Recalculare pensie. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2124/105/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 69
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecători - C.-M. M.
- S.-E. L.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta D. E., domiciliată în B., ., jud. Prahova și de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1923 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta reclamantă D. E. reprezentată de avocat B. S. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar și recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova prin consilier juridic M. A. în baza delegației aflată la fila 22 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de reclamanta D. E..
Avocat B. S. pentru recurenta reclamantă, lasă la aprecierea instanței, arată că a înaintat cererea de recurs la data de 29 octombrie 2014, prin e-mail.
Consilier juridic M. A. pentru recurenta pârâtă solicită admiterea excepției de tardivitate a declarării recursului de către reclamantă, față de împrejurarea că în cauză, calea de atac este recursul în termen de 15 zile de la pronunțare.
Referitor la recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, solicită admiterea acestuia, pentru motivele invocate în cererea scrisă. Arată că în mod eronat a fost respinsă de instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la al doilea motiv de recurs invocat, arată că nu există nicio cerere a reclamantei prin care să solicite acordarea drepturilor actualizate cu rata inflației.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat B. S. pentru reclamanta D. E., solicită respingerea recursului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, motivele invocate sunt nefondate.
Referitor la excepția invocată la instanța de fond, lasă la aprecierea instanței.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Prahova solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, potrivit veniturilor brute realizate pentru care s-a reținut și virat C.A.S. – ul corespunzător și la care este îndreptățită, conform Legii nr.19/2000, sens în care urmează a se anula decizia nr._/2005 și să se emită o nouă decizie, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia plătită și cea datorată, începând cu data de 30.11.2005 și până la data încasării primei pensii recalculate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată la „I.P.C.M.” S.A. în perioada 20.10.1965 – 1.04.1993, dobândind o . venituri suplimentare față de salariul de bază, pentru care societatea a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă.
A mai precizat reclamanta că, în ciuda faptului că a solicitat recalcularea pensiei potrivit tuturor veniturilor obținute, dar și în virtutea principiului contributivității, răspunsurile de la casele de pensii au fost negative.
Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii a tardiv introdusă, ca urmare invocării excepției tardivității cererii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2200 din 16.09.2013, a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare și pe fond a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate invocând în drept disp.art.299 și urm.Cod pr.civilă precum și art.3041 din același cod susținând, în esență, că în mod greșit instanța fondului a înlăturat criticile aduse raportului de expertiză întocmit în cauză prin care nu s-a apreciat cuantumul salariului brut realizat ca urmare a adăugării sumelor rezultate din orele suplimentare și acordul global la salariul de bază.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, prin decizia nr. 7/07.01.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanta D. E., împotriva sentinței civile nr. 2200 din 16.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova și, pe cale de consecință, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Tribunalul Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată la data de 21.01.2014 sub nr._ .
Tribunalul a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate contabilă-asigurări sociale.
La data de 10.07.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză de specialitate contabilă-asigurări sociale întocmit în cauză de către expert P. M..
La data de 05.09.2014 pârâta C. Județeană de Pensii Prahova a formulat o notă de ședință - întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate anterior datei de 16.03.2009, solicitând a se constata că dreptul reclamantei de a solicita/beneficia de aceste sume este prescris, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pârâta a arătat că potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctiva, drepturi restante se acorda numai în termenul general de prescripție de 3 ani, astfel pentru perioada anterioară datei de 16.03.2009 (16.03.2012- data introducerii acțiunii, din care se scad 3 ani), sumele solicitate sunt prescrise, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate și a se constata că dreptul reclamantei de a solicita/beneficia de aceste sume este prescris.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând Legea nr. 263/2010 (in vigoare începând cu data de 01.01.2011) și legislația anterioara acesteia, care exclud expres din calculul pensiei aceste sume; HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15; OUG nr. 4/2005 privind operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, reprezentând un act normativ în vigoare pana la data 01.01.2011, ale cărui dispoziții indica expres sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Așadar, a arătat pârâta că aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute în forma de retribuire a acordului global, prime și ore suplimentare, nu lasă loc de interpretare, acestea fiind excluse din calculul pensiei, întrucât nu au făcut parte din BAza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În ceea ce privește sumele în acord, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, atât prin Decizia nr. 19/2011- avuta în vedere de instanța de fond, cat și prin Decizia nr.19/2012, decizie de asemenea obligatorie pentru instanțe, ICCJ privind contribuția la asigurările sociale sub aspectul celor doua componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentara) și contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioara datei de 01.04.2001, „dualist" asa cum a fost intitulat de ICCJ.
