Plângere contravenţională. Sentința nr. 1250/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1250/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4761/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dos.C.nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1250/2013
Ședința publică din 13 martie 2013
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: S. Peșteși
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de petentul F. I. M., domiciliat în .. 280, jud. B., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, avocat Toanchină M. pentru intimată și martorul P. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care a fost identificat petentul F. I. M., posesor al CI ., nr._.
A fost audiat, sub prestare de jurământ martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal atașat la dosar după citire și semnare.
Petentul și reprezentantul intimatei arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar în baza art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție ca nefondat și ilegal. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii ca nefondată, condițiile prevăzute de art.15,16,17 din OG nr.2/2001 fiind îndeplinite, procesul verbal atacat respectând condițiile prevăzute de lege. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată urmând să depună prin registratură chitanța reprezentând onorariul de avocat.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria F., sub nr. de mai sus, petentul F. I. M. a solicitat anularea procesului verbal procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 10, încheiat la data de 13.12.2012, de compartimentul de specialitate din cadrul Comunei Șercaia.
În motivarea plângerii petentul a arătat că este al treilea proces verbal ce i s-a întocmit de intimată, iar procesul verbal nu respectă prevederile art.15 – 17 din OG nr.2/2001, ceea ce duce la nulitatea acestuia, întrucât nu se arată data și locul săvârșirii contravenției, ci doar tarlaua și . indica numărul de carte funciară.
În drept a invocat prevederile art.15-17 din O.G. 2/2001.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, întrucât în procesul verbal se arată în mod clar numele, prenumele și calitatea agentului constatator cât și autorizația în baza căreia acesta era îndreptățit să constate și să sancționeze fapta. De asemenea, din cuprinsul procesului verbal reiese că au fost îndeplinite cerințele de valabilitate cerute de lege existând denumirea faptei, respectiv „executare lucrări de construcție fără a avea autorizație de construire”, iar data săvârșirii acesteia coincide cu data întocmirii procesului verbal, respectiv 13.12.2012, ora 13.
Ca urmare, fiind respectate mențiunile prevăzute de art. 15 și 16, art. 17 este inaplicabil.
Intimata a mai arătat că deși petentul a mai fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă, însă acesta nu a intrat în legalitate și a continuat edificarea construcției.
În drept, s-au invocat disp. art.115 Cod procedură civilă, iar în probațiune s-a solicitat proba cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.10, încheiat de intimată la data de 13.12.2012, petentul a fost sancționat conform Legii nr.50/1991, pentru executarea în perioada 2010-2012 a lucrărilor de construire compuse din două clădiri-grajduri de animale și alte anexe în locul numit B., tarlaua 68, . avea autorizație de construire, fiind sancționat, conform art. 26 alin.1 lit.a cu amendă de 10.000 lei (f. 3).
În legătură cu susținerile petentului că acest proces verbal de contravenție nu respectă prevederile art. 15-17 din O.G.2/2001, instanța apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate.
Conform art.15 din O.G. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, care pot fi: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin.3 din legea 50/1991,contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 27 alin (5) din legea 50/1991, procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
Din examinarea procesului verbal de constatare contestat rezultă că acesta a fost întocmit de compartimentul de specialitate cu atribuții de control al comunei Șercaia, respectiv tehnician Gabos Josef din cadrul biroului de Urbanism Șercaia și înaintat, în vederea aplicării sancțiunii primarului ., astfel că au fost respectate cerințele legale ale legii 50/1991 și cele ale art. 15 din O.G. 2/2001.
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 16 din O.G.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, iar potrivit art.17 din O.G.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
În conformitate cu prevederile art. 35 din legea 50/1991, în condițiile acestei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei și orei constatării.
