Pretentii. Decizia nr. 1372/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 3466/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1372
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște, .-3 jud. Dâmbovița împotriva Sentinței nr.316 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, . nr. 62, jud. Dâmbovița și cu pârâții L. T. Voievodul M. cu sediul în Târgoviște, ., nr. 70, jud. Dâmbovița, C. E. I. G. Târgoviște - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 223, județ Dâmbovița; C. Național C. C. Târgoviște - Târgoviște, G. Cair, nr. 3, județ Dâmbovița, C. Național C. Carabella Târgoviște - Târgoviște, P. P., nr. 58, județ Dâmbovița, C. Național Ienăchiță V. Târgoviște - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 275, județ Dâmbovița, L. de A. B. Doamna - Târgoviște, P. P., nr. 60, județ Dâmbovița, L. I. H. R. Târgoviște - Târgoviște, ., județ Dâmbovița, L. T. C. B. Târgoviște - Târgoviște, ., județ Dâmbovița, L. T. de Transport Auto Târgoviște - Târgoviște, Lt.P. P., nr. 12, județ Dâmbovița, L. T. N. C. Târgoviște - Târgoviște, Lt. S. I., nr. 35, județ Dâmbovița, L. T. N. M. Târgoviște(Grupul Școlar de Construcții N. M.) - Târgoviște, Gen.I.E. F., nr. 20, județ Dâmbovița, L. T. S. Haret Târgoviște - Târgoviște, M. E., nr. 26, județ Dâmbovița, L. T. P. C. Târgoviște - Târgoviște, Lt. P. P., nr. 94, județ Dâmbovița, S. T. Sfântul I. G. de A. din Târgoviște cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
Dezbaterile avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 1 octombrie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2014 sub nr._ reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâții C. E. I. G. Târgoviște, C. Național C. C. Târgoviște, C. Național C. Carabella Târgoviște, C. Național Ienăchiță V. Târgoviște, L. de A. B. Doamna, L. I. H. R., L. T. C. B. Târgoviște - L. T. de Transport Auto Târgoviște, L. T. N. C. Târgoviște, L. T. N. M. Târgoviște (Grupul Școlar de Construcții N. M.), L. T. S. Haret Târgoviște, L. T. Voievodul M. Târgoviște, L. T. P. C. Târgoviște, U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște, S. T. Sfântul I. G. de A. din Târgoviște pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform următoarelor titluri executorii: sentința civilă nr. 77/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 391/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012; sentința civilă nr. 1094/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ *; sentința civilă nr. 772/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012; sentința civilă nr. 1848/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1579/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 911/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 940/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1110/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 390/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1289/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 2114/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 2380/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 108/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 324/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Motivând cererea, reclamantul a arătat că prin sentințele civile mai sus menționate pârâții din prezenta cauză au fost obligați la calculul, respectiv plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, la stabilirea întinderii prejudiciului ținându-se seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului precum și faptul că, creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
A mai arătat că potrivit art. 1535 (1) Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății. în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
A mai susținut reclamantul că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
A solicitat reclamantul să fie avut în vedere faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
A mai învederat reclamantul și prevederile Deciziei nr.2/2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, decizie publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 411/03.06.2014, în dosarul nr.21/2013 prin care: admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(l), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(l) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare."
Au fost anexate cererii tabele cu membrii de sindicat care au mandatat subscrisa în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată; copii acte de identitate ale membrilor de sindicat semnatari ai tabelelor mai sus arătat; copie adeverințe eliberate de pârâtele unități școlare; Decizia nr. 2/2014 pronunțată în recursul în interesul legii care a format obiectul dosarului nr.21/2013 de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare pârâtul C. Național Ienăchiță V. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii întrucât pata sumelor câștigate în instanță de reclamanți a fost reglementată de OUG nr. 71/2009, plățile fiind eșalonate pe perioada anilor 2012 – 2016.
Prin notele de ședință depuse la dosar la filele 1 – 4 vol. II, reclamantul a precizat că solicită drepturile salariale pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii, socotiți de la data de 25.07.2011.