A precizat pârâta că reclamanta este în eroare, când solicita anularea Deciziei nr._/30.11.2005, solicitând recalcularea pensiei și plata diferenței de pensie cu data de 30.11.2005, pana la data primei pensii recalculate, având în vedere că Decizia nr._/30.11.2005 este definitiva prin necontestare în termenul de 45 zile de la comunicare, astfel ca din acest punct de vedere acțiunea este tardiva.
De asemenea, a menționat pârâta că și față de răspunsul lor comunicat prin adresa nr._/03.01.2007, acțiunea este inadmisibila, întrucât reclamanta nu a contestat acest răspuns, cu atât mai mult cu cat operațiunea de recalculare conform OUG nr 4/2005 (in baza căreia a fost emisa decizia contestata și în baza căreia a fost formulata cererea nr_/01.11.2006) s-a încheiat, la aceasta data prevederile Legii nr 19/2000 și OUG nr. 4/2005 nu mai sunt în vigoare, începând cu data de 01.01.2001 fiind în vigoare Legea nr 263/2010, iar cererea nr. 2177/06.02.2012 se supune, astfel, dispozițiilor Legii nr. 263/2010, recalcularea pensiei intrând sub incidența art. 107.
Pârâta a solicitat ca, în situația în care aceasta acțiune urmează a fi admisă, în considerarea excepției prescripției dreptului la acțiune invocate, a se observa faptul ca instituția pârâtă nu mai poate fi obligata la plata sumelor așa cum au fost stabilite prin concluziile raportului de expertiza, acestea fiind calculate pe alte perioade, conform obiectivelor dispuse de instanța, precum și a se observa ca atât timp cat primele și orele suplimentare nu au făcut obiectul Deciziilor înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta reprezintă un motiv în plus pentru ca instituția noastră sa nu fie obligata la recalcularea pensiei prin valorificarea acestor sume din adeverința nr 1320/2006.
A solicitat pârâta respingerea acțiunii ca neîntemeiată, avându-se în vedere practica Curții de Apel Ploiești în ceea ce privește respingerea acțiunilor în ceea ce privește sumele reprezentând prime, precum și data de la care se dispune recalcularea pensiei, invocând hotărârea nr. 3351/05.11.2013, pronunțata în dosarul nr._ .
În drept, pârâta a invocat dispozițiile legale menționate în întâmpinare, respectiv: OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 19/2000; Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1923 din 5 septembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în raport de sumele în acord global menționate în cuprinsul Adeverinței nr. 1320/21.09.2006 începând cu luna martie 2012, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
A respins cererea privind anularea deciziei de pensionare nr._/2005 emisă de pârâtă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins-o ca inadmisibilă în ședința publică din 05.09.2014, pentru considerentele expuse pe larg în practica.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere considerentele deciziei de casare, cu ocazia rejudecării Tribunalul a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza prin care să se stabileasca cuantumul pensiei reclamantei raportat la veniturile brute realizate ale reclamantei pentru care a fost retinut CAS-ul corespunzator, precum și calcularea unei eventuale diferențe dintre pensia platită și cea datorată, începand cu data de 30.11.2005 și până la data încasării primei pensii recalculate, 21.06.2009, urmand a se avea în vedere adeverintele nr.1320/21.09.2006 și nr.1321/21.09.2006.
