Cereri. Sentința nr. 1365/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1365/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 2326/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1365
Ședința publică din 21 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
Președinte: L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier: U. D.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâta S. M. .
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 20.11.2014 și pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâta S. M. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
1. Constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din data de 1 ianuarie 2012 la contractul individual de muncă nr. 446/12.11.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J a contractului individual de muncă;
2. Obligarea pârâtei la plata sumei totale de 4840 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în actele adiționale la contractul individual de muncă nr. 446/12.11.2010 precum și a sporurilor calculate la aceste diferențe;
3. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamanta a arătat că pârâta este angajata S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr. 446/12.11.2010, aceasta ocupând funcția de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic al societății.
Prin actul adițional din data de 1.01.2012 la contractul individual de muncă, începând cu data de 01.01.2012 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 2,90, salariul de bază devenind de 2552 lei.
Dar această majorare ar fi fost nelegală deoarece prin clauza de la lit. D din cuprinsul Anexei nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unității pentru anii 2012 – 2013, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., coeficientul maxim pentru personalul încadrat pe funcții cu condiția de pregătire studii superioare, este de 2,50.
Prin urmare, pârâta ar fi încasat necuvenit în perioada 01.01._12 diferența dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional la contractul individual de muncă și cel maxim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2012 – 2013.
Iar această diferență de 0,40, aplicată la salariul minim de 880 lei negociat la nivelul societății pentru anul 2011 conform art. 40 alin. 3 din contractul colectiv, conduce la o plată nedatorată de 3872 lei.
În plus, la aceasta se adaugă sporul de vechime (968lei) spor care a fost calculat și plătit pârâtei.
La ultimul termen reclamanta a arătat că suma de restituit este de 5192 lei brut.
S-a mai susținut că a fost efectuat un control de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. care au dispus recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariale cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.
Aceasta întrucât reclamanta este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.
Or ,prin plata drepturilor salariale prin raportare la coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă s-a ajuns, pe ansamblu, la acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul 2012.
S-a a mai arătat că în temeiul art. 5 alin. 1 din Codul muncii și angajatorul poate solicita constatarea nulității unei clauze a contractului individual de muncă, respectiv poate solicita despăgubiri, aceasta constituind o justă aplicare a principiului egalității de tratament între angajatori și angajați, în fața instanței.
În dovedirea acțiunii s-au anexat contractul individual de muncă, actele adiționale; extras din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011; Decizia nr. 13/29.01.2014 emisă de Camera de Conturi B..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 și art. 256 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat o . excepții:
- excepția nulității procesului verbal de control, a deciziei 13/29.01.2014 și a Încheierii VI/64/17.04.2014 emise de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B., excepții la care însă a renunțat ulterior.
- excepția prematurității acțiunii și a lipsei de interes în formularea acesteia, motivând că reclamanta ar fi promovat acțiunea „fără însă a dovedi că în urma achitării drepturilor salariale aferente contractului individual a înregistrat un prejudiciu cert și cuantificat care să conducă la concluzia că acordarea salariului s-a făcut în mod nelegal.”
- excepția „calității lipsei de reprezentant” întrucât cererea de chemare în judecată nu este semnată de reprezentantul legal menționat în Registrul Comerțului;
- „excepția absolută cu privire la încălcarea normelor leale” fiind încălcate de către reclamantă dispozițiile Art. 131 alin. 2 din Legea 62/2011.
Pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii întrucât art. 57 din Codul Muncii ar conferi doar angajatului dreptul de a solicita despăgubiri.
Totodată, pârâta a formulat cererea reconvențională (f. 37) solicitând:
- anularea clauzelor de la lit. J pct. 1 și 2 din contractul individual de muncă modificat prin actele adiționale (capăt de cerere la judecata căruia ulterior a renunțat);
- plata restanțelor determinate de diminuările salariale pentru perioada 1-01 – 21.11.2014 (capăt de cerere la judecata căruia ulterior a renunțat);
- obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate de 10% pentru 1.01.2012 - 21.11.2014 sporul de fidelitate în procent de 10 % în perioada 01.01._14;
-obligarea la plata sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15 % în perioada 01.01._14;
-la plata diferențelor de primă de vacanță aferentă anului 2014, dintre salariul minim negociat pe unitate și suma încasată cu acest titlu;
- acordarea începând cu 01.01 2012 a sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate în procent de 15 % pentru activitatea de consilier juridic;
- plata ajutorului de boală pentru intervenția chirurgicală din data de 26.06.2013;
- actualizarea sumelor rezultate mai sus potrivit indicelui de inflație și dobânda legala începând cu data scadenței și până la data plății efective.
- plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al pârâtei în formularea reconvenționale, susținând că termenul de prescripție ar fi de 6 luni în conformitate cu dispozițiile art. 268 lit. e Codul muncii.
