Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 884/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 884/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2562/114/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 884

Ședința publică din data de 4 iunie 2015

Președinte - V. D.

Judecător - M. G.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul C. I. cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. G. din municipiul B., . bis, ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 185 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ., județ B..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant C. I. reprezentat de avocat M. din cadrul Baroului B., în substituire avocat P. S. din cadrul aceluiași barou, astfel cum rezultă din delegația de substituire aflată la fila 16 dosar, lipsind intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii B..

Procedura legal îndeplinită.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și este motivat.

Avocat P. S. pentru apelantul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauză în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului-reclamant, prin apărător, în susținerea motivelor de apel.

Avocat P. S. având cuvântul pentru apelantul-reclamant C. I., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii capătului de cerere privitor la majorarea punctajului anual conform art. 169 alin.1 lit.a și alin.3 din Legea nr. 263/2010.

Susține apelantul-reclamant că instanța de fond a plecat de la o premisă falsă, că deși a luat act ca i-a fost stabilit dreptul de pensie începând cu data de 01.06.2003, constată în mod eronat ca la aceasta data era aplicabila L. 3/1977.

Ca urmare a acestei constatări, instanța fondului, aduce în discuție prevederile art. 169 alin.(2) din L 263/2010, unde se statuează ca - ,,majorările de punctaj anual nu se aplica în situațiile în care la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public prevăzute din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobata cu completări prin L 78/2005 cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special."

Învederează apelantul-reclamantă că tribunalul a apreciat greșit ca apelantul este exceptat de la aceasta majorare datorita faptului ca se află în categoria persoanelor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual li s-a utilizat vechimea în munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzut de acte normative cu caracter special.

Or, se poate observa ca raportat la data ieșirii la pensie a apelantului, dreptul i-a fost deschis în baza Legii 19/2000, astfel ca nu se află în situația descrisa de prima instanța în motivarea sa de respingere.

Solicitarea acestuia adresata instanței de a obliga intimata-pârâta sa îi majoreze punctajul anual realizat cu 50% pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri încadrate în grupa 1 de munca (28.02._01), a avut ca temei de drept art. 169 alin. 1 și 3 din L. 263/2010, care prevede ca - de creșterea punctajelor anuale prevăzute la alin.(l) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01.04._08, inclusiv, numai în situațiile în care potrivit legii s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectiva.

Mai susține ca anterior pensionarii, și-a desfășurat activitatea la fostul angajator în meseria de mecanic locomotiva - loc de munca încadrat anterior datei de 01.04.2001 în grupa 1 de munca iar ulterior în condiții speciale conform Legii 226/2006.

Prin L. 19/2000, în afara de stagiile complete de cotizare în condiții normale (minime și maxime) prevăzute în Anexa nr. 3, s-au stabilit și stagiile complete de cotizare, pentru condiții speciale. În speța, la art. 43 sunt prevăzute pentru condiții speciale 3 stagii complete de cotizare - 15 ani, 20 ani și 25 ani.

Art. 6 alin. 2 din aceeași lege prevede: (2) Alte locuri de munca în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.

In legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în condiții speciale nu se stabilește un nou stagiu de cotizare pentru condiții speciale, care ar avea un caracter special fata de stagiile arătate și prevăzute de L. 19/2000, iar scopul strict al acestei legi a fost acela de a stabili alte locuri de munca în condiții speciale decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1) din L. 19/2000.

Analizând prevederile art. 43 (2) din L. 19/2000, rezulta în mod clar ca stagiul său complet de cotizare - vechimea în munca necesara deschiderii dreptului la pensie de 25 de ani - este prevăzut de L. 19/2000 și nu de L. 226/2006 care a fost edictata în scopul arătat mai sus.

Prin urmare în art. 169 alin. 3 din L. 263/2010, dreptul apelantului de pensie s-a deschis utilizându-se stagiul complet de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă și nu de acte normative cu caracter special.

Invocă apelantul și practica judiciară, respectiv decizia nr. 598/2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Precizează că va cere cheltuieli de judecată pe cale separată.