Prin raportul de expertiza intocmit de expertul contabil desemnat Pucar M., înregistrat la BLEJ de pe langa Tribunalul Prahova sub nr.382/09.07.2014 expertul a calculat diferenta de pensie cuvenita reclamantei pana la data de 16.03.2012 (data formularii actiunii în instanta) în mai multe variante de calcul și pentru mai multe perioade. Tribunalul apreciaza că reclamanta este indreptatită în ceea ce privește recalcularea pensiei sale în raport de sumele încasate în acord global în temeiul principiului contributivitati, principiu ce se afla la baza Legii nr.263/2010.
De altfel sub acest aspect, prin Decizia nr.19 pronuntata de ICCJ la 17.10.2011, Curtea a statuat, admitand recursul în interesul legii, ca în interpretarea disp.art.2 lit..e, art.78 și art.164 din Legea nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005, formele de retribuire în acord global, prevazute de art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea dupa calitatea și cantitatea muncii vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul de pensii.
Adeverinta nr.1320/21.06.2009 eliberata de IPCM SA menționează atât sporul de acord global dar și prime și alte drepturi salariale constand în ore suplimentare și menționeaza că pentru aceste sume au fost plătite din fondul de salarii, iar angajatorul a calculate și virat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că, nu pot fi valorificate la calculul pensiei decat sporul de acord global, întrucât celelalte sporuri menționate nu au avut caracter permanent și nu au fost retinute ca atare nici în baza de calcul a legislatiei anterioare, astfel cum se mentioneaza și în art.4 din OUG nr.4/2005 și nu sunt prevazute nici în Anexa nr.15 din Hotararea nr.257/20.03.2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010.
Referitor la concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza, instanta a reținut că sporul de acord global poate fi acordat doar incepand cu luna martie 2012, deși potrivit concluziilor raportului de expertiză au fost luate în calcul și alte perioade.
Potrivit art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Avand în vedere data la care reclamanta a formulat cererea de recalculare la C. de pensii (06.02.2012) prin raportare la dispozitiile art.107 alin .5 din Legea nr.263/2010, tribunalul a dispus ca recalcularea să se facă începând cu luna martie 2012.
La stabilirea faptului că sporul de acord poate fi acordat doar începand cu luna martie 2012, instanța a avut în vedere și faptul ca desi reclamanta formulase anterior la data de 01.11.2006 aceasi cerere de recalculare, a rămas în pasivitate și nu a contestat în instanta raspunsul negativ primit de la data de 03.01.2007 (fila 46), deși potrivit art. art.155 din Legea nr.19/2001 (in vigoare la acea data ) avea posibilitatea formulării unei contestații.
Tribunalul a apreciat că cererea privind anularea deciziei nr._/ 30.11.2005 emisă de pârâtă este neintemeiată, întrucat aceasta decizie a fost comunicata contestatoarei la data de 18.02.2006, nu a fost contestata în termenul legal, în temeiul disp.art.87-88 din Legea nr.19/2000 având astfel caracter definitiv.
In concluzie Tribunalul a admis în parte actiunea și a obligat parata sa recalculeze pensia reclamantei cu luarea în considerare a sumelor plătite în acord global ce sunt menționate în cuprinsul Adeverintei nr.1320 /21.09.2006 a IPCM- începand cu luna martie 2012, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflatie de la data scadenței la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Prahova și reclamanta D. E..
Pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, în dezvoltarea motivelor de recurs, a solicitat admiterea recursului schimbarea în parte a sentinței menționate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate anterior datei de 16.03.2009, urmând, a se constata că dreptul intimatei - reclamante D. - E. de a solicita/beneficia de aceste sume este prescris, iar pe fond, respingerii în totalitate, a acțiunii ca neintemeiata.
A arătat că apreciază nelegala și netemeinica sentința nr. 1923/05.09.2014 a Tribunalului Prahova, arătând că în ședința publica din data de 05.09.2014, instanța de rejudecare a cauzei, în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Astfel, motivele instanței, expuse în practicaua sentinței recurate, fac referire la 296 C. care consacră legislativ principiul neagravarii situației în propria cale de atac, precum și la art 315 C., conform căruia acest principiu este aplicabil și în cazul rejudecarii procesului după casare.
