Plângere contravenţională. Sentința nr. 1982/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1982/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4098/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1982/2013
Ședința publică din 18 aprilie 2013
JUDECĂTOR – P. M. Garofița
GREFIER – R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. F., cu domiciliul în Mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. al Municipiului F. – Poliția Locală F., cu sediul în Mun. F., ., nr. 23, Jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au depus concluzii de către petent.
Instanța, în baza art.167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, urmând să rămână în pronunțarea pe baza acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 26.11.2012, pe rolul acestei instanțe cu nr._, petentul M. F., cu domiciliul în Mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. al Municipiului F. – Poliția Locală F., cu sediul în Mun. F., ., nr. 23, Jud. B., a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.11.2012, întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, petentul a solicitat să se verifice raportat la dispozițiile legale competența intimatei în stabilirea și aplicarea sancțiunii, a calității de agent constatator, a arătat că fapta nu a fost constatată direct de către agentul constatator și că procesul verbal este încheiat în lipsa unui martor, cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pe fond s-a arătat că în calitate de consilier juridic, în data de 25.06.2012, s-a deplasat la Judecătoria F., unde avea o cauză, astfel că s-a deplasat cu autoturismul în zona Primăriei unde nu a găsit loc de parcare, motiv pentru care a parcat pe . 10:00. Constatând că nu are monede pentru tichet de parcare, a căutat reprezentantul firmei pentru a plăti direct la el, și pentru că nu l-a găsit, a traversat parcul la un magazin pentru a schimba banii. De la plecare și până la întoarcerea la mașină cu tichetul au trecut doar 5 min. A venit la el un angajat al firmei de la parcări și l-a anunțat că i-a fotografiat mașina.
Petentul invocă de asemenea jurisprudența CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție.
Pentru termenul din data de 21.03.2013, intimata a depus la dosar note de ședință, precum și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal, respectiv nota de constatare, fotografie, HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011, dovezi de comunicare, (filele 23 – 39).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 20.11.2012, încheiat de agentul constatator R. M. din cadrul Poliției Locale F., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 60 lei, în temeiul art. 53 pct. 1 raportat la art. 52 alin. 1 lit. b din HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011.
În fapt, s-a reținut că la data de 25.06.2012, ora 10:13, pe .. F., autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, a fost parcat în parcarea publică cu plată fără a deține tichet de parcare.
Instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanța competentă ascultă pe cel care a făcut plângerea și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
Instanța reține faptul că actul constatator și sancționator cuprinde următoarele mențiuni obligatorii prevăzute în mod expres și limitativ, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care a aplicat sancțiunea - ag. R. M. din cadrul Poliției Locale F., numele și prenumele contravenientului - M. F., cu domiciliul în Mun. B., ., ., fapta săvârșită – autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, a fost parcat în parcarea publică cu plată de pe . deține tichet de parcare, faptă prevăzută și sancționată de art. 53 pct. 1 raportat la art. 52 alin. 1 lit. b din HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011, data săvârșirii faptei -25.06.2012, ora 10:13, precum și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul formei procesului verbal, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
În conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, procesul verbal fiind astfel nesemnat de către petent, la rubrica ,,obiecțiuni” fiind consemnat faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și că s-a întocmit planșă fotografică.
De asemenea, instanța reține că în speță nu au fost respectate dispozițiile legale mai sus enunțate, întrucât procesul verbal nu a fost semnat de vreun martor asistent, în procesul verbal consemnându-se la motivele pentru care nu a fost de față nici un martor faptul că s-a întocmit planșă fotografică, și nu motive legate de imposibilitatea identificării unui martor care să ateste prin semnătura sa de pe procesul verbal, modalitatea de întocmire a acestuia.
Cu toate acestea, întrucât atât petentul cât și intimata recunosc faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă, petentul nefăcând dovada vreunei vătămări pricinuite de încheierea în acest mod a procesului verbal, instanța va respinge apărările petentului formulate sub acest aspect, reținând că lipsa semnăturii martorului nu este de natură, în cauza de față, de a atrage anularea procesului verbal.
Instanța va respinge de asemenea apărările petentului în legătură cu necompetența intimatei și a agentului constatator, întrucât din HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011, raportat la dispozițiile art. 2 din OG nr. 2/2001 și din celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă competența intimatei și a agentului constatator de a constata și sancționa contravenția.
