Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 313/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 4914/40/2012
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.313
Ședința publică din 20.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții: A. Octav, A. C., Aostacioaie M., B. S., C. F., Cicureanu I., N. N., P. F., P. F., P. P., P. M., R. L., S. T., Vircovsci P., C. M. I., I. P.—prin S. M. de Călători din depoul de Locomotive Suceava Nord în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București și Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la al șaselea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă astfel că instanța reține cauza în vederea deliberării,după care
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 23.08.2012 pe rolul Tribunalului B. – secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții: A. Octav, A. C., Aostacioaie M., B. S., C. F., Cicureanu I., N. N., P. F., P. F., P. P., P. M., R. L., S. T., Vircovsci P., C. M. I., I. P.—prin S. M. de Călători din depoul de Locomotive Suceava Nord în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București și Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Obligarea pârâtelor la achitarea dreptului salarial, respectiv a sporului pentru condiții speciale de 25% din salariul de bază minim brut pe perioada 01.08._11. spor la care aveau dreptul salariații SNTFC ,,CFR Călători" SA încadrați ca mecanici de locomotivă si automotor, mecanici ajutori de locomotivă și automotor și ca mecanici instructori în perioada 01.08._11, salariați ce sunt în același timp și membrii de sindicat și pentru ca să se dispună ca suma ce rezultă din acordarea acestui spor să fie actualizată cu indicele inflației până la data plății efective,
În motivare arată că S. M. de Calatori din Depoul de Locomotive Suceava Nord este organizație sindicala legal constituita la nivel național la SNTFC CFR Calatori SA și funcționează in baza Legii nr. 130/1996 și in baza Legii nr.62 /2011.
Conform art.42.-(1) litera a) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi raportat la prevederile art.3(1) din același CCM „clauzele prezentului Contract Colectiv de munca la Ramura Transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi și activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora”.
Potrivit C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi, valabil în anii 2008-2010,art.4.-(2) valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic.
Pentru activitatea desfășurată a fost prevăzut acordarea sporului pentru condiții speciale pe perioada 01.08._11, spor la care aveau dreptul salariații SNTFC ,,CFR Călători" SA încadrați ca mecanici de locomotivă si automotor, mecanici ajutori de locomotivă si automotor si ca mecanici instructori.
Ei sunt lucrători la STFC lași din cadrul SNTFC CFR Calatori SA așa cum rezultă din Actele Adiționale la CIM-uri, desfășurând activitate în perioada 01.08._11.
Începând cu data de 01.04.2001, locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate în condiții speciale de muncă conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006. Potrivit C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi valabil în anii 2008-2010 a cărui valabilitate s-a prelungit cu 12 luni, respectiv până la 31.12.2011, pentru activitatea desfășurată în condiții speciale a fost prevăzut acordarea unui spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut al salariatului.
Astfel potrivit art. 41 lit. a din C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi valabil în anii 2008-2010 a cărui valabilitate s-a prelungit cu 12 luni, respectiv până la 31.12.2011 „ sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaților sunt:(...) iar pentru condiții speciale 25% din salariul de bază minim brut al salariatului.
De asemenea, potrivit art. 42 alin. 1 lit. a din C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi valabil în anii 2008-2010 a cărui valabilitate s-a prelungit cu 12 luni, respectiv până la 31.12.2011, „sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaților: (...) iar pentru condiții speciale 25%,, .
Pârâții nu au acordat si nu au plătit reclamanților sporul pentru condiții speciale de muncă prevăzut de acest contract încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii în forma valabilă până în 18 mai 2011 si în forma valabilă în perioada 18 mai_11, potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractul individual de muncă,, si încălcând prevederile art. 236 alin. 4 din Codul Muncii în forma valabilă până în 18 mai 2011 si ale art.229.-(4) din Codul Muncii în forma valabilă în perioada 18 mai_11, potrivit cărora., contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților,,.
În acest fel a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru condiții speciale de muncă, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere .Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariate cuvenite reclamanții au suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea sporului, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale ,dar si în lipsa de folosință a sumelor cuvenite si solicită obligarea pârâtelor atât la plata contravalorii sporului pentru condiții speciale, cât și la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plătii efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
În temeiul art. 40 din Codul Muncii - Legea nr. 53/2003, solicită obligarea pârâtelor să efectueze menționarea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporului pentru condiții speciale de muncă, pe perioada lucrată de către aceștia în perioada 01.08._11.