Referitor la acest aspect, a arătat că, într-adevar respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac implică menținerea celui care a exercitat calea de atac cel puțin în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi atacat hotărârea, insa în speța, prin sentința nr 2200/16.09.2013 (casata prin decizia nr 70/07.01.2014), instanța de fond a respins în totalitate acțiunea intimatei - reclamante, ca neîntemeiata. În aceste condiții, în care acțiunea intimați - reclamante este respinsa în totalitate, cum se poate invoca o inrăutățire a situației acesteia în propria cale de atac/rejudecare. Potrivit practicii judiciare, este indiscutabil că excepția menționată este una de ordine publică, poate fi ridicată în orice fază a procesului, ea vizând încălcarea unor norme cu caracter imperativ, cuprinse în art. 3 și art. 7 din Decretul nr.167/1958. Acest aspect a fost invocat în fata instanței de rejudecare.
A mai arătat de asemenea, că, pronunțarea asupra prescripției dreptului la acțiune este posibilă pe baza lucrărilor dosarului, fără a fi necesare verificări ale împrejurărilor de fapt (fiind astfel îndeplinită condiția impusă de art. 162 C.P.C.)
A menționat că prezenta acțiune a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16.03.2012. Intima - reclamanta solicita acordarea diferentelor de pensie cuvenite, incepand cu data de 30.11.2005, pana la data primei pensii recalculate, că potrivit dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctiva, drepturi restante se acorda numai în termenul general de prescripție de 3 ani.
Astfel, a solicitat a se observa că pentru perioada anteriora datei de 16.03.2009 (16.03.2012- data introducerii acțiunii, din care se scad 3 ani), sumele solicitate sunt prescrise.
A solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței recurate prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate anterior datei de 16.03.2009 urmând a se constata că dreptul reclamantei de a solicita/beneficia de aceste sume este prescris.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În primul rând, a arătat că, instanța de rejudecare, prin admiterea în parte a acțiunii, a dispus obligarea instituției la recalcularea pensiei în raport de sumele în acord din adeverința nr. 1320/21.09.2006, începând cu luna martie 2012, sume ce urmează a fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective.
Astfel, la pronunțarea sentinței, nu au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 263/2010 (in vigoare incepand cu data de 01.01.2011), precum și legislația anterioara acesteia, care exclud expres din calculul pensiei aceste sume în acord.
A invocat și a expus pe larg, dispozițiile HG nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15, dispoziții ale legiuitorului, care, vizând veniturile suplimentare obținute în forma de retribuire a acordului global nu lasa loc de interpretare, acestea fiind excluse din calculul pensiei, intrucat nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
In ceea ce privește sumele în acord, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, atat prin Decizia nr. 19/2011- avuta în vedere de instanța de fond, cat și prin Decizia nr. 19/2012, decizie de asemenea obligatorie pentru instanțe, care solicită a fi avută în vedere.
A mai arătat că, din adeverința nr. 1320/21.09.2006 eliberata de . rezulta faptul ca pentru sumele în acord, s-a reținut contribuția angajatului- cea pentru pensia suplimentara (2%, 3%, respectiv 5%), parte din contribuția la asigurările sociale. Din aceasta adeverința, rezulta cu certitudine numai faptul ca veniturile suplimentare la salariul de baza au fost plătite din fondul de salarii, iar . calculat și virat CAS aferenta acestuia conform legii.
A invocat dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, arătând că așa dupa cum rezulta din dispozițiile legale menționate, precum și din Legea nr. 49/1992, obligația plații contribuției la asigurările sociale de stat ii revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii si o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
A precizat că, plata contribuției de asigurări sociale de stat, de către angajator, nu insemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, asa cum erau acestea inscrise în contractele individuale de munca. De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992, la punctul 2 se menționează, fara echivoc ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului.
