Pretentii. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 2832/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 663
Ședința publică din data de 11 mai 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecător - V.-A. P.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1189/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta Stereș E. M., domiciliată în S., Calea Moroieni, nr. 32, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâta Stereș E. M. reprezentată de avocat P. O., lipsă fiind apelantul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se învederează că, prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata-pârâtă, cu nr. de înregistrare 1308/23.01.2015, precum și răspuns la întâmpinare de către apelantul-reclamant, înregistrat sub nr. 4481/4.03.2015.
La solicitarea instanței, intimata-pârâtă, prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestuia, constată cauza în stare de jduecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. O., pentru intimata-pârâtă Stereș E. M., solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică. Nu există nici un temei legal din care să rezulte faptul că o persoană care și-a început rezidențiatul într-o instituție se și obligă sa-l finalizeze tot în acea instituție. Prin urmare din adresa apelantei nu rezultă existența unei asemenea dispoziții legale ci doar că se obligă să rămână un număr de ani egal cu anii cât a fosr rezident în respectiva instituție, ca medic specialist. Intimata nu a finalizat rezidențiatul în cadrul Spitalului Orășenesc P., deci nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute prin actul adițional, acela de restituire a cheltuielilor ocazionate cu pregatirea sa profesională, respectiv, cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidențial, drepturi salariale, contravaloarea tichetelor de masă și cotele angajatorului. Termenul de la care s-a obligat să lucreze în instituția reclamantă începe să curgă de la data obținerii specializării în rezidențiat. Numai după obținerea specializării actul adițional își produce efecte. Pentru aceste motive solicită respingerea apelului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2832/10/18.06.2014 reclamantul S. Orășenesc P. a chemat în judecată pârâta Stereș E. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 148. 888 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea sa profesională, pe perioada pregătirii în rezidențiat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 08.12.2009 a fost încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr.4341 pe perioadă nedeterminată, iar pârâta a fost încadrată pe funcția de medic rezident medicină de urgență, iar durata pregătirii în rezidențiat este de 5 ani, iar prin actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă pârâta s-a obligat să funcționeze ca medic specialist pe acest post cel puțin un număr egal de ani cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat, în caz contrar urmând să restituie reclamantului toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
A mai arătat reclamantul că susținerile lor sunt întărite și de Ministerul Sănătății, căruia i-au cerut punctul de vedere cu privire la speță și de jurisprudența instanțelor de judecată în materie.
În drept, art.194 și urm. din Cod procedură civilă, art.269 alin.2 Codul muncii, precum și alte texte de lege la care s-a făcut trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
S-au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe înscrisurile la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că în mod legal a ales să-și reînceapă cursurile de rezidențiat în cadrul Spitalului Județean de Urgență B. și că solicitarea de a se restitui acea sumă contravine principiilor garantate prin lege, având un caracter abuziv.
În al doilea rând, a arătat pârâta, nu poate fi angrenată într-o acțiune în răspundere patrimonială, nefiind întrunite condițiile pentru atragerea acestei răspunderi, iar în al treilea rând pârâta în mod legal a susținut examenul de rezident la altă unitate spitalicească și a încetat raporturile contractuale cu reclamantul.
Pârâta a mai arătat că nu există nici un temei legal din care să rezulte faptul că o persoană care și-a început rezidențiatul într-o instituție se și obligă să îl finalizeze tot în acea instituție și termenul pentru care s-a angajat să lucreze la reclamant începe să curgă de la data obținerii specializării în rezidențiat și numai după obținerea specializării actul adițional începe să-și producă efectele.
S-a mai precizat de către pârâtă că a încheiat contract de muncă cu S. Județean de Urgență B. la data de 1.01.2014, dată la care i-a fost eliberată decizia de încetare a raporturilor contractuale cu S. Orășenesc P..
În drept, art.205 Cod procedură civilă, art.38, 39, 79, 254, 256 Codul muncii, OG 18/2009.
S-au anexat întâmpinării extrase de cont pârâtă.
Reclamantul a depus și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârâtă, arătând că pârâta nu a funcționat nici măcar o zi ca medic specialist în cadrul Spitalului P., că nu se poate reține nerespectarea clauzelor contractuale de către reclamant, important fiind că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a-și finaliza pregătirea profesională în rezidențiat și funcționarea ca medic specialist în cadrul instituției reclamante timp de minim 5 ani de zile.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1189/08.10.2014, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc P..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin actul adițional nr. 1 din 08.12.2009, la contractul individual de muncă 4341 încheiat la 08.12.2009 pârâta, ca medicului rezident, s-a obliga ca, la terminarea rezidențiatului, să lucreze în S. Orășenesc P. ca medic specialist un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Întrucât pârâta nu a respectat până în prezent obligația asumată prin actul adițional, reclamanta solicită obligarea acesteia la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională.
Se reține că, începând cu data de 01.01.2014, contractul individual de muncă al pârâtei (încheiat pe o perioadă de 5 ani) și care și-a produs efectele începând cu 01.01.2010, a încetat prin demisia acesteia, urmare a ocupării unui nou post de rezident în alt spital.