Față de această precizare, instanța s-a considerat investită cu acordarea dobânzii legale începând cu data de 25.07.2011 și până la data plății efective a drepturilor bănești.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a pronunțat Sentința nr. 316 din 3 martie 2015 prin care a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii sentința civilă nr. 77/14.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 391/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012; sentința civilă nr. 1094/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ *; sentința civilă nr. 772/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012; sentința civilă nr. 1848/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1579/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 911/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 940/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1110/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 390/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1289/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 2114/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 2380/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 108/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 324/16.02.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, începând cu data de 25.07.2011 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic și didactic auxiliar și au beneficiat prin hotărârile judecătorești menționate în cererea de chemare în judecată, de sume de bani reprezentând diferențe de drepturi salariale neacordate de pârâte rezultate din neaplicarea legii 221/2008, 330/2009 și 285/2010 pe perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației până la data efectivă a plății.
A mai reținut prima instanță că, reclamanții nu și-a satisfăcut pretențiile ce le erau datorate, decât într-o mică măsură, situația economică dificilă impunând din partea statului o eșalonare a acestor sume începând cu anul 2010 până în anul 2016, prin reglementarea unor termene suspensive de executare, ceea ce înseamnă o prejudiciere a salariaților, în condițiile în care indicele de inflație determină doar stabilitatea obligației, nu și acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea acesteia în termenul stabilit de dispozițiile speciale din Codul muncii.
Potrivit art. 1535 din Noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”Dispoziția se aplică atât celor care exploatează o întreprindere (profesioniști) cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „(1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești; (2) Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie;(3) Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
A menționat tribunalul că posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanței potrivit inflației a fost recunoscută în practica judiciară, deoarece actualizarea are caracter compensatoriu. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), tribunalul a apreciat că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
În sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței s-au invocat și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, art.1 alin.2 care prevăd în mod expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plății efective.
S-a mai menționat de către instanță că în sensul considerentelor susmenționate s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr.2/17.02.2014 prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a reținut că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonata a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drept uri salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
S-a reținut că este evident faptul ca prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existență este confirmata chiar de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S.. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, în consecinta, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). în aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Potrivit acelorasi dispozitii, în cazul în care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. în cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constand în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei „cauza straina, care nu-I poate fi imputata” în intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. în ipoteza data, insa, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, în scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, în ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului.
Cat priveste existența unei fapte ilicite, savarsite cu vinovatie, în sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta în executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta imbraca forma ilicitului civil, deoarece, în analiza indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale în circumstantele date, în sensul opiniei exprimate de specialiștii recunoscuti, depusa la dosarul cauzei, nu se poate retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezinta un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativă de culpa a debitorului în executarea obligatiei, intrucat acestui element ii lipsesc doua caracteristici esentiale, și anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita asteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atat mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin institutiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constitutie, „creantele asupra statului sunt garantate” și faptul ca masura de esalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un tert.
Față de considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii începând cu data de 25.07.2011 și până la plata integrală a sumelor cuprinse în titlurile executorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta U. A. Teritorială a Municipiului Târgoviște, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de ape apelanta a arătat că, prin sentința apelată, prima instanța a dispus obligarea unității administrativ-teritoriale Municipiul Targoviste și a institutiiior de invatamant parate la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești ce au fost acordate membrilor de sindicat reprezentați de reclamantul S. L. Invatamant Dambovita prin titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești pronunțate în perioada 2012 - 2013, plata dobânzii legale urmând a fi efectuata începând cu data de 25.07.2011 și pana la data plații efective.
Apelanta a învederat că, în primul rând, pe cale de excepție, înțelege să invoce lipsa calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale Municipiul Targoviste pentru cererea vizând obligația de plata a dobânzii legale aferente titlurilor executorii reprezentate de sentința nr. 77/14.01.2013 pronunțata în dosarul nr._, sentința nr. 1848/24.09.2012 pronunțata în dosarul nr._ și sentința nr. 390/11.02.2013 pronunțata în dosarul nr._ .