A invocat art. 71 alin. 1 din Legea nr. 27/1966, art. 64 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, art. 3 din Legea nr.49/1992, care modifica alineatul 1 al articolului 64 din Legea nr. 3/1977, pe care le-a expus pe larg, apreciind că nu pot fi valorificate în calculul pensiei câștigurile suplimentare fata de salariul de baza, reprezentând acord global, înscrise în adeverința nr. 1320/21.09.2006, întrucât pentru aceste sume, nu s-a calculat, reținut și virat contribuția la pensia suplimentara- contribuția angajatului.
A solicitat a se observa totodată, că sentința recurata, nu numai ca a fost data cu încălcarea dispozițiilor legii nr. 263/2010 și aplicarea greșita a Deciziei nr. 19/2011 pronunțata de ICCJ, dar a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel instanța de rejudecare a dispus actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective, în condițiile în care prin acțiune, intimata - reclamanta nu a solicitat aceasta actualizare.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii în totalitate ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 19/2000.
Recurenta reclamantă D. E. în dezvoltarea motivelor de recurs a criticat soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, după casare și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului formulat de recurenta reclamantă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, precum și prin prisma excepției invocate, reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de reclamanta D. E., Curtea, având în vedere prevederile art. 137 C. pr. civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Conform 301 C.pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C.pr.civilă. Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
El începe să curgă de la data care rezultă din dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, fără posibilitatea completării cu probe extrinseci.
Din actele dosarului rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la 29.09.2014, conform dovezii de comunicare de la fila 69 dosar fond, iar prezenta cale de atac a fost declarată la 29.10.2014, peste termenul prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că excepția tardivității recursului invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civilă, raportat la art. 301 C. pr. civilă, va respinge recursul declarat de reclamantă ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, curtea va constata că acesta este fondat numai în parte.
Un prim motiv de recurs se referă la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate anterior datei de 16.03.2009, respinsă de instanța de fond.
Curtea va constata că acest motiv de recurs este lipsit de interes, atâta vreme cât instanța de fond a admis numai în parte acțiunea și a dispus recalcularea pensiei cuvenite reclamantei începând cu luna martie 2012.
Nici susținerile referitoare la posibilitatea luării în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a sumelor obținute prin acord global nu sunt fondate.
Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr._/1999.
La data de 1.02.2012, reclamanta a solicitat apelantei pârâte recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord înscrise în adeverința nr. 1320/21.09.2006 eliberată de .>
În cuprinsul adeverinței se arată că pentru perioadele menționate societatea a efectuat viramentele CAS conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit Legea nr.57/1974, într-o . activități se utilizau cu precădere forma de retribuire în acord ( acord direct, acord progresiv, acord global, acord indirect) global, iar art. 12 din lege detaliază modalitatea de plată pentru fiecare din activitățile supuse acestei modalități de plată .
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în anumite ca modalitate de plată retribuirea în acord, drepturile obținute în acest mod erau suspuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la 1.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit legislației românești în materie, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de legea pensiilor care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste norme legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Apelanta pârâtă are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit.e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința susmenționata rezultă ca reclamanta a fost salariată a . a obținut venituri realizate în acord care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Singura critică din recurs pe care curtea o va constata ca fiind fondată este cea referitoare la incidența disp. art.304 pct.6 C.pr.civ – instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, tribunalul, în sentința atacată a dispus și reactualizarea sumelor datorate reclamantei, actualizare ce ar urma să fie făcută în raport de indicele de inflație.
Ori, din analiza cererilor formulate de către reclamantă în fața instanței de fond se constată că aceasta nu a solicitat și o asemenea actualizare a sumelor datorate.
Pentru motivele arătate, curtea, urmează ca, în temeiul disp. art.304 pct.6 și 312 alin.1 C.pr.civ, să admită recursul declarat de pârâtă și să modifice în parte sentința în sensul înlăturării obligarea pârâtei la actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția tardivității formulării recursului reclamantei D. E., invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 1923 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Prahova împotriva sentinței civile nr. 1923 din 5 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova. Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători,
A.-M. R. C.-M. M. S.-E. L.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
2 ex./17.02.2015
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. E. C.-D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 122/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 884/2015. Curtea... → |
|---|