CURTEA :

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, contestatorul C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B. anularea Deciziei de pensie nr._/15.04.2014, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, obligarea la emiterea unei noi decizii de pensie în care pentru stabilirea cuantumului pensiei să fie valorificate toate sporurile de care a beneficiat pentru perioada 01.01._01, respectiv spor de ore festive – 100% (ore lucrate sâmbăta duminica si sărbătorile legale), spor ore festive peste norma 200%, spor ore cap secție 75 %, ore . toxicitate, spor de noapte, spor ore suplimentare indemnizație CO, prime, sporuri și adaosuri salariale izvorâte din lege și Contractele Colective de Muncă (CCM), ce au fost incluse în câștigurile salariale brute lunare și pentru care a fost plătită contribuția de asigurări sociale (CAS). Aceste sporuri sunt cuprinse în adeverința nr.ML12/T_ /12.02.2014, emisă de SNTFM „ CFR Călători” SA Depoul Ploiești, să fie majorat punctajul anual în conformitate cu art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din Legea nr. 263/2010, în sensul creșterii punctajului anual realizat cu 50%, pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri încadrate în grupa I de muncă: 28.02._01, așa cum reiese din carnetul de muncă; să fie obligată intimata la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia în plată și pensia care va rezulta prin recalculare, începând cu data depunerii și înregistrării cererii sale de recalculare, respectiv cu data de 11.03.2014 și până la plata efectivă a acestor drepturi, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data anterior menționată până la plata efectivă a sumelor; să fie obligată intimata la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia în plată și pensia care va rezulta prin aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010, art. 169 alin. 3 de la data de 14.08.2011 și până la plata efectivă a acestor drepturi, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data anterior menționată până la plata efectivă a sumelor; să fie obligată intimata la plata dobânzii legale aferente sumelor care fac obiectul capetelor 3 și 4 din cerere, calculată de la data înregistrării prezentei cereri până la plata efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației a arătat că a fost pensionat la data de 20.06.2003 în baza Legii nr.19/2000, la vârsta de 51 ani și 5 luni, prin Decizia nr._/2003 și i-a fost stabilită o pensie de 4.434.796 lei și un punctaj de 1._, pentru un stagiu total de cotizare realizat de 48 de ani, 4 luni și 25 de zile. Anterior datei de 01.04.2001 a avut un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 28 ani, 1 luni și 3 zile.

Verificând înscrisurile comunicate de către pârâtă, a constatat că la calcularea pensiei sale nu au fost luate în calcul toate sporurile de care a beneficiat efectiv și pentru care s-a plătit C.A.S. pentru perioada 01.01.1990 – 01.04.2001. La calculul pensiei sale pârâta a avut în vedere doar veniturile și sporurile înscrise în carnetul de muncă.

Aplicând acest mod de calcul pârâta nu a luat în considerare următoarele sporuri și venituri pentru care s-a plătit C.A.S.: indemnizație parcurs, spor ore noapte, spor de ore festive – 100% (ore lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale), spor de ore festive peste norma de 200%, spor de ore cap secție 75%, ore . de școală a personalului, spor de conducere formație, spor de conducere simplificată locomotivă, recalculări salariu, spor ore suplimentare s.a.. Aceste sporuri au avut ca temei legal de acordare Legea nr.57/1974, Legea nr.49/1992, Codul Muncii aplicabil în perioada invocată și CCM aplicabile.

În conformitate cu legislația în vigoare (Decretul nr.389 din 11.10.1972 și Legea nr.49/1992), pentru sumele brute rezultate din sporurile anterior menționate doar angajatorul era obligat și datora C.A.S., obligație de plată pe care acesta și-a îndeplinit-o efectiv la momentul plății acestor drepturi salariale.

Constatând acestea și având în vedere faptul că dreptul său la pensie s-a născut sub imperiul prevederilor Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, act normativ care, printre altele, are în vedere, în aplicare și principiul contributivității, a solicitat foștilor angajatori înscrisuri care să ateste că a beneficiat de drepturile salariale mai sus menționate, cuantumul acestora, perioada efectivă în care a beneficiat de aceste sporuri și precizarea dacă a fost sau nu achitat C.A.S.–ul datorat conform Decretului nr. 389 din 11.10.1972 si Legii nr.49/1992 .

După comunicarea adeverințelor, a solicitat pârâtei în temeiul art.107 din Legea 263/2010, recalcularea pensiei conform veniturilor rezultate din adeverințele respective și majorarea punctajului anual cu 50% pentru perioadele în care și-a desfășurat activitatea în locuri încadrate în grupa I de muncă, astfel a formulat și depus la pârâtă cererea nr._ din data de 11.03.2014.

