Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 122/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 57770/3/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 122
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2490/30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta P. C.-G., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimații C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, B. TĂMÂIȚA, BUDURCEA LAURENȚIA, GHIȚA M., R. I., C. RADAN-M., M. T., B. G., Ț. A., M. C., toți cu domiciliul procesual ales la Societatea Civila Profesionala de Avocați „C. V. & C. Lacrima”, cu sediul în București, sector 3, ..
Cerere de revizuire scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin registratura instanței, revizuenta a depus la dosar precizări, înregistrate sub nr. 2404/5.02.2015, în finalul cărora a solicitat judecata în lipsă. De asemenea, se menționează că a fost atașat dosarul de fond.
Curtea, pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, spre a da părților posibilitatea să se înfățișeze în instanță și să-și formuleze apărări.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Curtea, reținând că în finalul precizărilor depuse la dosar prin serviciul registratură, înregistrate sub nr. 2404/5.02.2015, revizuenta a solicitat judecata în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 137 Cod proc. civilă raportat la art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție asupra căreia rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 256 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub număr de dosar_, revizuenta P. C.-G. a formulat, în contradictoriu cu intimații C. de P. a municipiului București, B. Tămâița, Budurcea Laurenția, Ghița M., R. I., C. Radan M., P. C. – G., M. T., B. G., Ț. A. și M. C., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2490 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 30 septembrie 2013 în dosarul nr._ 11, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea deciziei menționate și rejudecând recursul, să mențină sentința civilă nr. 455/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În motivarea cererii, revizuenta a învederat că timp de 39 de ani a lucrat ca grefier și prim grefier la Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiind de pensia de serviciu din mai 2007 până în august 2010, când s-a emis HG nr. 737/2010 privind Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 19/2010.
A apreciat revizuenta că eliminarea dreptului la pensia de serviciu constituie o ingerință a statului, pe considerente de ordin politic, care nu a putut elimina inechitățile existente în sistem, deoarece instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri contradictorii, unii grefieri beneficiind de pensie de serviciu în continuare, prin hotărâri irevocabile (circa ¾), în timp de ¼ se luptă și în prezent să-și recapete drepturile.
Motivul revizuirii, a precizat revizuenta, îl reprezintă decizia nr. 3912/21.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au constatat perimate recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și C. Națională de P. împotriva sentinței civile nr. 4660/5.07.2011 a Curții de Apel București.
Această decizie, a apreciat revizuenta, îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, deoarece nu a putut fi înfățișată dintr-o împrejurare obiectivă – pronunțarea sa a avut loc la data de 21 octombrie 2014 și este relevantă pentru prezenta cauză, întrucât a menținut sentința civilă nr. 4660/2011 a Curții de Apel București, prin care s-a anulat în parte HG nr. 737/2010.
Consecințele acestei nulități, a arătat revizuenta, sunt totale, deoarece OG nr. 59/2011 a fost dată tot ca urmare a HG nr. 737/2010.
În contextul pronunțării deciziei nr. 3912/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a susținut revizuenta, decizia de revizuire a pensiei sale de serviciu, contestată în dosarul nr._ 11 al Curții de Apel Ploiești, a rămas fără obiect, anularea unui act juridic determinând anularea oricărui act succesiv și accesoriu.
Efectele acestei nulități, a învederat revizuenta, trebuie interpretate ca fiind totale și retroactive.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimații C. de P. a municipiului București, B. Tămâița, Budurcea Laurenția, Ghița M., R. I., C. Radan M., P. C. – G., M. T., B. G., Ț. A. și M. C. nu au formulat întâmpinare și nu au fost reprezentați în instanță.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 322 pct. 5 din același act normativ, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Cu titlu preliminar, Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, text de lege ce constituie temeiul de drept al cererii de revizuire dedusă judecății în cauza pendinte, pentru a putea uza de această cale extraordinară de atac, trebuie, ca o condiție ab initio, să se fi desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire se solicită.
În speță, prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești sub nr. 2490/30.09.2013 s-a admis recursul declarat de intimata C. de P. a municipiului București, în contradictoriu cu revizuenta P. C.-G. și contestatorii B. Tămâița, Budurcea Laurenția, Ghița M., R. I., C. Radan M., P. C. – G., M. T., B. G., Ț. A. și M. C., împotriva sentinței civile nr. 455/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, care a fost modificată în tot, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.
Potrivit considerentelor acestei decizii, revizuenta și ceilalți contestatori au învestit instanța de fond cu soluționarea unei contestații împotriva deciziilor de revizuire a pensiilor de serviciu, recalculate în baza OUG nr. 59/2011.
Prin sentința civilă nr. 455/14 februarie 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea, a anulat deciziile de revizuire a pensiilor recalculate în baza O.U.G. nr. 59/2011, a dispus emiterea unor noi decizii cu repunerea în plată a deciziilor privind pensia de serviciu, a obligat intimata să plătească contestatoarelor diferența între pensia avută anterior și cea aflată în plată, începând cu data de 01.09.2010 și până la data punerii în executare a hotărârii și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că în speță, contestatorii au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si au beneficiat de pensie de serviciu, potrivit Legii nr. 567/2004.
Conform art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii alte drepturi de asigurări sociale, iar in urma intrării in vigoare a acestei legi, intimata C. de P. a Municipiului București a procedat la recalcularea pensiilor de serviciu ale contestatorilor.