De asemenea, s-a invocat excepția litispendenței raportând pretențiile din reconvențională la cele ce constituie obiectul dosarului_ .
Reclamanta a cerut suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. în care a contestat actul de control încheiat de auditorii publici externi de pe lângă Camera de Conturi.
Instanța a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ,considerând că nu sunt întrunite condițiile art.413 pct.1 din NCPC - în prezenta cauză fiind învestită cu pretenții specifice specializării litigiilor de muncă, astfel încât îi revine prioritar competența stabilirii valabilității contractelor de muncă, a modului de aplicare și a efectelor clauzelor contractuale, precum și a cuantumului salariilor.
Excepția prematurității și a lipsei de interes în formularea acțiunii vor fi respinse, constatându-se că motivarea invocată de pârâtă nu are legătură cu aceste excepții ,ci vizează de fapt temeinicia pretențiilor deduse judecății, interesul de a acționa în cauză îndeplinind condițiile speciale prevăzute de art. 33 NCPC.
De asemenea, „excepția calității lipsei de reprezentant” și „excepția absolută cu privire la încălcarea normelor legale” vor fi respinse, constatându-se că astfel cum au fost formulate de către pârâtă sunt lipsit de logică juridică.
Instanța consideră că în realitate, în raport cu motivarea expresă privind aceste excepții, pârâta a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant. Însă nici o asemenea excepție nu este dată în speță întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată atât de către directorul general al unității reclamante, cât și de avocatul care a atașat împuternicirea avocațială ce-i fusese dată pentru „redactare, semnare acțiune, asistență/ reprezentare juridică” (f. 2).
Iar „excepția absolută cu privire la încălcarea normelor legale” nu poate fi calificată în nici un fel ca excepție procesuală, putând constitui eventual o apărare de fond a pârâtei.
I. Pe fondul acțiunii principale tribunalul reține că pârâta este angajata reclamantei conform contractului individual de munca 446 din 2010. Din acesta rezultă ca pârâta și-a desfășurat activitatea în calitate consilier juridic în cadrul Serviciului juridic al societății. Prin actul adițional din 1.01.2012 părțile au înțeles să modifice contractul inițial stabilindu-se că pârâta ar trebui să beneficieze de un coeficient de ierarhizare de 2,90.
Reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absoluta parțială a acestui act adițional întrucât coeficientul 2,90 este mai mare decât coeficientul maximal stabilit în Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2012 – 2013. A făcut trimitere la Anexa nr. 3 a acestui contract în care pentru personalul de specialitate care ocupă funcția pe care o are pârâta coeficientul minim este 2,10 iar cel maxim este 2,30.
În privința capetelor de cerere de constatare a nulității absolute parțiale contractului individual de muncă nr. 446 precum și a actului adițional, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune având în vedere că potrivit art. 201 din Legea 71/2011: „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Or, contractul și actul adițional respectiv au fost încheiate înainte de . Nodului cod civil la 1.10.2011, astfel încât în speță excepția prescrierii își păstrează caracterul de ordine publică conferit de dispozițiile Decretului 167/1958 ce-i guvernează regimul juridic, situație în care poate fi pusă în discuție din oficiu de către instanță.
La soluționarea excepției prescrierii dreptului la acțiune, instanța va avea în vedere că potrivit art. 268 alin.1 lit d) Codul muncii: „ Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: ( ...) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”
În speță însă, contractul și actul adițional susmenționate încetaseră înainte de introducerea acțiunii ,astfel încât excepția va fi admisă.
Pe fondul pretențiilor reclamantei rămase în discuție, se va avea în vedere că potrivit articolelor invocate de către reclamantă ca temei al acțiunii - 57 alin. 4 -7 și 256 alineatul 1 din Codul muncii:
Art.57: „(4) În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.
(7) Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească.”
Art.256: „ (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Tribunalul reține însă că prevederile actului adițional nu contravin dispozițiilor legale invocate de reclamantă . Motivul principal al nulității a fost acela că noul act încheiat de părți ar contraveni grilei de salarii stabilită în Anexa nr 3 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Nu există însă nici un temei legal pentru ca instanța să declare această nulitate . Dimpotrivă, potrivit art. 8 din Legea 130/1996 și art. 132 alin 2 și 4 din Legea 62/2011:
„ 2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal (...)
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile”
Prin urmare ,din coroborarea acestor două texte de lege rezultă, per a contrario, că în orice situații contractele individuale pot stipula drepturi superioare celor prevăzute în contractele colective..
Cu alte cuvinte, părțile contractului individual pot să deroge de la contractul colectiv existent, în sensul acordării unor drepturi salariale mai mari decât cele minimale .
Totodată ,se va avea în vedere că pentru a se putea invoca nulitatea absolută a unui contract individual de muncă, trebuie ca acesta să fie încheiat cu nerespectarea prevederilor legale exprese din Codul muncii sau din Legea privind contractul colectiv de muncă 130/1996 respectiv Legea dialogului social nr 62 / 2011 . Iar aceste prevederi legale trebuie să protejeze interesele generale și nu particulare pentru a se putea discuta despre o eventuală nulitate absolută. D. în aceste condiții se poate analiza excepția nulității absolute, regimul juridic al acestei nulități fiind diferit fata de regimul excepției nulității relative din punctul de vedere al termenului în care poate fi invocată si respectiv al interesului ocrotit .
Or, în speță nu s-a dovedit că prevederile contractului individual și al actului adițional ar încălca vreo normă legală.
De asemenea, instanța constată că dispozițiile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii potrivit cărora doar salariatul are drept la despăgubiri ,nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea protejează doar drepturile salariaților și nu și pe cele ale angajatorilor ,astfel încât reclamanta nu ar putea pretinde despăgubiri în temeiul acestora.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.. 57 alin 2) din Codul muncii: ”Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.”
Așadar, chiar dacă s-ar constata o eventuală nulitate a clauzei contractuale privind coeficientul de ierarhizare, aceasta nu ar avea relevanță în speță în condițiile în care și-ar produce efectul juridic doar după data pronunțării sentinței, or pretențiile deduse judecății se întind doar până la 31 decembrie 2012.
Prin urmare, actul adițional la contractul individual de muncă nr. 446/2010 a fost legal, astfel încât rezultă că drepturile salariale care au fost stabilite pornind de la coeficientul de ierarhizare prevăzut de acesta au fost corecte, neconstituind plăți nedatorate.
În acest context, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5192 lei pentru anul 2012 este nefondat.
II. În privința cererii reconvenționale, instanța va respinge excepția litispendenței în raport cu dosarul_ întrucât pretențiile din cele două cauze nu sunt identice.
De asemenea, va respinge excepția prescrierii dreptului la formularea reconvenționalei constatând că pretențiile deduse judecății prin cererea reconvențională au în vedere drepturi salariale, or în privința acestora au incidență dispozițiile speciale ale art. 171 din Codul muncii, ce prevăd termenul de 3 ani.
Totodată, instanța va lua act că pârâta a renunțat la judecata capetelor de cerere din reconvențională referitoare la anularea clauzelor din contractul individual și plata restanțelor rezultate din diminuările salariale din perioada 1-01 – 31.07.2014.
Pe fondul restului pretențiilor din cererea reconvențională, instanța va reține următoarele:
Prin Contactul colectiv de muncă la nivel de ramură 872/21 martie 2007 valabil pe anii 2007 – 2011 (f. 247) așa cum a fost prelungit și modificat prin Actul adițional nr. 1 din 30 august 2011 (f. 238) au fost prevăzute sporurile de fidelitate cât și cel pentru condiții deosebite.
Astfel, conform art. 51 alin. 1 lit. a din acest contract la nivel de ramură (f. 250): „Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract (...) se vor aplica la salariul de bază negociat: a)pentru condiții deosebite de muncă – grele 15%; periculoase 15% (...)”.
Prin urmare, această clauză are caracter neechivoc și imperativ astfel încât acordarea sporului pentru condiții deosebite salariaților care lucrează în locurile de muncă în care există asemenea condiții este obligatorie.
Or, conform pct. VIII din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 30/16.02.2011 (f. 54) serviciul juridic al unității constituie unul dintre locurile de muncă ce se încadrează în categoria celor cu condiții deosebite de stres.
De asemenea, art. 51 lit. g din CCMR susmenționat (f. 250) prevede imperativ și necondiționat acordarea sporului de fidelitate „pentru o vechime ce se va stabili la nivel de contract colectiv de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puțin de 15 ani – 10%”.
Or, pârâta îndeplinește această condiție de vechime.
Totodată, conform art. 88 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic_/4 decembrie 2012 la nivelul Sectorului de activitate „Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, înregistrat la M.M.FPS – S.D.S”:
„În contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se va stabili o primă de vacanță care va fi de cel puțin un salariu minim negociat pe unitate”.
Instanța constată că și această clauză are caracter imperativ și necondiționat.
Iar conform art. 132 alin. 3 și4 din Legea 62/2011 privind dialogul social: „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.”
Prin urmare, în temeiul acestor texte de lege, atât CCM la nivel de ramură nr. 872/2007 prelungit prin Actul adițional 1/2011 (în privința sporului pentru condiții deosebite de muncă și de fidelitate) cât și Contractul unic la nivel de sector de activitate_/2012 (în privința primei de vacanță pentru anul 2014), se aplică în mod prioritar, fiind contracte colective la nivel superior celui încheiat pe unitate, ori celui individual al reclamantei și pentru că prevăd drepturi suplimentare în favoarea salariaților.
În temeiul art. 166 alin. 4 Codul muncii, instanța va obliga unitatea și la plata de daune interese constând în actualizarea în funcție de inflație și dobânda legală, aferente sporului de fidelitate, pentru condiții deosebite și primei de vacanță.
Celelalte capete de cerere din reconvențională vor fi însă respinse ca nefondate.
Astfel, în privința sporului de confidențialitate și de mobilitate instanța va reține în primul rând, că acestea nu sunt prevăzute de niciun contract colectiv de muncă aplicabil, nici la nivel de unitate nici la nivel de ramură sau sector de activitate.
De asemenea, deși în anul 2011 pârâta a beneficiat de aceste sporuri în baza contractului individual de muncă (f. 64) cu toate acestea salarizarea sa a fost modificată prin actele adiționale la contractul individual (f. 62 – 63) conform cărora începând cu 1.01.2012 singurul spor acordat este cel de vechime, fiind eliminate sporurile de mobilitate și confidențialitate și majorat salariul de bază brut.
Iar în privința ajutorului de boală pentru intervenție chirurgicală din 26.06.2013 se va avea în vedere că temeiul invocat de pârâta – reclamantă nu este aplicabil.
Astfel, pretenția respectivă a fost fundamentată pe „dispozițiile art. 70 lit. h din CCM”.
Instanța constată în primul rând că această clauză (f.- 192) se referă la o cu totul altă ipoteză - și anume cea a recurgerii prioritate la forța de muncă și dotarea tehnică proprie. Iar în al doilea rând, singurul articol care are legătură cu intervențiile chirurgicale este art. 73 (f. 193). Acesta însă prevede la lit. (h) acordarea unui „ajutor bănesc pentru procurarea medicamentelor” – deci nu și pentru efectuarea intervenției medicale.
În plus, beneficiul acestor ajutoare este condiționat de viza medicului de unitate.
De altfel, în privința pretențiilor solicitate pe cale reconvențională, instanța va avea în vedere că la nivelul Curții de Apel Suceava există și practică judiciară în sensul celor soluționate prin prezenta sentință – de ex. dosarul_ .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a ds nr._ .
Ia act de renunțarea pârâtei la judecarea excepției nulității procesului verbal de control, a Deciziei nr 13 din 29.01.2014 și a încheierii nr VI /64 /17.04.2014, emise de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B..
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune privind capetele de cerere de constatare a nulității absolute parțiale a contractului individual de muncă nr. 446/2010 precum și a actului adițional și, pe cale de consecință respinge ca fiind prescrise aceste capete de cerere..
Respinge excepția prematurității și a lipsei de interes în formularea acțiunii.
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge excepția ,,absolută cu privire la încălcarea normelor legale”.
Respinge excepția litispendenței, raportat la obiectul acțiunii în pretenții bănești formulată de Sindicatul ,, A. Canal” B. și înregistrată la Tribunalul B. în dosarul nr_ ;
Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de reclamanta . în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . B., cu sediul procesual ales în .. 3 în contradictoriu cu pârâta S. M., CNP_ din B., .. 7, ., . ca obiect plata diferențelor salariale determinate prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de actul adițional la contractul individual de muncă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Admite în parte cererea reconvențională.
Ia act de renunțarea pârâtei reclamante la judecarea capetelor de cerere privind:
- anularea clauzelor de la lit.J pct. 1 și 2 din contractul individual de muncă 446/2010, modificat prin actele adiționale;
- plata restanțelor determinate de diminuările salariale în perioada 01.01._14.
Obligă reclamanta pârâtă . să plătească pârâtei reclamante:
-sporul de fidelitate în procent de 10 % în perioada 01.01._14;
- sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15 % în perioada 01.01._14;
-diferențele de primă de vacanță aferentă anului 2014, dintre salariul minim negociat pe unitate și suma încasată cu acest titlu
-actualizarea sumelor rezultate mai sus potrivit indicelui de inflație și dobânda legala începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Respinge capetele din cererea reconvențională privind:
- acordarea începând cu 01.01 2012 a sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate în procent de 15 % pentru activitatea de consilier juridic;
- plata ajutorului de boală pentru intervenția chirurgicală din data de 26.06.2013;
- plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta reclamantă la efectuarea de declarații rectificative conform celor de mai sus,cu comunicarea acestora la Casa Județeană de Pensii și CAS și la înscrierea de mențiuni corespunzătoare în REVISAL
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B.. .
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./12.01.2015
Dact. D.U.
Ex, 4/13.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