La cerere, pârâta a refuzat să procedeze la recalcularea pensiei conform celor susținute și arătate mai sus, emițându-i o noua decizie de pensie prin care i se respinge cererea de recalculare, motivând în cuprinsul acesteia refuzul în sensul că sporurile ce le invocă au fost valorificate, fapt ce nu corespunde adevărului, iar față de solicitarea de majorare a punctajului nu a formulat nici un răspuns.

Urmare a refuzului pârâtei de a proceda la recalcularea pensiei, în termen legal, conform prevederilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii – contestația nr._ din data de 15.05.2014, însă deși termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 150 al. (4), din actul normativ anterior amintit, pentru soluționarea contestației s-a împlinit demult, până în prezent nu a primit nici un răspuns la aceasta.

A apreciat că este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată cu prezenta cerere de chemare în judecată, aceasta fiind practic singura posibilitate de a-și valorifica drepturile încălcate de pârâtă.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 149-154, art.169 alin.3 din Legea nr.263/2010, raportat la prevederile Legii nr.19/2000, Decretului nr. 389/1972 și Legii nr. 49/1992, Codului Muncii și CCM aplicabile.

La dosar, reclamantul a depus, în copii: carte de identitate, carnet de muncă, decizii de pensie, adeverința menționată în cerere, adrese, contestație, dovadă de comunicare.

Intimata C. Județeană de Pensii B. nu a formulat întâmpinare, în condițiile art.205-208 Cod procedură civilă, iar, la solicitarea instanței a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 185 din 23 februarie 2015, Tribunalul B. a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul C. I., a anulat Decizia nr._/15.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii B. și a obligat intimata să emită contestatorului o decizie de recalculare a pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.ML12/T_ /12.02.2014, emisă de SNTFM „ CFR Călători” SA Depoul Ploiești, de care a beneficiat în perioada 01.01._01, precum și să plătească contestatorului sumele reprezentând diferența dintre pensia ce va rezulta prin recalculare și pensia aflată în plată, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv aprilie 2014, și până la data plății efective a drepturilor, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.

Totodată, a obligat intimata la plata dobânzii legale aferentă acestor sume calculată de la data înregistrării cererii, 14.08.2014, până la data plății efective.

A respins capetele de cerere privind majorarea punctajului anual, conform art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor ce ar fi rezultat în urma acestei majorări.

A obligat intimata la 768 lei cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, contestatorul C. I. a fost pensionat în baza Legii nr.19/2000, fiind emisă decizia nr._/18.07.2003.

Prin cererea înregistrată la C. Județeană de Pensii B. sub nr._/11.03.2014 a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor și a sporurilor menționate în adeverința nr.ML12/T_ /12.02.2014, emisă de SNTFM „ CFR Călători” SA Depoul Ploiești și să fie majorat punctajul anual în conformitate cu art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din Legea nr. 263/2010, în sensul creșterii punctajului anual realizat cu 50%, pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri încadrate în grupa I de muncă

Prin decizia nr._/15.04.2014, intimata C. Județeană de Pensii B. a respins cererea de recalculare cu motivarea că sumele acordate cu titlu de ore festive curente, ore festive peste normă, primă vacanță, compensații, salariu suplimentar, ajutoare nu se pot valorifica întrucât nu se regăsesc în anexa nr.15 din Normele de aplicare a legii.

Împotriva acestei decizii de respingere a recalculării pensiei reclamantul a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, dar nu a primit răspuns în termenul legal.

Instanța a reținut că din buletinul de calcul, depus la dosar, rezultă că la data emiterii deciziei de pensie, sub imperiul Legii nr. 19/2000, nu a luate în calcul decât sporurile menționate în carnetul de muncă, fără a lua în calcul și celelalte sporuri.

Din cuprinsul adeverinței menționată a rezultat că reclamantul a beneficiat în perioada 01.01._11 de următoarele sporuri: spor vechime, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor pentru muncă grea, ore suplimentare, ore festive, ore noapte, ore școală, spor pericol, ore odihnă, premiere, compensație, spor toxicitate, spor pericol, spor simplificat ce apar cu caracter permanent

Conform adeverinței, în perioada 1990-2001 a realizat venitul brut și contribuția reținută de la salariat și virată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art. 78 alin 4 din Legea nr. 19/2000 se prevedea că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin 1-2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.