Consideră că pârâta avea obligația ca începând cu data de 01.08.2009 să pună valoarea salariului minim brut pe clasa 1 de salarizare din Anexa nr.1 la CCM la nivel de Societate Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR CALATORI" SA (SNTFC CFR Calatori SA ) la 700 RON așa cum era prevăzut de art.41(3) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi și la salariul de bază minim brut al salariaților să se acorde sporul pentru condiții speciale: 25% așa cum este prevăzut de art.42.-(1) a) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi care in conformitate cu prevederile art.3(1) din același CCM „clauzele prezentului Contract Colectiv de Munca la Ramura Transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați in unitățile de transporturi si activități conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora”.
În anexa nr.5 a aceluiași CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi, figurează si SNTFC CFR Calatori SA ca unitate la care se aplica acest CCM.
Având in vedere prevederile art. 229 (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, contractele colective de munca constituie legea pârtilor.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, „executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta".
În conformitate cu prevederile art. 40 (2) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, pârâtei îi revine, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Cum Contractul Colectiv de Munca reprezintă legea pârtilor, exprima acordul de voința al pârtilor care au negociat libere, nefiind îngrădite in vreun fel in negocierea si semnarea acestuia, raportat la faptul ca parata are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din CCM și ținând cont de faptul că până în prezent SNTFC CFR Calatori SA nu și-a „îndeplinit obligația de plata a drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze prevăzute în CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi, rezulta fără îndoială dreptul salariaților, ca la salariul de bază minim brut al salariaților să se acorde sporul pentru condiții speciale: 25% așa cum este prevăzut de art.42.-(1) a) din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi.
A cerut admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor SNTFC CFR Calatori SA și STFC lași la plata drepturilor salariale care se cuveneau salariaților SNTFC CFR Calatori SA care nu au fost plătite către fiecare reclamant, respectiv a drepturilor bănești pentru perioada 01.08._11 reprezentând plata sporului pentru condiții speciale, spor la care aveau dreptul salariații SNTFC ,,CFR Călători” SA încadrați ca mecanici de locomotivă și automotor, mecanici ajutori de locomotivă și automotor și ca mecanici instructori și obligarea pârâtelor să efectueze menționarea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporului pentru condiții speciale de muncă, pe perioada lucrată de către aceștia în perioada 01.08._11.
În drept și-au întemeiat cererea de chemare in judecata pe prevederile art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii în forma valabilă până în 18 mai 2011 si în forma valabilă în perioada 18 mai_11, pe prevederile art.283 (1) litera „c”, art. 155 si 156 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii în forma valabilă până în 18 mai 2011, pe prevederile art.3, 41(3) si 42 (1) litera „a" din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi si pe prevederile Legii nr. 62/2011 a dialogului social, precum si pe orice alte dispoziții incidente in cauza.
În dovedirea acțiunii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A anexat copii ale următoarelor documente:
- Art. 40 (2) litera ,,c", art.283 (1) litera ,,c”, art. 155 și 156 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii;
- CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi (art.3, 41(3) si 42 (1) litera „a”);
- Anexele 1 din CCM- urile valabile în perioada 01.08._11 la nivel de SNTFC CFR Calatori SA,
- Acte adiționale la CIM-uri și CI. proprii;
- tabel nominal cu salariații de la SNTFC CFR Calatori SA, membrii de sindicat ai S. M. de Calatori din Depoul de Locomotive Suceava Nord semnatari ai acțiunii in instanță, care împuternicesc S. M. de Calatori din Depoul de Locomotive Suceava Nord să introducă acțiune in instanța si sa îi reprezinte.
- Practică judiciară: Decizia Curții Constituționale nr.380/30 septembrie 2004; Decizia Curții Constituționale nr.511/15 iunie 2006; Decizia Curții Constituționale nr.294/22 martie 2007; Decizia Curții Constituționale nr.458/22 aprilie 2008; Sentința Civilă nr. 4916/2011 a Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Dosar nr._/63/2010.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.10.2012 S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
A arătat că pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a aflat dosarul nr._/3/2008, având ca părți: Asociația Națională Patronală la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, în calitate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții: Confederația Națională a Patronatului Român, Uniunea Națională Transportatorilor Rutieri din România, Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România, Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România, Federația M. de Locomotivă din România, Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial, Ministerul Muncii, Familiei Egalității de Șanse, S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" - S.A. - în calitate de intervenient în interes alăturat și intervenienții în interes propriu, respectiv: S. Națională de Transport Feroviar de Marfa „C.F.R. Marfa" - S.A. și S. Națională de Cai Ferate „C.F.R. " - S.A. și ca obiect acțiune în constatarea nulității contractului colectiv de muncă la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.
Prin Sentința civilă nr. 7311 din 18.10.2010, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Națională Patronală la Nivel de G. de Unități din Transport Feroviar, împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, precum și o parte din celelalte părți implicate în acest dosar, iar până la această dată Curtea de Apel București nu a stabilit termen pentru judecarea recursului.
Având in vedere cele de mai sus și raportat la faptul că soluționarea prezentei cauze depinde de cea pe care instanța de recurs o va pronunța în dosarul nr._/3/2008, față de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 7311 din 18.10.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2008.
A invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la: - acordarea sporului pentru condiții speciale de munca in cuantum de 25% aferent fiecărei lunii pentru perioada 2009-2010.
a).Reclamanții solicită acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferent fiecărei lunii pentru perioada arătată mai sus în temeiul prevederilor art.42 (1) lit.a din Contractul Colectiv Unic la Nivel de Ramura Transporturi;
Rezultă faptul că solicitările reclamanților își au izvorul în contractul colectiv de muncă, astfel în motivarea admiterii excepției invocate, au precizat faptul că solicitarea reclamanților nu este un drept de natură salarială, ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă cu un regim juridic distinct.
Au cerut să se constate că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea la respectarea unei clauze din CCM și, pe cale de consecință, sunt în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, în termen de 6 luni.
Față de cele sus menționate, având în vedere nerespectarea prevederilor Contractul Colectiv de Muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar față de data introducerii acțiunii, respectiv 30.12.2011 raportat la prevederile 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, rezultă că dreptul material la acțiune privind acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă in cuantum de 25%, pentru perioada solicitată este prescrisă.
Pe fond, cu privire la acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% aferent anilor 2009-2010 in temeiul prevederilor art.42 (1) lit.a din Contractul Colectiv Unic la Nivel de Ramura Transporturi au precizat că, Legea nr.226/2006 nu reglementează acordarea vreunui spor persoanelor care desfășoară activități în locurile de munca încadrate in condiții speciale. Reglementările privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale vizează doar posibilitatea pentru asigurații care desfășoară astfel de activități de a beneficia pentru pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Reclamantul s-a raportat în susținerea acordării acestui drept la prevederile art. 42 alin. (1) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2011. Contractele colective de munca aplicabile la nivelul C.F.R. Calatori S.A. pentru anii 2009-2010 nu prevăd acordarea de sporuri pentru condiții speciale de muncă. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din cele două contracte colective de muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători S.A mai sus menționate: „personalul din SNTFC beneficiază, în afara salariului de bază, de sporurile prevăzute in Anexa nr. 5”.
Din prevederile articolului 247 Codul muncii (in prezent abrogat) reiese că „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior”, or în aceasta situație nu se poate vorbi de aplicarea contractului colectiv la nivel de ramură.
Totodată Anexa nr. 5 la Contractele Colective de Muncă aplicabile stabilesc categoriile de sporuri, valorile acestora și condițiile de acordare: spor de vechime în muncă; spor pentru condiții grele de muncă feroviară, spor pentru condiții de muncă feroviară; spor pentru condiții vătămătoare (nocive); spor pentru condiții periculoase; spor pentru timpul lucrat în cursul nopții; spor pentru ore suplimentare; spor pentru lucru sistematic peste programul normal; spor pentru utilizarea cel puțin a unei limbi străine; spor pentru conducerea formației de lucru; spor pentru conducere simplificată; spor pentru activitatea de pază a valorilor bănești; spor pentru salariații care au obținut titlul științific de doctor; spor pentru salariații autorizați pentru controlul ultrasonic.
Având in cele de mai sus si raportat si la dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, potrivit cărora: „drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă”, obligarea sa la acordarea acestui spor este lipsită de temei legal, întrucât la negocierea contractelor colective de muncă, reprezentanții salariaților nu au avut în vedere introducerea vreunui spor pentru desfășurarea muncii în condiții speciale. Corect a reținut și alte instanțe în dosare similare:
„...Contractul colectiv de munca presupune autonomia de voința a partenerilor sociali între care se încheie, din aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților”.
„....Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de regională se constată că drepturile sub forma sporurilor minime ce urmează a fi acordate salariaților, nu sunt inferioare celor stabilite la nivel de ramură. Textul de lege are un caracter de protecție a salariaților, stabilește limitele negocierii colective, însă nu impune sub nici o formă preluarea în integrum în Contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior. Dispozițiile art.236, lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar dispozițiile art.241 completează textul art.239 din Codul muncii în ceea ce privește sfera salariaților aflați sub incidența Contractului colectiv de muncă. Textul are scopul de a suplini inexistența unui contract colectiv de muncă la un anumit nivel, iar in situația în care nu există un astfel de contract, dispozițiile art.247 fac trimitere, în ultima instanță la cel de la nivel superior”.
Având în vedere că „nu există nici o împrejurare externă care face imposibilă executarea CCM încheiat la nivel de angajator si care să pună în umbră caracterul normativ al Contractului colectiv, astfel că, solicitările reclamanților întemeiate strict pe dispozițiile art.42 al. 1 lit. a din CCM la Nivel Unic de Ramura Transporturi nu sunt întemeiate”. Au anexat . 27.05.2011 a Tribunalului M. dos._/101/2010.
Consideră că nu se pot combina unele dispoziții din cele două contracte colective de muncă, dispoziții care îi sunt mai favorabile reclamantului doar pentru ca acesta să-și vadă dreptul realizat, în cauza de față, nu există nici o împrejurare externă care face imposibilă executarea CCM încheiat la nivel de angajator și care să pună în umbră caracterul normativ al contractului colectiv, astfel ca solicitările reclamantului întemeiată pe dispozițiile art.42 al. 1 lit.a din CCM unic la nivel de ramura transporturi, nu sunt întemeiate (dos._ Tribunalul A.).
B. Totodată solicitarea reclamanților de menționare a acestui spor în carnetul de muncă este neîntemeiată, deoarece Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat în 2011 de art.281 alin.3 din Codul muncii republicat, iar evidența, conform art.16, 34 și 40 alin.2 lit.f din Codul muncii se înregistrează în Registrul general de evidență a salariaților.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art.115 și următoarele din Codul de procedură civilă, prevederile Legii 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.130/1996, CCM valabil pe anii 2009 – 2010 și 2011 al CFR Călători, prevederile art.5 lit.A din OUG nr.79/2008 coroborate cu art.15 alin.1 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2012 s-a admis excepția de litispendență și s-a dispus conexarea dosarelor nr._ și nr._ la prezentul dosar. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași a depus la dosar Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru 01.01.2009 – 31.12.2011.
Analizând cu prioritate excepția invocată în cauză instanța constată că reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi salariale astfel că este aplicabilă prescripția de trei ani reglementată de art. 268 lit. c din Codul Muncii. Cum drepturile salariale pentru luna august 2009 s-au plătit în septembrie 2009 și întrucât prezenta a fost introdusă la 23.08.2012 dreptul la acțiune nu este prescris.
Susținerile pârâtei privind considerarea drepturilor ca decurgând din contractul colectiv de muncă și ca urmare aplicarea prescripției de 6 luni reglementată de art. 268 lit. E din Codul Muncii vor fi înlăturate de la soluționarea cauzei deoarece legiuitorul a stabilit în mod lipsit de echivoc că termenul avut în vedere pentru prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile salariale, indiferent dacă acestea sunt acordate în temeiul legii sau al contractului colectiv, este de trei ani. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei ar însemna că pentru salariații din sectorul particular sau al companiilor de stat pentru care drepturile salariale se stabilesc prin negociere, nu ar fi niciodată aplicabile prevederile art. 268 lit. c din Codul Muncii ,întrucât toate drepturile pe care le primesc aceștia își au izvorul în actul colectiv încheiat. Or o asemenea diferențiere nu a fost făcută de legiuitor și ca urmare prescripția specială de șase luni se aplică doar acelor drepturi ce decurg din contractul colectiv dar care nu au caracterul de drepturi salariale.