Mai reține instanța de fond că, din analiza actului adițional invocat de reclamantă în justificarea pretențiilor sale, rezultă că obligația asumată de pârâtă este acea de a activa ca medic specialist și este condiționată de obținerea acestui grad profesional, ceea ce implica finalizarea rezidențiatului și obținerii specializării.
Se observă că obligația asumată de pârâtă - reglementată de altfel și de prevederile art. 18 alin. 7 din OG 18/2009 - acea de a funcționa ca medic specialist un număr de ani cel puțin egal cu durata rezidențiatului, nu este o obligație pură și simplă, ci este o obligație afectată de modalități, respectiv de termenul suspensiv pe perioada rezidențiatului care curge până la momentul terminării rezidențiatului și obțiberea specializării. Ori, în cauza de față, astfel cum s-a reținut anterior, durata rezidențiatului nu a expirat, nu au fost efectuați cei 5 ani de rezidențiat și nici nu s-a obținut specializarea necesară pentru ca reclamanta să poată funcționa ca medic specialist, astfel că termenul suspensiv nu poate fi considerat împlinut în condițiile date.
Prin urmare, constatând că obligația de a lucra la pârâtă nu este exigibilă, instanța de fod nu reține nici culpa acesteia în nerespectarea prevederilor contractuale pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform prevederilor art. 254 C. muncii, motiv pentru care instanța apreciază ca fiind neînemeiată acțiunea pârâtei, dispunând respingerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. Orășenesc P., arătând, în esență, că, prin soluția dată, instanța i-a creat pârâtei, în mod nejustificat, o situație mult mai favorabilă în comparație cu un medic care și-ar finaliza rezidențiatul. Potrivit raționamentului eronat al instanței, răspunderea contractuală ar opera numai în momentul finalizării rezidențialului și obținerii specializării, ceea ce contravine prevederilor O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului.
Pârâta nu poate beneficia de o postură mai favorabilă decât cea pe care o are un medic care și-a terminat rezidențiatul dar a încălcat prevederile art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009.
Dacă un medic care a terminat rezidențiatul este sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009, cu atât mai mult trebuie sancționat medicul care își abandonează rezidențiatul, acesta fiind spiritul art.18 alin. (8) a doua teză din același act normativ.
Prima instanță nu a remarcat că art. 18 alin. (8) ultima teză din O.G.
nr. 18/2009 (ca de altfel întreg actul normativ) nu conține reglementări
exoneratoare de răspundere contractuală care să le profite medicilor care, din
varii motive, nu termină rezidențiatul.
Textul de lege, care nu lasă loc de alte interpretări, operează în momentul încălcării prevederilor art. 18 alin. (7) de către orice salariat: "(Nerespectarea de către salariat (legiuitorul nu face distincție între salariatul care a terminat și cel care nu a terminat rezidențiatul - n.n.) a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențial precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă" art. 18 alin. (8).
Se mai arată în motivarea apelului că este greșit considerentul primei instanțe, potrivit căruia obligația asumată de pârâtă - reglementată de altfel și de prevederile art. 18 alin. 7 din O. G. 18/2009 - aceea de a funcționa ca medic specialist un număr de ani cel puțin egal cu durata rezidențialului (...) este o obligația afectată de modalități, respectiv de termenul suspensiv pe perioada rezidențiatului care curge până la momentul terminării rezidențiatului și obținerea specializării. Or, în cauza de față (...) durata rezidențiatului nu a expirat, nu au fost efectuați cei 5 ani de rezidențiat și nici nu s-a obținut specializarea necesară ca reclamanta să poată funcționa ca medic specialist, astfel că termenul suspensiv nu poate fi considerat împlinit în condițiile date (pagina 3, paragraful 2 din Sentința apelată)", întrucât este mai mult decât evident că pârâta a împiedicat, cu rea-credință, îndeplinirea acestei condiții. In această situație instanța trebuia să facă aplicația art. 1405 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil: "Condiția se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiție împiedică realizarea ei" și să ne admită Cererea introductivă.
Nu poate fi primită opinia instanței de fond conform căreia "(...) nu se poate reține nici culpa acesteia (pârâtei - n.n.) în nerespectarea prevederilor contractuale pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform prevederilor art. 254 C. muncii (...)" (pagina 3, paragraful 3 din Sentință), întrucât este limpede că pârâta, cu rea-credință, a încălcat prevederile contractuale și legale potrivit cărora avea obligația să funcționeze, ca medic specialist, în cadrul unității apelante cel puțin cinci ani.
Instanța trebuia să observe că pârâta avea obligația să depună toate diligentele să finalizeze rezidențiatul și să obțină specializarea pentru a-și îndeplini obligația referitoare la funcționarea, timp de cinci ani, ca medic specialist în cadrul Spitalului.
Soluția primei instanțe creează un precedent periculos pentru
sistemul public de sănătate, în sensul că absolvenții licențiați ai facultăților de
medicină vor fi încurajați să nu trateze cu seriozitate angajatorul (unitate
spitalicească de stat), știind că atitudinea lor nu poate fi sancționată în nici un fel.