De asemenea, art. I pct. 7 din Ordinul nr.680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 prevedea la pct. 19 de la secțiunea I: „Dispoziții generale( capitolul I din lege) a capitolului A Contribuția de asigurări sociale va avea următorul cuprins: 19 Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub forma de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru condiții deosebite de muncă( grele, periculoase, nocive, penibile); munca prestată în schimbul de noapte, îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază, sporul de fidelitate și altele asemănătoare; b) alte sume acordate potrivit legii”

Și în punctul IV din Anexa la OUG nr.4/2005, privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se prevede că, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează și sporurile acordate de către ministerul de resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în state de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.

Totodată la pct.V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.

Același principiu privind determinarea punctajului lunar și anual prin utilizarea salariului brut se regăsesc și în Legea nr. 263/2010.

Astfel în art.165 se prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute astfel…c) salariile brute de la data de 01.01.1991, iar la aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.

Conform art.127 din HG nr.257/2011, privind Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, sporurile cu caracter permanent care se pot verifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie potrivit art.165 alin 2 din lege sunt cele prevăzute de Anexa 15.

În Anexa 15 pct. III – ultima liniuță, sunt prevăzute „ alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective de muncă, cu mențiunea că „ aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992”.

Astfel, instanța a constatat că sumele menționate în adeverința emisă de angajator sunt sporuri acordate prin contractele colective de muncă, așa cum se menționează în adresa nr.A3._, au fost acordate permanent, nu sporadic, și au intrat în alcătuirea venitului brut, având caracterul de venit în sensul Legii nr. 49/1982, reclamantul fiind îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sumelor menționate în adeverință ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, prin decizia de pensionare a cărei anulare s-a solicitat, sporuri de care a beneficiat în perioadele pentru care s-a făcut dovada plății contribuției de asigurări sociale.

Referitor la principiul contributivității, prin Decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțat în recurs în interesul legii, s-a statuat că aplicarea acestuia „impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr.19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de clacul a pensiilor, au fost înregistrate în carentul de muncă sau rezultă din adeverințe conform legislației în vigoare și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.

În aceste condiții neluarea în considerare a unor sume pentru care s-a plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor”.

La adoptarea acestei decizii s-a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților fundamentale ratificate de statul român prin Legea nr.30/1994.

În ceea ce privește capătul 2 de cerere prin care a solicitat majorarea punctajului anual în conformitate cu art.169 alin.1 lit.a și alin.3 din Legea nr.263/2010, instanța reține următoarele:

Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 următoarele:

„(1)Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

(3) De creșterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă.”

Categoriile de persoane care nu beneficiază de măsura de majorare prevăzută de reglementarea mai sus menționată sunt acelea pentru care, la recalcularea pensiilor, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special, precum și persoanele pensionate după 1 aprilie 2001 și pentru care la deschiderea drepturilor de pensie s-au utilizat alte stagii complete de cotizare.

În cauză, contestatorului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr._, începând cu data de 1 iunie 2003, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.3/1977, luându-se în considerare activitatea desfășurată în condițiile grupei de muncă, cu reducerea vârstei de pensionare.

Rezultă din decizia emisă în anul 2003 că a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale de muncă, la data stabilirii drepturilor de pensie având 51 ani și 5 luni, în timp ce vârsta standard era de 62 ani și 3 luni.

Astfel, nu poate beneficia de majorarea prevăzută de Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special. În acest sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.6/2014 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În consecință, față de aceste considerente, instanța a admis, în parte, contestația și a anulat Decizia nr._/15.04.2014 emisă de C. Județeană de Pensii B..

A obligat intimata să emită contestatorului o decizie de recalculare a pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.ML12/T_ /12.02.2014, emisă de SNTFM „ CFR Călători” SA Depoul Ploiești, de care a beneficiat în perioada 01.01._01.

A obligat intimata să plătească contestatorului sumele reprezentând diferența dintre pensia ce va rezulta prin recalculare și pensia aflată în plată, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv aprilie 2014, și până la data plății efective a drepturilor, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății. Referitor la data de la care a fost obligată intimata să plătească contestatorului diferențele rezultate în urma recalculării, instanța a avut în vedere dispozițiile art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010, conform cărora sumele rezultate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

A obligat intimata la plata dobânzii legale aferentă acestor sume calculată de la data înregistrării cererii, 14.08.2014, până la data plății efective.