Din cuprinsul procesului verbal contestat instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. 2/2001 și art. 35 din legea 50/1991, respectiv numele și prenumele contravenientului-F. I., fapta săvârșită-executarea în perioada 2010-2012 a lucrărilor de construire compuse din două clădiri-grajduri de animale și alte anexe în locul numit B., tarlaua 68, . avea autorizație de construire, data și locul comiterii 13.12.2012, ora 13, în locul numit B., legea neinstituind obligativitatea indicării numărului de carte funciară și a celui topografic, așa cum susține petentul, cât și celelalte mențiuni prevăzute în art. 16 din O.G. 2/2001, mențiuni care în cazul în care nu ar fi existat în procesul verbal de contravenție contestat oricum nu ar fi atras anularea acestuia, decât în cazul în care s-ar fi făcut dovada existenței unei vătămări ce nu putea fi altfel înlăturată.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că potrivit art. 26 lit.a din legea 50/1991, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
Din declarația martorului P. A. audiat în cauză, fila 27, rezultă că în luna decembrie 2012, a fost împreună cu numitul G. Josef și F. I. în locul numit Bălăuși din localitatea Șercaia unde petentul avea construit un fânar (șură) și un beci, aceste construcții fiind finalizate, fânarul fiind construit în anul 2012. În acel loc se mai află construit și un beci.
In condițiile în care O.G nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenției, acesta fiind un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, astfel că procesul verbal legal întocmit face dovada cu privire la starea de fapt și de drept până la proba contrară, petentul nefăcând proba contrară situației de fapt reținute prin procesul-verbal ce face obiectul prezentei contestații, în sensul că a deținut autorizație de construcție pentru fânarul și beciul construite în locul B. din . întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
In privința sancțiunii amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege, 10.000 lei, mimimul amenzii fiind de 1000 lei. Potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită, să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului e disproporționată în raport cu fapta săvârșită, petentul fiind la prima abatere, întrucât, chiar dacă acesta, așa cum susține în plângere și în concluziile scrise, a mai fost sancționat contravențional, procesele verbale întocmite anterior au fost anulate, astfel că nu se poate reține o antecedență din acest punct de vedere, motiv pentru care instanța urmează să admită în parte plângerea și să dispună reducerea cuantumului amenzii aplicate de la suma de 10.000 lei la suma de 1000 lei, minimul prevăzut de lege, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată, în valoare de 3700 lei, f. 30, instanța reține că în conformitate cu prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat, ceea ce înseamnă că instanța, fără a intervenii în raportul juridic dintre avocat și clientul său, poate aprecia în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său, având în vedere complexitatea cauzei și efortul concret depus de avocatul pârâtei, restul onorariului rămânând în sarcina clientului, întrucât contractul încheiat de partea câștigătoare cu apărătorul său și-ar produce efecte și față de partea adversă, care ar fi obligată să plătească contravaloarea onorariului, deși ea personal nu a participat la negocierea lui; se poate spune că suntem în prezența unei excepții de la principiul conform căruia actul juridic își produce efecte numai între părți, nu și față de terți, excepție care se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
În cauză instanța apreciază complexitatea speței ca fiind simplă, efortul avocatului constând în concret în redactarea întâmpinării, participarea la audierea unui martor și expunerea de concluzii orale pe fondul cauzei, onorariul solicitat de intimată depășind efortul depus de avocat, și-n consecință va fi redus la suma de 700 lei, însă având în vedere că plângerea a fost admisă în parte, petentul va fi obligat să achite intimatei cu titlu de onorariu avocat suma de 350 lei.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul F. I. M., domiciliat în .. 280, jud. B., în contradictoriu cu intimata ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 10, încheiat la data de 13.12.2012, de compartimentul de specialitate din cadrul . consecință:
Dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate de la suma de 10.000 lei la suma de 1000 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Obligă petentul să plătească intimatei suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
A. D. S. Peșteși
Red. A.D. – 13.04. 2013
Tehnored S.P. – 4 ex.
13.04. 2013
| ← Cereri. Sentința nr. 288/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cereri. Sentința nr. 1280/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