Ar fi absurd ca un întreg sistem public de sănătate să "stea la mâna" medicilor rezidenți cărora, culmea, le suportă toate cheltuielile ocazionate cu pregătirea lor profesională.
Consideră apelantul că, la o judecată dreaptă, nu poate rămâne nesancționată conduita pârâtei de a nu-și fi terminat rezidențiatul și de a nu funcționa ca medic specialist cel puțin cinci ani în cadrul Spitalului Orășenesc P..
Cu ocazia deliberării, instanța de fond nu a ținut cont nici de
jurisprudența instanțelor de judecată (pe care am depus-o la dosarul cauzei) din
spețe similare cu cea de față, care este în sensul admiterii unor astfel de acțiuni.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
În urma rezultatului obținut la concursul de rezidențiat din data de 15.11.2009 pârâta Stereș E. M. a ocupat postul de rezident specialitatea medicină de urgență la S. Orășenesc P., C. Primire Urgențe, conform adeverinței Direcției de Sănătate Publică B. nr. 7539 din data de 25.11.2009.
Pârâta a încheiat cu S. Orășănesc P. atât contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cât și act adițional nr. 1 la acesta prin care s-a obligat „sa funcționeze ca medic specialist pe acest post cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat”, iar în caz contrar să restituie spitalului toate cheltuielile legate de pregătirea sa profesională, respectiv cheltueilile de personal aferente periaodei pregătirii în rezidențiat precum și prima de instalare (dacă este cazul), proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
Durata pregătirii în rezidențiat era de 5 ani și înainte de expirarea acestei perioade, pârâta a susținut un al doilea examen de rezidențiat la data de 17 noiembrie 2013, și a încheiat un al doilea contract de muncă cu S. Județean de Urgență Brasov la data de 01.01.2014, dată la care au încetat raporturile de muncă cu S. Orșenesc Puciosa, prin demisie.
Potrivit art. 6 alin. 2 lit. d din ORDONANȚA nr. 18 din 29 august 2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, calitatea de rezident încetează în caz de incompatibilitate, prin incompatibilitate, în sensul prevăzut la alin. (2) lit. d), înțelegându-se situația în care un rezident, pe parcursul pregătirii, susține un alt concurs de rezidențiat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul S. Orășenesc P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Stereș E. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 148. 888 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de pregătirea sa profesională, pe perioada pregătirii în rezidențiat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Din actele și lucrările dosarului reiese că suma solicitată reprezintă ( conform tabelului de la fila 20 dosar de fond) salariul încasat de medicul rezident și contravaloarea tichetelor de masă .
În legătură cu această problemă de drept, în anul 2015 s-a formulat un recurs în interesul legii de către Colegiul de conducere al Curții de Apel C. privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (7^1) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 38 și art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare), cu referire la sintagma „cheltuieli de personal”, în sensul dacă aceasta include și salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului și, pe cale de consecință, dacă drepturile salariale încasate pot fi restituite, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, în special în cazul în care o astfel de clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă.
Prin Decizia în interesul legii nr. 5/2015 s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (7^1) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 și art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma „cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
În motivarea deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că între rezidentul pe post și unitatea sanitară în cadrul căreia se derulează această formă de pregătire profesională continuă se nasc, în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, raporturi juridice de muncă, în derularea cărora rezidenții primesc un salariu, pe baza documentelor doveditoare privind frecventarea stagiilor, emise de unitatea la care se efectuează pregătirea [art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008 și art. 13 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare].
Arată instanța supremă că faptul că suma acordată medicilor rezidenți, cu titlu de salariu, nu constituie, în realitate, o cheltuială a angajatorului pentru formarea profesională, ci are semnificația contravalorii muncii prestate de aceștia în folosul și sub coordonarea angajatorului rezultă și din alte dispoziții cuprinse atât în cele două ordonanțe ale Guvernului, cât și în reglementări de nivel infralegislativ.
În concluzie, salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, conform deciziei în interesul legii nr. 5/2015 nu se restituie angajatorului, în cazul angajării răspunderii rezidentului pentru neexecutarea actului adițional la contractul individual de muncă. Decizia în interesul legii are caracter obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Cum sumele primite de intimata – pârâtă, a căror restituire se solicită în prezenta cauză reprezintă în principal salariu, precum și tichete de masă ce reprezintă un drept suplimentar cuvenit tot ca urmare a muncii desfășurate în timpul rezidențiatului, Curtea constată că în mod legal și întemeiat instanța de fond a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În plus, așa cum a arătat și instanța de fond, intimata –pârâtă nu a finalizat rezidențiatul în cadrul Spitalului Orășenesc P. și nu a dobândit specializarea în temeiul căreia putea să-și exercite în continuare ( timp de 5 ani) funcția de medic specialist în cadrul acestei unități medicale, astfel că și din acest punct de vedere cererea de chemare în judecată apare ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ.Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. Orășenesc P., iar în temeiul disp. art. 451-453 din C.pr.civ. va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1189/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta Stereș E. M., domiciliată în S., Calea Moroieni, nr. 32, ., ..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimata-pârâtă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
M. F.
Red. SEL/Tehnored.MF
4ex./27.05.2015
d.f._
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