Apelanta a precizat că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecata, respectiv plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin titluri executorii, urmează a se observa că obligația de plata a drepturilor salariale stabilite prin cele trei titluri executorii anterior menționate a fost dispusa exclusiv în sarcina unităților de invatamant preuniversitar parate, în privința municipiul Targoviste, retinandu-se lipsa calității procesuale pasive.
In acest context, întrucât municipiul Targoviste nu este debitorul obligației de plata stabilite prin aceste titluri executorii, acesta nu are legitimare procesuala nici în cauza vizând plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin titlurile respective, dobânda legala fiind doar un accesoriu al creanței principale stabilite prin sentințele nr. 77/14.01.2013, nr.1848/24.09.2012 și nr. 390/11.02.2013 pronunțate de Tribunalul Dambovita în sarcina altor entități juridice.
Apelanta a mai arătat că, observându-se și distincția intre obligația de plata a unor drepturi salariale, ce revine, potrivit legii, angajatorului unitate școlara și obligația de finanțare a cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar stabilita de lege în sarcina unității administrativ teritoriale, în cauză nu există identitate dintre părți și subiectele raportului juridic litigios ceruta de art.36 Cod procedura civila.
Față de cele menționate apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, în privința obligației de plata a dobânzii legale aferente titlurilor executorii reprezentate de sentințele civile nr. 77/14.01.2013, nr. 1848/24.09.2012 și nr. 390/11.02.2013 pronunțate de Tribunalul Dambovita.
Apelanta a învederat că, un alt motiv de apel vizează momentul de la care prima instanța a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale corespunzătoare drepturilor salariale stabilite prin titlurile executorii menționate în dispozitivul hotărârii.
Astfel, prima instanța a stabilit dreptul reclamanților la plata dobânzii legale începând cu data de 25.07.2011 și pana la data plații efective, momentul de la care curge obligația de plata a dobânzii, astfel cum a fost stabilit de instanta de fond, fiind determinat prin raportare la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, drepturile solicitate fiind acordate pe perioada celor 3 ani anteriori sesizării instanței cu cererea introductiva.
Raportându-se la acest aspect, apelanta a învederat că, deși creanța stabilita prin hotărâri judecătorești vizând drepturi salariale este producătoare de dobânzi pentru executarea cu întârziere, acestea putând fi cumulate cu daunele compensatorii acordate sub forma actualizării creanței cu indicele de inflație, astfel cum a statuat, de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/2014 pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil de la 1864 și ale art. 1531alin.1, alin.2 teza I și art.1535 alin.1 din Noul Cod Civil, este nelegala soluția privind obligarea la plata dobânzii legale începând cu 25.07.2011, deci pentru o perioada anterioara obținerii de către reclamanți a titlurilor executorii reprezentate de cele 14 hotărâri judecătorești.
In acest sens, pornind de la natura juridica a daunelor moratorii, aceea de a constitui o sancțiune instituita în scopul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor prin întârzierea plații, în speța, a prejudiciului cauzat prin modalitatea eșalonată de executare a obligației de plata a sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii, momentul de la care, potrivit art. 1531, 1535 Cod civil, s-ar putea stabili dreptul la acordarea unor daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare prevăzute de O.U.G. nr. 13/2011, este data obținerii titlului executoriu, aceasta fiind data la care creanța constând în diferențe de drepturi salariale a devenit certa, lichida și exigibila.
A precizat apelanta că, urmează a se observa că, în speța, momentul rămânerii definitive și executorii a hotărârilor judecătorești este situat, cu excepția sentinței nr. 324/16.02.2010, în perioada 2012-2013.
Așadar, întrucât creanța reclamanților a devenit certa, lichida și exigibila la data obținerii titlurilor executorii, obligația de plata a diferentelor de drepturi salariale stabilite prin aceste titluri se naște de la momentul cand hotărârea judecătoreasca a rămas definitiva și executorie, astfel ca daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare datorate pentru întârzierea plații cauzata de eșalonarea executării titlurilor executorii conform O.U.G. nr. 71/2009 nu pot fi stabilite decât de la data la care creanța a devenit exigibila, respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești mai sus menționate, și nu anterior acestui moment.
