Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 26-03-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2116/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 455
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ȘCOALA G. P.H. ZANGOPOL B., cu sediul în municipiul B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 1203 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUIVERSITAR" PROF. I. N." B., în calitate de reprezentant legal al membrei de sindicat L. D. C., cu sediul în B., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant S. Învățământului Preuniversitar Prof. I. N. B. reprezentat de consilier juridic Vornicița V., lipsind apelanta pârâtă Școala G. P.H. Zangopol B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelanta pârâtă a solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acesteia.
Consilier juridic Vornicița V., având cuvântul pentru intimatul reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului, având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul B., la data de 23.12.2014, iar hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei pârâte 11.12.2014.
Consilier juridic Vornicița V., având cuvântul pentru intimatul reclamant, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUIVERSITAR" PROF. I. N." B., în numele petentei L. D. C., a chemat în judecată pe pârâta ȘCOALA G. P.H.Zangopol B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la încadrarea petentei în funcția de profesor pentru învățământul primar precum și la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit acesteia - de profesor pentru învățământul primar și salariul încasat efectiv - de învățător, pentru perioada 13 mai 2011 – la zi, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că petenta este cadru didactic titular al Școlii Gimnaziale P.H:Zangopol B., fiind încadrată în prezent în funcția de învățătoare cu studii medii.
În luna iulie 2009 petenta a susținut și promovat examenul de licență la Universitatea „S. Haret" București, Facultatea de Psihologie și Pedagogie B., obținând titlul de licențiat în psihologie.
În perioada 01.09.2009 – 13.05.2011, petenta a fost încadrată și salarizată ca profesor pentru învățământul primar urmare a studiilor de licență absolvite, însă începând cu data de 13.05.2011 unitatea școlară pârâtă a procedat la modificarea încadrării acesteia din profesor pentru învățământul primar în învățător,cu studii medii, motivat de faptul că nu a prezentat diploma de licență.
Reclamantul a apreciat că în mod nelegal pârâta a procedat la modificarea încadrării petentei începând cu data de 01.09.2011, întrucât petenta a depus toate diligentele necesare în vederea obținerii diplomei, acționând în instanță atât instituția de învățământ superior cât și Ministerul Educației, obținând o hotărâre judecătorească favorabilă în urma căreia i-a fost eliberată diploma de licență; adeverința eliberată de către instituția de învățământ superior dovedea în mod clar faptul că petenta a susținut și promovat examenul de finalizare a studiilor de licență și nicio autoritate administrativă sau jurisdicțională nu se pronunțase în sensul revocării sau constatării nulității sau anulării actelor de finalizare a studiilor; era de notorietate conflictul existent între Universitatea „S. Haret" București și Ministerul Educației Naționale, cât și faptul că aproape toți absolvenții acestei instituții de învățământ superior acționaseră în instanță cele două instituții pentru a le fi eliberate diplomele de licență, prin urmare, în prezenta speță, unitatea școlară pârâtă ar fi trebuit să aștepte finalizarea litigiului și apoi să modifice, dacă era cazul, încadrarea petentei.
A mai invocat reclamantul că în luna aprilie 2014, urmare a hotărârii judecătorești, Universitatea „S. Haret" din București a eliberat petentei diploma de licență care dovedea în mod clar faptul că aceasta a promovat examenul de finalizare a studiilor în sesiunea iulie 2009, dobândind titlul de licențiat în psihologie.
Ținând seama de actele normative aplicabile, reclamantul a apreciat că absolvirea de către petenta a studiilor universitare de licență organizate de Universitatea „S. Haret" București, Facultatea de Psihologie și Pedagogie B., îi conferă acesteia dreptul de a fi încadrată în funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de 01.09.2009 și până în prezent.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 28 din Legea nr. 62/2011, Legea nr. 1/2011, art. 268 alin. 1 lic. c) Codul muncii.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri filele 7-27.
Pârâta a formulat întâmpinarea în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, că studiile efectuate de petentă în perioada 2006-2009 la Facultatea de Psihologie și Pedagogie B. – specialitatea psihologie, anul înmatriculării 2006, forma de învățământ ID, din cadrul Universității S. Haret București, nu au fost acreditate sau autorizate.
