv au lucrat sub influența permanentă a intemperiilor - ploi, zăpezi, vânt, lucru la înălțimi mari, pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, cu efort fizic mare etc.
per a contrario, nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă persoanele care nu lucrează nemijlocit în activități specifice de construcții - montaj în condițiile deosebite de mai sus și nici personalul de conducere, întrucât prin natura funcțiilor, acestea nu își desfășoară activitatea cel puțin 70% din programul de lucru în condiții de șantier sub influența permanentă a intemperiilor - ploi, zăpezi, vânt, lucru la înălțimi mari, pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, cu efort fizic mare.
Prin urmare, a arătat pârâta că, reclamantul nu și-a desfășurat activitatea cel puțin 70% din programul de lucru în condiții nocive, grele sau periculoase din șantierele de construcții - montai, respectiv nu a lucrat sub influența permanentă a intemperiilor - ploi, zăpezi, vânt, lucru la înălțimi mari, pe schela cu asigurarea în centură, sub nivelul solului, în săpături deschise, în subteran, cu efort fizic mare, etc.
Prin natura meseriei deținute în cadrul unității angajatoare, respectiv strungar, reclamantul nu a lucrat efectiv în condiții grele, nocive sau periculoase de muncă, astfel ca atribuțiile acestuia nu au impus prezența sa permanentă și nemijlocită pe șantierele unității, meseria pe care a ocupat-o reclamantul nefigurând printre funcțiile sau profesiunile care, în sensul prevederilor HG nr. 1223/1990 și ale Ordinului nr.50/1990, conferă dreptul la încadrare în grupa II de muncă.
Conform pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Însă, simpla asumare a răspunderii de către angajator prin încadrarea în grupa superioară de muncă, nu reprezintă singura condiție pentru ca o încadrare în grupa superioară de muncă să fie și întemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicită respingerea excepției tardivității acțiunii, întrucât nu a solicitat anularea Deciziei nr._/23.02.2000, prin care a fost înscris la pensie, ci a solicitat ca pârâta să-i recunoască activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, grupa de muncă acordată conform legii de angajator. Prezenta acțiune nu reprezintă o contestație la decizia de pensionare, motiv pentru care demersul juridic nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind tardivitatea contestării deciziei de pensionare conform prevederilor art. 87 și 88 din legea nr. 19/2000.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să recalculeze pensia prin valorificarea grupei a II-a de muncă, în procent de 100%.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă, pozițiile 66-67, angajatorul i-a acordat grupa a II a de muncă, în procent de ]00%,pentru care au fost reținute și virate atât CAS-ul cât și pensia suplimentară, raportat la veniturile realizate potrivit activităților prestate. Potrivit Ordinului nr.50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a I și a II-a de muncă, se face de conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective. Ca atare, angajatorul i-a acordat grupa a II-a de muncă raportat la condițiile pe care le-a detaliat pe larg în acțiunea introductivă.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 777/20.03.2015 prin care a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare. A admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantului, retroactiv cu începere de la data de 04.09.2011, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în carnetul de muncă privind perioada de activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, respectiv 21.02._00. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța fondului a reținut că în speță nu sunt incidente disp. art. 52 din Legea nr. 3/1977 abrogată în prezent și nici disp. art. 87 și 88 din Legea nr. 19/2000, reclamantul neformulând o contestație la decizia de pensionare. Solicitarea acestuia se referă la obligarea pârâtei să-i recunoască activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, acordată conform legii de angajator.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat prin transfer conform art. 11 lit. a din Legea nr. 1/1970, la Direcția Drumuri și Poduri București, Secția Utilaj Transport Ploiești, în meseria de strungar, a desfășurat activitate la această unitate până în anul 2000, în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, astfel cum rezultă din înscrierile carnetului de muncă, depus în copie la dosar, pozițiile 66-67.
Astfel, înscrierile din carnetul de muncă, nu au fost contestate, acestea poartă viza ITM, sens în care solicitarea reclamantului este întemeiată.
În conformitate cu art. 100 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii; c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.
Așa fiind, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine reclamantului, retroactiv cu începere de la data de 04.09.2011, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în carnetul de muncă privind perioada de activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă, respectiv 21.02._00. A luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii, în situația în c are a dispus plata drepturilor recalculate retroactiv, fiind încă condiționată de termenul general de prescripție, fără a avea în vedere că prin decizia_/23.02.2000 intimatul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu 1 martie 2000, în motivarea deciziei menționându-se că în perioada 21 februarie 1977 – 1 martie 2000 a lucrat ca strungar la SDN Ploiești și aceasta nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă întrucât nu face obiectul HG 1223/1990, iar ulterior prin decizia cu același nr. din 30 noiembrie 2005, drepturile de pensie au fost recalculate potrivit HG 1550/2004 și OUG 4/2005, fiind determinat un stagiu total de cotizare de 44 de ani, din care 41 de ani 11 luni și 11 zile în condiții normale și 2 ani și 19 zile stagiu asimilat, astfel că perioada 21.02.1977 – 1.03.2000 a fost valorificată ca stagiu realizat în condiții normale de muncă prin ambele decizii.
A susținut apelanta că acțiunea de față este o contestație împotriva deciziilor menționate, deoarece intimatul a avut cunoștință de ele și avea posibilitatea contestării stagiului de cotizare realizat numai odată cu decizia de pensie.
Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că se impunea respingerea acțiunii întrucât perioada menționată de intimat a fost luată în considerare la stabilirea stagiului total de cotizare ca stagiu realizat în grupa a III-a de muncă (condiții normale) și că perioada în litigiu nu poate fi valorificată în condițiile grupei a II-a de muncă pentru că s-ar încălca disp. Ordinului 50/1990, ale HG 1223/1990 și adresa 43G/662/18 martie 1998 a MMPS, din care rezultă că numai personalul care își desfășoară activitate, cel puțin 70% din programul de lucru în condiții de șantiere de construcție-montaj se încadrează în grupa a II-a de muncă pentru perioadele lucrate efectiv după 18 martie 1969 dacă era în activitate la 1 februarie 1990.
A mai susținut apelanta că prin natura meseriei intimatul nu a lucrat în condiții grele, nocive sau periculoase, atribuțiile sale de serviciu neimpunând prezența lui permanentă și nemijlocită pe șantierele societății, astfel că acțiunea trebuia să fie respinsă.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii invocată de apelantă este neîntemeiată.
Prin acțiunea pe care a formulat-o intimatul a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i recunoască și să ia în calcul la stabilirea pensiei activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă în perioada 21 februarie 1977 – 1 martie 2000, așa cum se menționează în carnetul de muncă.
În raport de modul în care a înțeles să formuleze acțiunea, de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu este vorba despre o contestație la decizia de pensionare, care să fie supusă unor termene imperative și, de asemenea, a reținut corect că în cauză nu sunt incidente disp.art.52 din Legea 3/1977 abrogată și nici ale art.87 și 88 din Legea 19/2000, astfel că susținerile făcute de apelantă sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Cât privește criticile referitoare la fondul cauzei, urmează a se reține că și acestea sunt neîntemeiate întrucât din carnetul de muncă al intimatului rezultă că acesta a îndeplinit meseria de strungar și a lucrat la Direcția Drumuri și Poduri București, secția Utilaj Transport Ploiești până în anul 2000, beneficiind de grupa a II-a de muncă în procent de 100% (poz.66 - 67).
Mențiunile din carnetul de muncă al intimatului nu au fost contestate de apelantă, astfel că aceasta nu poate acum să se apere în sensul că intimatul nu ar fi desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
În aceste împrejurări, când evidența incidenței grupei a II-a de muncă rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă, refuzul apelantei de a da eficiență acestor mențiuni apare nejustificat, așa încât în mod corect instanța de fond a admis acțiunea, criticile apelantei neputând fi avute în vedere.
Având în vedere că în conformitate cu prev.art.100 din Legea 263/2010, persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I, II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, instanța de fond a admis corect acțiunea.
Pentru considerentele arătate, Curtea privește apelul de față ca nefondat astfel încât în baza disp.art.480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare, urmând a lua act de declarația intimatului în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, ..1, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 777 din 20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul M. G., domiciliat în Ploiești, . G., nr. 5, ., ..
Ia act de declarația intimatului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. EM/tehnored. AF
4 ex./07.10.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1295/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 592/2015.... → |
|---|