In același sens este și Decizia nr. 2/2014 a I.C.C.J., în dispozitivul acesteia statuându-se că "...pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009...".
A mai arătat apelanta că, întrucât în speța este vorba despre executarea cu întârziere a unor obligații de plată stabilite prin hotărâri judecătorești, exigibilitatea creanței a intervenit la data rămânerii definitive a acestora, astfel ca numai după acest moment se poate vorbi despre o întârziere a debitorului obligației de plata în executarea acestei obligații, pana la acest moment creanța neavând caracterul cert, lichid și exigibil pentru a putea da naștere unei obligații de plata a daunelor-interese, dobânda legala fiind datorata exclusiv pe perioada eșalonării plații conform O.U.G. nr. 71/2009.
Față de cele învederate apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței nr.316/03.03.2015 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița.
Intimatul reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița, a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de apel invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiile legale incidente reține următoarele:
Printr-un prim motiv de apel apelanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a unității A. Teritoriale Municipiul Târgoviște pentru cererea vizând obligația de plata a dobânzii legale aferente titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 77/14.01.2013 pronunțata în dosarul nr._, Sentința nr. 1848/24.09.2012 pronunțata în dosarul nr._ și Sentința nr. 390/11.02.2013 pronunțata în dosarul nr._ .
În acest context Curtea reamintește că, în lumina dispozițiilor art. 36 teza I Cod pr. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Altfel spus, legitimarea procesual activă presupune o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, iar cea pasivă o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Raportând aceste considerente generale la speța pendinte Curtea observă că, obiectul cauzei înregistrate inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă a fost reprezentat de obligarea mai multor pârâți, printre care și U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște, apelantă în prezenta fază procesuală la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite în baza mai multor hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, la baza demersului judiciar al celor ce au pus în mișcare mecanismul judiciar au stat mai multe dispoziții din Codul Muncii, Codul civil, precum și cele statuate prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Ori, în lumina acesteia din urmă, izvor de drept secundar de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial și deci obligatorie pentru instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Așadar, pentru a justifica legitimare procesuală pasivă într-un litigiu de genul celui pendinte este indiscutabil că cel chemat în judecată trebuie să fi avut calitate de parte în cauzele în care s-au pronunțate hotărârile judecătorești invocate drept titluri executorii și să fi căzut în pretenții.
Față de cele învederate în paragrafele precedente Curtea observă că în litigiile soluționate prin două din hotărârile invocate de apelantă și anume Sentința nr. 77/14.01.2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă și Sentința Civilă nr. 1848/24.09.2012 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, ambele rămase irevocabile prin nerecurare U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, dar față de aceasta a fost admisă excepția lipsei calității procesuale, cu consecința respingerii acțiunii în raport de respectiva persoană juridică.
În ceea ce privește cea de a treia hotărâre și anume și anume Sentința Civilă nr. 390/11.02.2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, este real că, inițial, prima instanță a dat o soluție similară, numai că în calea de atac soluția a fost reformată sub acest aspect, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale a U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște și admiterii acțiunii și față de acesta.
Pentru argumentația expusă în precedent, Curtea constată că excepția lipsei calității procesual pasive a apelantei pârâte U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște este întemeiată numai raportat la obligația de plata a dobânzii legale aferentă titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 77 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare și Sentința nr. 1848 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, urmând a fi admisă ca atare.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de apel Curtea constată că, toate criticile apelantei vizează momentul de la care prima instanță a dispus obligarea acesteia la plata dobânzii legale, raportat la toate titlurile executorii, cu excepția Sentinței nr. 324/16.02.2010.
Ori, așa cum s-a arătat în precedent, la baza raportului juridic de conflict a stat împrejurarea că plata sumelor prevăzute în titlurile executorii invocate de reclamanți a fost eșalonată în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Altfel spus, eventualul prejudiciu încercat de reclamanți s-a născut la data la care hotărârile judecătorești invocate de aceștia au devenit executorii.