A mai precizat pârâta că, față de prevederile legale, fiecare absolvent care a început studiile după . Legii 88/1993 trebuie tratat individual, raportat la conținutul HG în vigoare la momentul începerii anului I de studii și, pe cale de consecință, trebuie verificat în HG valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea cu forma de învățământ respectivă era acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
A mai susținut pârâta că petenta este absolventă a facultății forma de învățământ I.D., care nu a fost acreditată în nici un act normativ emis în perioada 2006-2009, ci doar forma de zi, potrivit H.G. 940/2004, 1609/2004 și 676/2007, acesta fiind motivul pentru care nu a fost încadrată ca profesor pentru învățământul primar.
Anterior închiderii dezbaterilor, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 13.05.2011- 2.07.2011.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1203 din 26 noiembrie 2014, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, pentru perioada 13.05.2011- 2.07.2011 și în consecință, a respins solicitarea reclamantului pentru acest interval, ca fiind prescris; a admis, ca fondată în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Școala G. P.H. ZANGOPOL B., a obligat pârâta la încadrarea petentei în funcția de profesor pentru învățământul primar cu studii superioare și modificarea reîncadrării anterioare cu studii medii-învățător începând cu data de 02.07.2011 și a obligat pârâta la calculul și plata către petentă a drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit acesteia de profesor pentru învățământul primar si salariul încasat efectiv de învățător pentru perioada 02.07.2011 - la zi, actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 13.05.2011 - 2.07.2011, pe care a apreciat-o ca fondată, având în vedere prevederile art.268 alin. 1 lit.c Codul Muncii rep. și art.3 din Decretul 167/1958 care impun un termen de 3 ani pentru soluționarea conflictelor de muncă având ca obiect drepturi salariale, aceste dispoziții fiind aplicabile în speță, întrucât sunt reglementate de norma specială care are prioritate față de dispozițiile noului cod civil în ceea ce privește invocarea acestei prescripții de către instanța de judecată.
Mai mult, având în vedere că drepturile solicitate în intervalul susmenționat erau supuse Codului civil vechi și coroborate cu dispozițiile art. 6 alin 4 din Codul Civil nou, potrivit căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, Tribunalul apreciază că invocarea prescripției de către instanța de judecată este legală.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin decizia nr.1/17.02.2014, într-un recurs în interesul legii, care este obligatorie în conformitate cu art.517 al.4 Cod procedură civilă și prin care a statuat că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât și instanțele de judecată, din oficiu, pot invoca excepția, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Sub ansamblul celor evocate, apreciind excepția invocată ca fiind fondată raportat la obiectul dedus judecății, respectiv, recunoaștere drept și solicitare diferențe drepturi salariale în intervalul 13.05.2011 – la zi și data promovării acțiunii 02.07.2014, instanța a dispus respingerea cererii ca fiind prescrisă, pentru perioada 13.05.2011 - 2.07.2011.
Pe fond, instanța a constatat că petenta este salariata pârâtei în funcția de cadru didactic, iar în luna iulie 2009 a absolvit Facultatea de Psihologie și Psihologie B. în specializarea psihologie, situație de fapt ce reiese din diploma de licență nr._ din 14.04.2014, emisă de Universitatea S. Haret din București.
Din cuprinsul sentinței civile nr.5227/23.09.2013 pronunțată de Tribunalul T., instanța a constatat că Universitatea S. Haret București a fost obligată să elibereze petentei, diploma de licență și suplimentele de diplomă, hotărâre ce a rămas irevocabilă, prin decizia civilă nr.2250 din 26.03.2014 a Curții de Apel Timișoara.
Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât diploma de licență a petentei nu a fost anulată, aceasta se bucură de prezumția de legalitate a unui act administrativ emis de o unitate de învățământ aflată sub jurisdicția MEN ce a nu a format obiect de constatare a nulității absolute.
În acest context, Tribunalul a constatat că, în condițiile în care petenta este absolventă a studiilor superioare din luna iulie 2009, formă de învățământ la distanță, înscris ce nu a fost anulat de nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească și în condițiile în care obiectul acțiunii vizează salarizarea în continuare pe un post cu studii superioare, se apreciază acțiunea formulată, ca fondată și sub aspectul modificării unilaterale a CIM de către angajator, fiind încălcate în acest sens dispozițiile art.41 al.1 Codul Muncii.
Mai mult, instanță a apreciat că emiterea cu întârziere a diplomei de licență care atestă absolvirea studiilor superioare din anul 2009 nu poate fi imputabilă petentei și prin urmare refuzul unității școlare de a achita drepturile salariale aferente este nejustificat.
Sub ansamblul celor expuse, instanța a dispus obligarea pârâtei la încadrarea petentei în funcția de profesor pentru învățământul primar cu studii superioare și modificarea reîncadrării anterioare cu studii medii-învățător, începând cu data de 02.07.2011.
Ca efect subsecvent al primului capăt de cerere, instanța a apreciat ca întemeiată și solicitarea privind reîntregirea drepturilor bănești, motiv pentru care față de dispozițiile art. 166 cu referire la art. 169 al 1 Codul Muncii, a obligat pârâta la calculul și plata către petentă a drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit acesteia de profesor pentru învățământul primar si salariul încasat efectiv de învățător pentru perioada 02.07.2011 - a zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Școala G. P.H.Zangopol B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că așa cum rezultă și din actele de la dosarul cauzei intimata reclamantă a fost încadrată la învățător cu studii medii fiind absolventă a Facultății de Psihologie și Pedagogie B.. Urmare a analizării diplomei intimatei reclamante a arătat că, încadrarea se face ținând cont de dispozițiile art.IV coroborate cu art.VI din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 18 decembrie 2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 unde se precizează în mod expres că: "Absolvenților liceelor pedagogice, filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare, ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar, li se recunoaște îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe baza diplomei de licență. Educatorii și învățătorii încadrați în sistemul național de învățământ au dreptul să își continue activitatea în funcțiile didactice din învățământul preșcolar, respectiv învățământul primar pe care le ocupă, cu condiția absolvirii studiilor universitare de licență, în profilul postului, în cel mult 6 ani de la . prezentei ordonanțe de urgență.
Intimata reclamantă este absolventă a Facultății de Psihologie și Pedagogie B. - specializarea psihologie, anul înmatriculării 2006 forma de învățământ ID» atât forma de învățământ cât și specializarea nu apar în H.G. 410/2002, HG. 944/2002 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior și nici în H.G. 940/2004 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior.
Totodată, apelanta a solicitat instanței să constate că Universitatea "S. Haret" a eliberat în data de 14.04. 2014 doamnei C. D. C. căsătorită L., diploma de licență . Nr._ cu sigiliul "Ministerul Educației Naționale" si sub antetul "Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului", în condițiile în care la data absolvirii facultății (iulie 2009) titulatura ministerului era "Ministerul Educației, Cercetării și Inovării", titulatură menținută până în 2010, iar la data eliberării diplomei, (14. 04. 2014), ministerul de resort se numea "Ministerul Educației Naționale". In consecință, nici in momentul absolvirii, nici în cel al eliberării diplomei titulatura ministerului nu era cea de pe diploma eliberată de facultate. Conform prevederilor legale, tipizatele scoase din uz pot fi utilizate doar pentru eliberarea de duplicate, ceea ce nu corespunde situației date.
Apelanta a atașat copie conform cu originalul de pe diploma de licență a doamnei C. D. C. căsătorită L. și de pe certificatul de căsătorie.
Este evident că aceasta nu poate fi încadrată în funcția de profesor pentru învățământ primar având titlul de licențiat al facultății de psihologie.
Față de cele prezentate mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru perioada 02.07.2011 - la zi.
La termenul de judecată din 26. 03. 2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării apelului, având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul B., la data de 23.12.2014, iar hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei pârâte 11.12.2014, așa cum rezultă din procesul verbal de înmânare aflat la fila 40 dosar fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 248 N.C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității apelului, invocată din oficiu.
Din conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul, se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, termenul de apel în materia conflictelor de muncă, este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 Noul Cod de procedură civilă, care statuează „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 40 dosar fond, rezultă că apelantei pârâte i-a fost comunicată sentința la data de 11.12.2014.
Din ștampila Tribunalului B. aplicată pe cerere de apel, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 23 decembrie 2014 (fila 5 dosar apel).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată apelantei pârâte la data de 11.12.2014, declararea apelului la 11.12.2014 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 215 din Legea nr.62/2011
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar în baza art. 482 rap. la art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și art. 185 c.proc.civ., va constata nulitatea cererii de apel a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a declarării apelului invocată din oficiu.
Constată nulitatea cererii de apel declarat de pârâta ȘCOALA G. P.H. ZANGOPOL B., cu sediul în municipiul B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 1203 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUIVERSITAR" PROF. I. N." B., în calitate de reprezentant legal al membrei de sindicat L. D. C., cu sediul în B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. A. M. R.
Grefier,
C. C.
Red.MP
Tehnored.CC
4 ex./03.04.2015
Dosar fond_ Tribunalul B.
J.fond: G. S.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