În temeiul art.156 din Legea nr.263/2010, cu ref. la art.453 Cod procedură civilă, a obligat intimata la 768 lei cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocat, chitanța nr.1013/2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. I., criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, în ceea ce privește respingerea capătului de cerere prin care a solicitat instanței de fond să oblige pârâta să îi majoreze punctajul de pensie cu 50% pe anii lucrați în grupa 1 de munca în conformitate cu prevederile art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din Legea 263/2010.

Prin sentința apelata, instanța fondului a admis în parte acțiunea respingând doar capătul de cerere privitor la majorarea punctajului anual conform art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din L. 263/2010.

Se susține de apelant că în sentință, prima instanța, deși ia act ca i-a fost stabilit dreptul de pensie începând cu data de 01.06.2003, constata în mod eronat ca la aceasta data era aplicabila L. 3/1977.

Astfel prima instanța, apreciază ca apelantul este exceptat de la aceasta majorare datorita faptului ca se află în categoria persoanelor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual li s-a utilizat vechimea în munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzut de acte normative cu caracter special.

Se mai susține ca anterior pensionarii, și-a desfășurat activitatea la fostul angajator în meseria de mecanic locomotiva - loc de munca încadrat anterior datei de 01.04.2001 în grupa 1 de munca iar ulterior în condiții speciale conform Legii 226/2006.

Prin L. 19/2000, în afara de stagiile complete de cotizare în condiții normale (minime și maxime) prevăzute în Anexa nr. 3, s-au stabilit și stagiile complete de cotizare, pentru condiții speciale. în speța, la art. 43 sunt prevăzute pentru condiții speciale 3 stagii complete de cotizare - 15 ani, 20 ani și 25 ani.

Art. 6 alin. 2 din aceeași lege prevede: (2) Alte locuri de munca în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.

In legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în condiții speciale nu se stabilește un nou stagiu de cotizare pentru condiții speciale, care ar avea un caracter special fata de stagiile arătate și prevăzute de L. 19/2000. Scopul strict al acestei legi a fost acela de a stabili alte locuri de munca în condiții speciale decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1) din L. 19/2000.

Analizând prevederile art. 43 (2) din L. 19/2000 - Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. c) și d) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani. - și prevederile art. 3 alin. (1) și art. 6 din L. 226/2006 - Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare.../ ... Prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, - rezulta în mod clar ca stagiul meu complet de cotizare - vechimea în munca necesara deschiderii dreptului la pensie de 25 de ani - este prevăzut de L. 19/2000 și nu de L. 226/2006 care a fost edictata în scopul arătat mai sus.

Prin urmare în lumina art. 169 alin. 3 din L. 263/2010, dreptul apelantului de pensie s-a deschis utilizându-se stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă și nu de acte normative cu caracter special.

Față de motivele prezentului apel, prin care a arătat ca toate criticile aduse soluției primei instanțe sunt fondate, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii capătul de cerere privitor la majorarea punctajului anual conform art.169 alin.1 lit.a și alin.3 din Legea nr. 263/2010.

Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, va reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica referitoare la respingerea capătului de cerere prin care a solicitat instanței de fond să oblige pârâta să îi majoreze punctajul de pensie cu 50% pe anii lucrați în grupa 1 de munca în conformitate cu prevederile art. 169 alin. 1 lit. a) și alin. 3 din Legea 263/ în conformitate cu art.169 alin.1 lit.a și alin.3 din Legea nr.263/2010, Curtea va reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și instanța de fond, Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 următoarele:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, rezultă din decizia emisă în anul 2003 că apelantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale de muncă, la data stabilirii drepturilor de pensie având 51 ani și 5 luni, în timp ce vârsta standard era de 62 ani și 3 luni.

Astfel, apelantul contestator nu poate beneficia de majorarea prevăzută de Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special. În acest sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.6/2014 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Față de aceste considerente, Curtea va reține că apelul este nefondat urmând ca în baza disp.art. 480 c.pr.civilă să-l respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelului declarat de reclamantul C. I. cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. G. din municipiul B., . bis, ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 185 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii B., cu sediul în municipiul B., ., județ B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

V. D. M. G.

Grefier,

A. M. B.

Red. VD

tehnored.BA

4 ex./29.06.2015

dosar fond nr._ Tribunalul B.

jud.fond A. M. D.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

← Recalculare pensie. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Recalculare pensie. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 884/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 884/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI