Reconstituire vechime. Sentința nr. 558/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 4325/40/2014
DOSAR NR._ reconstituire vechime în muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 558
Ședința publică din 13 MAI 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. – G. D.
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta T. R. domiciliată în localitatea Orofteana, . cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură P. P. Oviciu din B., . nr. 3, . și pârâta Primăria orașul Sfănești, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta lipsă,m avocat P. P. O. și martorii C. D. și A. A., lipsind reprezentantul pârâtei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiată părțile, obiectul cauzei și că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Martora A. A. se legitimează cu B. . nr._/1996 și C. D. cu CI . nr._/2014.
După identificarea martorilor conform art. 318 și depunerea jurământului conform art. 319 alin. 1 din NCPC, instanța a trecut la ascultarea acestora și consemnarea susținerilor lor în procese – verbale atașate aparte la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se constata că perioada 1976 – 1988 în care reclamanta a lucrat la CAP, constituie vechime în muncă; fără cheltuieli de judecată . Din depozițiile martorilor rezultă că reclamanta a lucrat fără întrerupere la CAP în perioada 1972 – 1988.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 5 decembrie 2014, reclamanta T. R. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Stefănești solicitând să se dispună reconstituirea vechimii în muncă, pentru perioada 1.03.1976 - 1.06.1988.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a lucrat la CAP Ștefănești, în funcția de contabil cu normă întreagă, îndeplinindu-și norma și planul stabilit, cu toate acestea perioada respectivă nu i-a fost înregistrată în carnetul de muncă.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și au fost audiați martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 279 Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât fostul CAP, după lichidare, a predat în anul 1999 primăriei următoarele documente: carnetele de muncă, fișele individuale ale membrilor cooperatori, două centralizatoare și borderouri anuale. Toate celelalte documente, inclusiv statele de plată au ars într-un incendiu, imediat după revoluție, astfel încât nu deține nici un înscris care să extragă datele necesare în privința reclamantei.
Pârâta a mai precizat că „avem cunoștință că doamna T. (cunoscută la vremea respectivă ca A.) a lucrat la fostul CAP Ștefănești, dar nu vă putem înainta o copie după o decizie sau alte documente”.
Analizând susținerile reclamantei în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanta pretinde că în perioada în discuție (1976 – 1988) a fost angajata fostului CAP Ștefănești, însă în carnetul său de muncă angajatorul nu ar fi efectuat mențiuni cu privire la acest interval.
Conform art. 279 Codul muncii: „ (1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ”.
Instanța constată că în carnetul de muncă al reclamantei (f. 32 – 41) există următoarele mențiuni:
- poziția 1 – angajat la CAP Arborea la 1.03.1973 în funcția de contabil cu un salariu de 1100 lei;
- poziția 2 – angajat la CAP Bobulești la 3.07.1975 contabil șef, salariu de 2210 lei;
- poziția 3 – angajat la CAP Ștefănești la 1.03.1976 contabil, 1815 lei;
- poziția 4 - CAP Ștefănești - transferat la 1.09.1982;
- poziția 5 și 6 – CAP Ștefănești – încetat activitatea la 1.01.1987 și transferat la 1.06.1988.
Este de observat, că la pozițiile 4-5-6 există unele neclarități – poziția 4 fiind anulată prin barare și ștampilare, iar pozițiile 5 și 6 sunt contradictorii, transferul purtând o dată ulterioară încetării contractului.
Cu toate acestea, din carnetul respectiv se poate trage însă concluzia neechivocă, că reclamanta a fost angajata cooperativei în calitate de contabil începând cu 1.03.1976 și că a beneficiat de un salariu lunar tarifar de 1825 lei.
Iar în privința perioadei de lucru (care nu rezultă la fel de clar), mențiunile din carnet vor fi coroborate cu depozițiile martorilor care au dat detaliile concrete în legătură cu acest aspect.
Astfel, ambii martori au fost contabili ai cooperativei și au declarat cu certitudine că reclamanta a fost contabil principal la CAP.
C. D. a arătat că s-a angajat la CAP Ștefănești în luna septembrie anul 1977, îndeplinind funcția de contabil de fermă până la desființarea CAP-ului, în anul 1989. După aceea a lucrat la Baza de Recepție, tot ca și contabil. Când s-a angajat, reclamanta lucra deja în funcția de contabil principal la CAP. Își amintește că reclamanta a lucrat până în anul 1987, 1988 cînd a plecat din localitate, iar martora a trecut contabil șef. S-a mai arătat că reclamanta a lucrat în această perioadă la CAP, neîntrerupt, în program normal de lucru și că a avut salarii mai mari decât martora.
A. A. a precizat că fost contabil de fermă și casier, la CAP iar reclamanta contabil principal. „Când a fost angajată reclamanta, inclusiv cu carte de muncă la CAP în anul 1972, eu deja lucram la cooperativă. Aceasta a desfășurat activitate neîntrerupt până în anul 1988 sau 1989. Aceasta a lucrat cu normă întreagă, zi de zi. Probabil că persoana care s-a ocupat de ținerea evidențelor la CAP, un contabil șef care era mai în vârstă a făcut unele erori de înregistrare. De altfel, au mai existat salariații și membri CAP care nu și-au găsit evidențele. Știu că a fost un incendiu la sediul fostului CAP și din acest motiv primăria nu a preluat decât parțial documentele, care au mai rămas”.
Față de aceste declarații și de precizările primăriei că arhiva este incompletă, precum și în considerarea faptului că această situație nu-i este imputabilă reclamantei, instanța va admite acțiunea reconstituindu-i reclamantei vechimea în muncă pentru perioada 1.03.1976 – 1.06.1988 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în constatare formulată de reclamanta T. R. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Ștefănești-prin Primar.
Constată că perioada 1.03.1976-1.06.1988 în care reclamanta a lucrat la C.A.P.Ștefănești, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă și a realizat un salariu lunar de 1825 lei constituie vechime în muncă.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./29 mai 2015
Dact. D.U.,
Ex, 4/ 3 iunie 2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 153/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 655/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