Referitor la revizuenta P. C.-G., tribunalul a reținut că aceasta a fost titulara unei pensii de serviciu, acordate in baza Legii nr.567/2004, în cuantum de 6378 lei, conform deciziei nr._/2007, cuantumul pensiei de serviciu păstrându-se și prin decizia nr._/18.12.2009, în urma actualizării drepturilor.
Ulterior, prin decizia de recalculare a pensiei de serviciu emisă sub nr._/19.08.2010, drepturile aferente au fost stabilite la suma de 1689 lei, cuantumul fiind revizuit la suma de 1713 lei, stabilită prin decizia nr._/28.07.2011.
Tribunalul a constatat că măsura revizuirii pensiilor constituie o restrângere a dreptului de proprietate al contestatorilor, reprezentând o ingerință ce nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, reducerea pensiilor ca urmare a revizuirii deciziilor de recalculare cu mai mult de 50% și imposibilitatea contestatorilor de recuperare a sumelor aferente acestui procent ducând la ruperea echilibrului just ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, în defavoarea contestatorilor beneficiari ai unor pensii stabilite prin acte normative speciale.
Recursul declarat de intimata C. de P. a municipiului București împotriva acestei sentințe a fost apreciat ca întemeiat de către Curtea de Apel Ploiești, care a arătat că prevederea prin lege a pensiei speciale nu poate fi considerată o obligație „ad aeternum” a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat fiind cel reprezentat de pensia specială, plătită până la adoptarea Legii nr. 119/2010.
În acest context, s-a constatat că întrucât cuantumul pensiei a fost afectat numai pentru viitor, prin adoptarea Legii nr. 119/2010, nu s-a încălcat, așa cum în mod eronat s-a susținut, principiul neretroactivității legii civile înscris în art. 15 al.2 din Constituție și implicit, principiul drepturilor câștigate.
S-a arătat, în acest sens, că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, privitoare la respectarea de către Statul Român a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin adoptarea Legii nr. 119/2010, au fost confirmate și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele C. A. și alții contra României (cererea nr._/11) și cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. contra României (cererile nr._/11,_/11,_/11,_/11), în care s-au respins ca inadmisibile plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, statuându-se că deși art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, cu precizarea că Statul Român dispune de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii sociale, cu excepția cazului în care mijloacele folosite se dovedesc în mod evident lipsite de temei rezonabil.
Relevante pentru soluționarea acestei cauze, a motivat instanța de recurs, sunt si considerentele Deciziei nr 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 al. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute în art. 1 din această lege.
În cazul concret al revizuentei și contestatorilor, instanța de recurs a constatat că raportul de proporționalitate nu este compromis, deoarece prin diminuarea pensiilor (de la 3623 lei la 1535 lei, de la 3556 lei la 1321 lei, de la 2881 lei la 1387 lei, de la 5121 lei la 1407 lei, de la 1930 lei la 999 lei, etc), aceștia nu au suportat o sarcină excesivă, exorbitantă care depășește marja de apreciere a statului, pensia revizuita astfel depășind semnificativ nivelul pensiei medii pe țară.
In speță, a concluzionat instanța de recurs, nu s-a făcut dovada unor situații care ar conduce la concluzia că prin diminuarea pensiei, s-ar fi depășit „ pragul de dificultate” menționat în Decizia nr. 29/2011 a Î.C.C.J. și, pe cale de consecință, nu
s-a încălcat dreptul revizuentei și al contestatorilor la respectarea unui „bun” apărat prin art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar prin revizuirea pensiei s-a respectat principiul unicității si egalității de tratament, rezultat din aplicarea Legii nr. 119/2010.
În prezenta cerere de revizuire s-a invocat, în cadrul reglementat de art. 322 pct. 5 teza a II-a din vechiul Cod de procedură civilă, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3912/21.10.2014, prin care s-au constatat perimate recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 4660/5.07.2011 a Curți de Apel București, sentință prin care s-a anulat în parte HG nr. 737/2010 în ceea ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 și s-a dispus suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Raportat la considerentele deciziei ce se solicită a fi revizuită, expuse în precedentele paragrafe, se constată că hotărârea invocată ca temei al cererii de revizuire – decizia civilă nr. 3912/21.10.2014 a ÎCCJ – nu prezintă nicio relevanță sub aspectul condiției impusă de art. 322 pct. 5 teza a II-a din vechiul Cod de procedură civilă, care impune să se fi desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat decizia ce se solicită a fi revizuită.
În acest context și având în vedere că decizia nr. 2490/30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nu s-a întemeiat pe nicio altă hotărâre judecătorească, care să fi fost desființată sau modificată ulterior, pentru a se putea invoca incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza a II-a din vechiul Cod de procedură civilă, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă să admită excepția invocată din oficiu, cu consecința respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2490/30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta P. C.-G., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimații C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, B. TĂMÂIȚA, BUDURCEA LAURENȚIA, GHIȚA M., R. I., C. RADAN-M., M. T., B. G., Ț. A., M. C., toți cu domiciliul procesual ales la Societatea Civila Profesionala de Avocați „C. V. & C. Lacrima”, cu sediul în București, sector 3, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2015.
Președinte,Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
2 ex/18.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
