Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 730/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 4678/40/2013
DOSAR_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 730
Ședința publică de la 02.06. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta C. E. și pe pârâții DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ B., M. SĂNĂTĂȚII BUUREȘTI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.S. A. care substituie pe av.S. M. pentru reclamantă și cons. jr. L. C. pentru pârâtă, lipsă fiind reprezentantul pârâtului M. Sănătății.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată și s-au depus la dosar înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei arată că a luat la cunoștință de înscrisurile depuse de pârâtă la dosar și susține că reclamanta nu este de acord cu suma brută din calculul efectuat de pârâtă.
Reprezentantul pârâtei susține că adeverința nr.5498 din 14.05.2014 cuprinde mențiuni cu privire la diferența brută a salariului.
Reprezentanta reclamantei arată că reclamanta este de acord cu acest calcul și renunță la administrarea probei cu expertiză de specialitate.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la achitarea sumei brute de 9258 lei reprezentând diferențe salariale, cu actualizarea în funcție de indicii de inflație. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii. Consideră că pârâta a respectat Ordinele Ministerului Sănătății precum și cele ale ordonatorului de credite.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 11.10.2013 reclamanta C. E. a chemat în judecată pârâții Direcția de S. Publică B., M. Sănătății București și în calitate de expert în combaterea discriminării - C. Național pentru Combaterea Discriminării București, solicitând obligarea acestora la:
- obligarea pârâtei DSP B. la încheierea contractului de muncă și la emiterea dispoziției de încadrare salarială pentru funcția contractuală corespunzătoare funcției exercitate la data schimbării din calitatea de funcționar public în cea de personal contractual, respectiv de la 01.10.2010;
- obligarea pârâtei DSP B. ca, atât în contractul individual de muncă cât și în dispoziția de încadrare salarială să ia în calcul salariul de bază egal cu cel al personalului contractual aflat în funcție în luna decembrie 2009;
- obligarea pârâtei DSP B. la achitarea sumei de 9163 lei, reprezentând drepturi salariale, respectiv diferențele dintre salariul pe care l-a încasat pentru calitatea de funcționar public și salariul care i se cuvenea în calitate de personal contractual aferent intervalului 01.10._10 și respectiv 01.03._13, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- obligarea pârâtului M. Sănătății să asigure fondurile necesare plății către reclamantă a drepturilor salariale solicitate prin acțiune;
- plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a fost încadrată la DSP B. pe funcție publică, de funcționar public iar, începând cu luna octombrie 2010 această funcție s-a transformat în aceea de personal contractual,astfel încât începând cu această dată, pârâtei DSP B. îi revenea obligația de a – i încheia un contract individual de muncă conform art.16 Codul muncii .
Așa cum rezultă chiar din fluturașii de salarii și din corespondența cu angajatorul, această obligație legală nu a fost îndeplinită de pârâta DSP B., în continuare fiindu-i plătite doar drepturile salariale datorate acelea de funcționar public, deși la această dată devenise personal contractual.
Conform disp. art.5 din Codul muncii în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, iar dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii stabilesc că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă pe baza consimțământului părților potrivit art.16 alin.1 Codul Muncii, iar această obligația revine angajatorului. Mai mult,alineatul 3 al aceluiași articol prevede obligația angajatorului ca anterior începerii activității să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
A precizat reclamanta că M. Sănătății a emis și comunicat în teritoriu adresa nr._/11.10.2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 (în vigoare la acel moment) astfel că la trecerea pe funcții contractuale salariații vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual.
Art.30 alin.5 lit. din Legea nr.330/2009 prevede -,, în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.” Pârâta DSP B. a emis abia în 2011 dispoziții de reîncadrare, respectiv Dispoziția nr 61 din 18.01.2011 dispunând în sensul trecerii de la funcția publică la aceea de personal contractual cu data de 1.10.2010 în baza OMS 1078/2010 și a Lg 330/2009.
Or, la trecerea în categoria personalului contractual, începând cu luna octombrie 2010, reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de o salarizare specifică personalului contractual, în conformitate cu Legea nr.330/2009, mai exact ar fi trebuit să beneficieze de drepturile salariale de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 personalul contractual.
Chiar și în ipoteza în care s-ar considera așa cum susține angajatorul că s-ar aplica grilele de salarizare conform Legii nr.284/2010 și Legii nr.285/2010 și în acest caz ar trebui să se ia în considerare salariul de bază egal cu cel al personalului contractual în funcție în luna decembrie 2009 și apoi să se aplice grilele de salarizare pentru personalul contractual cu toate funcțiile specifice conform acestor legi.
Reclamanta a arătat că din octombrie 2010, pârâta DSP B. aplică un tratament diferențiat față de salariați care ocupă aceleași funcții și îndeplinesc aceleași atribuții, astfel încât în cadrul aceleiași categorii de salariați există două tipuri de salarii plătite personalului contractual: un salariu achitat salariaților funcționari publici transformați în personal contractual ( salariu specific funcției publice) și un salariu achitat personalului contractual existent deja în instituție. Acest tratament diferențiat echivalează în opinia lor cu un tratament discriminatoriu.
Cu privire la această situație a invocat art.1 alin.2 lit.i din Legea nr.48/2002 pentru aprobarea O.G. nr.137/2000 .
Întrucât este principalul ordonator de credite, pârâtul M. Sănătății a fost chemat în judecată reclamanta solicitând în contradictoriu cu acesta asigurarea de fonduri pentru plata diferențelor bănești .
În dovedirea pretențiilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și o expertiză tehnică în vederea determinării sumei reprezentând diferențele dintre salariul încasat pentru calitatea de funcționar public și calitatea de personal contractual pentru intervalele 01.10._10 și 01.03._13.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.1,27 din Legea nr.48/2002 pentru aprobarea O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art.5, 6, 16, 38, 40,162, 170, 171, 268 lit.c din Codul Muncii, art.12 din Legea 13/1996, Legea nr.330/2009, Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
La cerere s-au anexat înscrisuri.
Pârâta DSP B. prin întâmpinare ( f.61-62 ds.) a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile legale, contractul individual de muncă se încheie la angajarea în unitate,orice modificare intervenită ulterior făcându-se prin act administrativ. Regulamentul de organizare și funcționare și structura organizatorică a direcților de sănătate publică județene este aprobat prin Ordin al ministrului sănătății iar unitatea a încheiat contract individual de muncă sau raport de muncă cu fiecare salariat la angajare iar ca urmare a prevederilor Ordinului MS nr.1078/2010, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene, pentru personalul încadrat care și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual și invers, au fost emise dispoziții de reîncadrare începând cu data de 01.10.2010.
Salariul de bază al personalului contractual din cadrul unității a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art.30 alin.5 lit.(a) din Legea cadru nr.330/2009, care prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut.
A susținut totodată, că în conformitate cu disp. art.8 din Legea cadru nr.330/2009, în anul 2010 majorarea salariilor s-a făcut numai pentru drepturile salariale cuvenite personalului contractual care au un nivel mai mic de 705 lei/lună fără a depăși această valoare.
S-au învederat și prevederile art.31 din Legea cadru nr.330/2009, respectiv pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, nu se aplică în situația schimbării calității din funcționar public în personal contractual ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului MS nr.1078/2010, deoarece persoanele respective nu sunt nou încadrate iar, statele de funcții pentru direcțiile de sănătate publică județene se aprobă numai prin ordin al ministerului sănătății cu respectarea legislația în vigoare și aprobate de către MS.
Și pârâtul M. Sănătății a formulat întâmpinarea ( f.58-59 ds.) solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâtul M. Sănătății a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei pârâtul M. Sănătății în calitatea de ordonator principal de credite, a învederat prevederile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr 10 /2011 privind aplicarea dispozițiilor art 60 Cod Pr. civ raportat la art 19 din Lg 500 /2002. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cu modificările anterioare, calificând capătul de cerere privind obligația de a asigura fonduri necesare plății diferențelor salariale eronat, ca fiind o cerere de chemare în garanție a acestui pârât. Însăși pârâtul a concluzionat: ,, față de situația de fapt din prezentul ds. cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății nu îndeplinește cerințele prevăzute de C. referitoare la chemarea în garanție.”.
Reîncadrarea personalului ca urmare a aplicării prevederilor din Ordinul Ministrului Sănătății nr.1078/2010, privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București, s-a realizat în cursul anului 2010, perioadă în care încadrarea și salarizarea personalului a intrat sub incidența prevederilor din Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr.1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Totodată au fost invocate prevederile art.30 alin.5 lit.a din Legea cadru nr.330/2009 și art.8 din Legea cadru nr.330/2009.
În temeiul art. 248 alin.1 NCPC,au fost soluționate cu prioritate excepțiile invocate în cauză de pârâți, în sensul respingerii atât a excepției inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâta DSP B. cât și lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. Sănătății, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință din data de 24.04.2014.
Excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății a fost respinsă motivat de faptul că reclamanții au formulat în contradictoriu cu acest pârât un capăt de cerere separat privind obligarea la asigurarea fondurilor necesare plății cu privire la drepturile salariale solicitate prin hotărâre.
Din însăși întâmpinarea formulată de către pârâtul M. Sănătății rezultă că are calitatea de ordonator principal de credite astfel încât în raport de pretențiile formulate de către reclamanți în contradictoriu cu acest pârât excepția lipsei calității procesual pasive este neîntemeiată.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta DSP B. a fost respinsă pentru faptul că motivele invocate în susținerea acestei excepții reprezintă elemente în legătură cu fondul cauzei deduse judecății.
Totodată ,potrivit art.21 din Constituția României ,accesul liber la justiție este garantat orice persoană putându-se adresa instanței pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
În cauză, a fost citat C. Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de participant procesual a cazurilor de discriminare săvârșite .
C. Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere la data de 20.03.2014 (f 107-109 ) subliniind liniile directoare de care ar putea să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții ori de dezlegare a unei pricini, care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
A arătat că ,în acest sens, CEDO cu privire la art 14 privind interzicerea discriminării a apreciat că diferența de tratament devine discriminare ,atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În mod constant Curtea a decis că pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În baza dispozițiilor OG 137/2000, care prevăd expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de determinare, CNCD a apreciat cu privire la acțiunea formulată de reclamantă posibila aplicare de către angajator a unui tratament diferențiat față de salariați care ocupă aceleași funcții și îndeplinesc aceleași atribuții.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în speță și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanta este angajată fiind în funcția contractuală de execuție de șef compartiment din cadrul Compartimentului Supraveghere Epidemiologică și Control Boli Transmisibile din cadrul Direcției de S. Publică B. conform Dispoziției nr. 61 din 18.01.2011 a DSP B. ( fila 8 ds )
Astfel ,prin Ordinul nr.1078 din 27.07.2010 s-a aprobat regulamentul de organizare și funcționare al Direcțiilor de S. Publică Județene și a Municipiului București precum și structura organizatorică a acestor unități.
Potrivit art.5 alin. 3 din Ordin, personalul Direcției de S. Publică Județene și a Municipiului București este constituit din funcționari publici precum și din alte categorii de personal medico-sanitar și auxiliar sanitar care nu exercită prerogative de putere publică, respectiv personalul departamentului de supraveghere în sănătate publică, serviciile de supraveghere și control – boli transmisibile, evaluarea factorilor de risc din mediul de viață și muncă, evaluarea și promovarea sănătății, respectiv Laboratorul de Diagnostic și Investigare în sănătate publică) și personalul compartimentului administrativ - care sunt personal contractual.
În baza acestui Ordin, Direcția de S. Publică B. prin dispoziția nr. 61 emisă la 18.01.2011(f 8 ds), a stabilit eliberarea din funcția publică de execuție de șef serviciu a reclamantei, din cadrul Compartimentului Supraveghere Epidemiologică și Control Boli Transmisibile începând cu 01.10.2010 și a dispus reîncadrarea în funcția contractuală de execuție .
S-a stabilit în cuprinsul dispoziției sus enunțată, faptul că reclamanta este reîncadrată în funcție contractuală de execuție, de șef compartiment din cadrul Compartimentului Supraveghere Epidemiologică și Control Boli Transmisibile,salariul de bază fiind stabilit conform prevederilor Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a OUG nr.1/2010.
Cum raporturile dintre părți au devenit raporturi încheiate în baza unui acord, respectiv a angajatorului și a persoanei care prestează munca, (aplicabile fiind prevederile Legii 53/2003), instanța va constata că potrivit art.16 din acest act normativ era în sarcina angajatorului să încheie și contractul individual de muncă în formă scrisă începând cu 01.10.2010.
În baza acestei prevederi legale, instanța va obliga pârâta Direcția de S. Publică B. să încheie reclamantei contract individual de muncă.
La data de 16.10.2010, potrivit prevederilor art.183 alin (6)din Lg. 95/2006, a prevederilor OMS 1078 /2010 privind aprobarea R. din direcțiile de sănătate publică județene, a municipiului București și structura acestor autorități, contractul de muncă al reclamantei a fost suspendat, emisă fiind în acest sens dispoziția nr. 403/16.11.2010, reclamanta fiind numită director medical interimar la Spitalul de Psihiatrie B. până la data de 03.03.12 2011 când potrivit dispoziției nr. 17 /01.03.2012 a revenit în funcția de șef compartiment supraveghere epidemiologică și boli transmisibile.
Urmare a nerespectării termenelor în care trebuia emisă dispoziția de reîncadrare salarială, pârâta DSP B., abia la data de 18.01.2011 a emis dispoziția înregistrată sub nr 61,, începând cu data de 1 octombrie 2010”, fiindu-i stabilite reclamantei totodată și drepturile salariale .
Această dispoziție de reîncadrare salarială deși a fost emisă în raport cu prevederile Legii nr.330/2009 nu a fost aplicată niciodată, în statul de plată din luna decembrie 2010 salariul reclamantei fiind calculat incorect, cum de altfel și ulterior drepturile salariale pentru anul 2011 nu au mai avut corespondent în prevederile legale în vigoare.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, actul normativ care trebuia avut în vedere la stabilirea corectă a cuantumului drepturilor salariale pentru reclamantă era Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Art.12 alin.3 din lege prevede pentru anul 2010 ca ,,salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art.30 alin.5 fără a fi utilizați coeficienți de ierarhizare prevăzuți în anexele la lege”.
A..5 din art.30 dispun pentru anul 2010 pentru ,, personalul aflat în funcție la 31.12. 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009” rezultând ca noul salariu de bază să fie cel corespunzător funcțiilor deținute în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc la salariu potrivit anexelor din lege.
Însăși M. Sănătății, cu adresa nr._ ( f 83 ds) din 11.10.2010 a arătat că salariul de bază urmează a fi stabilit în raport cu prevederile Legii nr.330/2009 și a OUG nr.1/2010 iar prin adresa nr._ din 06.12.2010 emisă tot de M. Sănătății și înaintată Direcției de S. Publică a Județului Iași ( f.82 ds.) M. Sănătății a arătat că drepturile salariale vor fi stabilite la nivelul din luna decembrie 2009 fără a depăși limita maximă a salariului de bază prevăzut pentru funcția contractuală, rezultând de aici că îndrumarea a fost în sensul de a se avea în vedere salariile pentru funcții similare iar nu salariul reclamanților din luna decembrie 2009.
Pârâta Direcția de S. Publică B. nu a avut în vedere dispozițiile legale menționate dispunând reîncadrarea reclamantei cu un salariu mai mic corespunzător venitului pe care personalul contractual l-a realizat în luna decembrie 2009.
Prin urmare DSP B. a făcut încadrări diferite pentru aceeași funcție și aceeași gradație, salariul fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale, reclamanta având dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază avut de personalul contractual în luna decembrie 2009 la care trebuiau adaugate sporurile prevăzute de lege.
În considerarea acestor aspecte reclamanta a depus la dosar un calcul de principiu al pretențiilor deduse judecății, acesta fiind înmânat și pârâtei.
Urmare a verificării înscrisului depus la f 81 ds, pârâta a arătat că aceste calcule privind diferențe drepturilor salariale, de principiu sunt corecte, astfel încât în ipoteza admiterii acțiunii de instanță nu se mai impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru calcularea lor.
Pentru considerentele arătate ,instanța va admite acțiunea și va dispune obligarea pârâtei la emiterea dispozițiilor de încadrare salarială pentru funcția contractuală corespunzătoare funcției exercitate la data schimbării din calitatea de funcționar public ,începând cu data de la 01.10.2010 ,cu luarea în calcul a salariului de bază egal cu cel al personalului contractual aflat în funcție pentru luna decembrie 2009.
În ceea ce privește diferențele salariale datorate pentru perioada începând cu octombrie 2010, instanța având în vedere statele de plată și calculul pretențiilor aflat la ds și acceptat de părți va obliga pârâta la plata diferențelor salariale ce ar rezulta între drepturile salariale cuvenite (prin raportare la salariul calculat în raport de salariul de bază pentru personalului contractual aflat în funcție în luna decembrie 2009) și cel care a fost efectiv încasat aferent perioadelor:01.10._10 și 03.03._13, pentru perioada 16.11._12 raporturile de muncă fiind suspendate .
Instanța are în vedere că prin adoptarea Legii nr.330/2009 s-a dorit salarizarea unitară a personalului bugetar,iar scopul legii nu putea fi atins în condițiile în care persoanele care lucrează în aceeași instituție, pe același post ar fi salarizate diferit numai pentru faptul că unele dintre ele aveau calitatea de funcționar public în decembrie 2009 .
În temeiul disp. art 166 Codul Muncii instanța va admite și capătul de cerere privind actualizarea sumelor cuvenite perioadelor:01._-16.11.2010 și 03.03._13, obligând pârâta să plătească reclamantei și actualizarea sumelor respective în funcție de indicii de inflație .
Subsecvent, în temeiul art. 4 din O.M-.S. nr. 1078/2010 va fi obligat pârâtul M. Sănătății să asigure fondurile necesare plății către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale acordate prin prezenta hotărâre.
În temeiul prevederile art. 452 NCPC partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă în condițiile legii dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Cum reclamanta nu a dovedit că în cauză ar fi fost plătite cheltuieli de judecată, instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul în B., ..36, ., ., în contradictoriu cu pârâții Direcția de S. Publică B., cu sediul în B., ., nr.1, jud.B., M. Sănătății, cu sediul în București, ..1-3 și C. Național pentru Combaterea Discriminării București, cu sediul în București, ..1-3, sector 1, în calitate de expert.
Obligă pârâta Direcția de S. Publică B. să încheie reclamantei contract individual de muncă și să-i emită acesteia dispoziție de încadrare salarială pentru funcția contractuală corespunzătoare funcției exercitate la data schimbării din calitatea de funcționar public, respectiv de la 01.10.2010, cu luarea în calcul a salariului de bază egal cu cel al personalului contractual aflat în funcție în luna decembrie 2009.
Obligă pârâta Direcția de S. Publică B. să achite reclamantei pentru perioadele 01.10._10 și respectiv 03.03._13 diferențele de drepturi salariale nete aferente sumei brute de 9258 lei, suma urmând a fi actualizată în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pârâtul M. Sănătății să asigure fondurile necesare plății către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale acordate prin prezenta hotărâre.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Cu opinie în același sens,
Plecate în C.O. semnează
Președintele completului,
Red. P.I./ 14.08.2014
Tehnodact. P.R./14.08.2014
Ex. 6
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1385/2014. Tribunalul... | Cereri. Sentința nr. 1400/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