În niciun caz nu pot fi acordate dobânzi într-un litigiu având un obiect ca cel pendinte de la un moment anterior celui menționat în paragraful precedent.
Ori, în speța pendinte, deși cu excepția unei singure sentințe și nume cea cu numărul 324/16.02.2010, celelalte au fost pronunțate în intervalul 2012 – 2013, tribunalul a dispus acordarea dobânzii pentru toate de la data de 25.07.2011.
Pentru considerațiile expuse Curtea apreciază ca fondate criticile apelantei subsumate celui de al doilea motiv de apel.
La reformarea hotărârii de primă instanță Curtea va avea în vedere însă și soluția dată cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, precum și împrejurarea că numai pârâta A. Teritorială Municipiul Târgoviște a exercitat cale de atac.
Altfel spus, pentru cele două titluri executorii pentru care s-a admis excepția lipsei legitimării procesuale, hotărârea de primă instanță a intrat în autoritate de lucru judecat în ceea ce privește momentul de la care se acordă dobânzile.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod pr. civ. va admite apelul.
Pe cale de consecință Curtea va schima în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea raportat la obligația de plata a dobânzii legale aferentă titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 77 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare și Sentința nr. 1848 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, față de pârâta Municipiul Târgoviște, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și în sensul că pentru titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 391 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1094 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 772 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1579 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 911/2 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 940 din 9 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1110 din 23 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 390 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1289 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 2114 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 2380 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița și Sentința Civilă nr. 108 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița dobânda este datorată începând cu data de la care fiecare dintre acestea a devenit executorie.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște, .-3 jud. Dâmbovița împotriva Sentinței nr.316 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, . nr. 62, jud. Dâmbovița și cu pârâții L. T. Voievodul M. cu sediul în Târgoviște, ., nr. 70, jud. Dâmbovița, C. E. I. G. Târgoviște - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 223, județ Dâmbovița; C. Național C. C. Târgoviște - Târgoviște, G. Cair, nr. 3, județ Dâmbovița, C. Național C. Carabella Târgoviște - Târgoviște, P. P., nr. 58, județ Dâmbovița, C. Național Ienăchiță V. Târgoviște - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 275, județ Dâmbovița, L. de A. B. Doamna - Târgoviște, P. P., nr. 60, județ Dâmbovița, L. I. H. R. Târgoviște - Târgoviște, ., județ Dâmbovița, L. T. C. B. Târgoviște - Târgoviște, ., județ Dâmbovița, L. T. de Transport Auto Târgoviște - Târgoviște, Lt.P. P., nr. 12, județ Dâmbovița, L. T. N. C. Târgoviște - Târgoviște, Lt. S. I., nr. 35, județ Dâmbovița, L. T. N. M. Târgoviște(Grupul Școlar de Construcții N. M.) - Târgoviște, Gen.I.E. F., nr. 20, județ Dâmbovița, L. T. S. Haret Târgoviște - Târgoviște, M. E., nr. 26, județ Dâmbovița, L. T. P. C. Târgoviște - Târgoviște, Lt. P. P., nr. 94, județ Dâmbovița, S. T. Sfântul I. G. de A. din Târgoviște cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a apelantei pârâte Municipiul Târgoviște raportat la obligația de plata a dobânzii legale aferentă titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 77 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare și Sentința nr. 1848 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Schimbă în parte Sentința nr.316 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în sensul că respinge acțiunea raportat la obligația de plata a dobânzii legale aferentă titlurilor executorii reprezentate de Sentința nr. 77 din 14 ianuarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare și Sentința nr. 1848 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, față de pârâta Municipiul Târgoviște, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și în sensul că pentru titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 391 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1094 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 772 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1579 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 911/2 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 940 din 9 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1110 din 23 mai 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 390 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 1289 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 2114 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, Sentința Civilă nr. 2380 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița și Sentința Civilă nr. 108 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița dobânda este datorată începând cu data de la care fiecare dintre acestea a devenit executorie.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
18 ex/07.10.2015
d.f. nr._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 01-10-2015, Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 872/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