În baza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul reține că reclamanții A. Octav, A. C., Aostacioaie M., B. S., C. F., Cicureanu I., N. N., P. F., P. F., P. P., P. M., R. L., S. T., Vircovsci P., C. M. I., I. Petruau fost angajații pârâtelor S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București și Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași pe posturile de ca mecanici de locomotivă si automotor, mecanici ajutori de locomotivă și automotor și ca mecanici instructori în perioada 01.08._11.În temeiul Legii 226/2006 activitatea acestora a fost încadrată în condiții speciale aspect ce rezultă din contractele individuale și actele adiționale depuse la dosar
În Monitorul Oficial nr. 3 din 11 februarie 2008 a fost publicat contractul colectiv muncă Nr. 722/03 din 24 ianuarie 2008 la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 încheiat la 19.12.2007, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008.
Conform art. 42 din acest act sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaților din sectorul transporturi sunt:
a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, iar pentru condiții speciale 25%;
Sporul de 25% pentru condiții speciale nu se regăsește însă și în Anexa 5 la contractele colective de muncă la nivel de unitate depuse la dosar (filele 274-281) .
Contrar celor susținute de reclamanți tribunalul constată că actul colectiv încheiat la nivel de ramură transporturi și-a produs efectele până la data de 31.12.2010 chiar dacă în art. 4 din contract se prevede că dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Astfel conform art. 33 din Legea 130/1996 aplicabilă în perioada de până la 12.05.2011 contractul colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia. Pentru ca actul să-și fi produs efectele și după 31.12.2010 trebuia ca părțile contractante să fi convenit prelungirea aplicării acestuia prin încheierea unui act adițional nefiind posibilă o prelungire tacită.
În ceea ce privește conflictul dintre actul încheiat la nivel superior și cel încheiat la nivel de unitate instanța reține că potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996 în vigoare în perioada de până la 01.01.2011 contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. În baza art. 13 din Legea 130/1996 părțile aveau obligația să precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Cum SNTFC CFR CĂLĂTORI SA București a fost menționată în Anexa 5 poziția 1 rezultă că actul colectiv cu numărul 722/2008 era aplicabil în cadrul societății fără a mai fi necesară constatarea nulității unor clauze din contractele inferioare. Prevederile art. 12 din Legea 130/1996 de limitarea a posibilității de negociere trebuie interpretate strict, ipoteza avută în vedere de legiuitor fiind doar aceea a salariaților din sistemul bugetar și nu a celor din companii autonome la care acționar majoritar este statul. Pentru cei din urmă nici nu există un act normativ care să reglementeze drepturile salariale ale acestora cadrul de salarizare fiind stabilit exclusiv prin contracte colective .
Pe de altă parte la nivel de unitatea nici nu a fost negociat un sistem de acordare a sporului de condiții periculoase astfel că nici nu se poate reține existența unor clauze aflate în conflict.
În al treilea rând conform art. 2 alin. 7 din contractele colective la nivel de unitate ( fila 212 ds.) prevederile acestora se vor adapta prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestuia nu au fost atinse,sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.
Din statele de plată depuse la dosar la filele 301-744 rezultă că reclamanților nu le-a fost plătit sporul pentru condiții speciale de 25% deși aceștia și-au desfășurat activitatea în condiții speciale.
Ca urmare tribunalul va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamanților pentru intervalul 1.08._10 sporul pentru condiții speciale de 25% din salariul de bază minim brut, sumă ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective în baza art. 166 din Codul Muncii .
Întrucât în intervalul 1.08._10 au fost aplicabile prevederile Decretului Lege 92/1976 instanța va obliga pârâtele să facă și cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale petenților în raport cu prezenta hotărâre.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții: A. Octav, A. C., Aostacioaie M., B. S., C. F., Cicureanu I., N. N., P. F., P. F., P. P., P. M., R. L., S. T., Vircovsci P., C. M. I., I. P.—prin S. M. de Călători din depoul de Locomotive Suceava Nord, cu sediul în municipiul Suceava, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Călători ,,CFR CĂLĂTORI” SA București, cu sediul în municipiul București, ..38, sector 1, și Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..2, județul Iași.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților: A. Octav, A. C., Aostacioaie M., B. S., C. F., Cicureanu I., N. N., P. F., P. F., P. P., P. M., R. L., S. T., Vircovsci P., C. M. I., I. P. pentru intervalul 1.08._11 sporul pentru condiții speciale de 25% din salariul de bază minim brut, sumă ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pârâtele să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților pentru perioada 1.08._10 potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./20.03.2013
Tehnored. C.L./20.03.2013
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1215/2013. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 906/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