Privitor la situația de fapt, consemnată în procesul verbal, instanța reține următoarele:
Din procesul verbal, coroborat cu raportul agentului constatator, cu fotografia depusă la dosar și plângerea petentului, rezultă faptul că în data de 25.06.2012, ora 10:13, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, a fost parcat în parcarea publică, cu plată de pe .. F., fără a deține tichet de parcare afișat la loc vizibil pe bordul autoturismului.
De asemenea, din copia tichetului de parcare de la fila 9, se observă că la ora 10:16, petentul a obținut un tichet de parcare, cu valabilitate până la ora 11:52, deci la un interval de 2 minute de ora 10:14, indicată în constatarea de la fila 25, în procesul verbal fiind trecută ora indicată în fotografia anexată, respectiv 10:13.
Prin urmare, în lipsa unor probe certe și concludente din care să rezulte contrariul, instanța reține că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal corespunde realității.
După cum s-a stabilit prin Hotărârea pronunțată în Cauza A. împotriva României, se impune să fie respectate și în cadrul procedurilor de soluționare a contravențiilor garanțiile fundamentale ale unui proces echitabil, printre care se numără și prezumția de nevinovăție, ce protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților.
Principiul prezumției de nevinovăție cere, printre altele, ca instanța să nu plece de la ideea preconcepută că petentul a săvârșit fapta atribuită prin procesul verbal, obligația prezentării probei, revenind acuzării, iar îndoiala profitând petentului. În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să verifice dacă această plângere a fost introdusă în termen, să asculte pe cel care a făcut-o, autoritatea care a aplicat sancțiunea, precum și martorii indicați în procesul verbal sau în plângere.
În speță, organul constatator a făcut dovada deplină a celor consemnate în procesul verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosar, răsturnând sarcina probei. În schimb, apărările petentului nu au fost însoțite de probe care să dovedească contrariul celor consemnate, limitându-se doar la aprecieri din perspective mai favorabile ale probatoriului, neproducându-se dovada contrară.
Prin urmare, instanța apreciază că au fost respectate în cauză garanțiile procesuale indispensabile unui proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenția EDO.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează sancțiunea aplicată prin prisma dispozițiilor art. 5 al. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei și dispozițiilor art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și că trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată prin procesul verbal, constând în amendă contravențională în cuantum de 60 lei, se situează în limitele prevăzute de actul care reglementează respectiva contravenție, HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011.
Astfel, potrivit 52 alin. 1 lit. b din HCL nr. 109/2010 modif. prin HCL nr. 26/2011, ,,parcarea autovehiculelor fără a deține abonament, tichet, sau autorizație valabile, sau fără a le avea afișate pe bordul mașinii în interior”, constituie contravenție și se sancționează conform art. 53 pct. 1 ,,cu amendă de la 60 – 100 lei”.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment, poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Pentru individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia, precum și circumstanțele personale ale petentului.
Astfel, instanța reține faptul că petentul a recunoscut cele consemnate în actul sancționator, dovedind faptul că 2 minute mai târziu conform notei de constatare, sau 3 minute mai târziu conform fotografiei, deținea tichet de parcare, timpul scurs între momentul constatării faptei și cel al emiterii unui nou tichet fiind astfel foarte scurt, motiv pentru care instanța apreciază că fapta dedusă judecății prezintă un grad scăzut de pericol social.
În concluzie, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentului, aspectele învederate în cauza de față constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmarea de mică gravitate produsă și persoana petentului, a cărei atitudine relevă un grad de pericol social redus al faptei contravenționale și întrucât sancțiunea trebuie dozată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, fiind suficientă sancțiunea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, sub acest aspect, conform art. 34 din actul normativ mai sus indicat, instanța urmează să admită în parte plângerea petentului și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 60 lei, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și punându-i în vedere să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul M. F., cu domiciliul în Mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. al Municipiului F. – Poliția Locală F., cu sediul în Mun. F., ., nr. 23, Jud. B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal ., nr._ din 20.11.2012, încheiat de intimată, în cuantum de 60 lei, cu ,,avertisment”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. M. - GAROFIȚA R. M.
Red. PMG
24.04.2013
Tehnored. RM
24.04.2013
4.ex.
| ← Cereri. Sentința nr. 2938/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cereri. Sentința nr. 2939/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
