Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 512/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 512/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 512/2015
Codul operatorului de date personale: 4481
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 512
Ședința publică din 17.06.2015
PREȘEDINTE: L. M.
Asistenți judiciari: D. B., C. Z.
Grefier: A. E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile, în materia litigiilor de muncă, formulată de reclamanta .., cu sediul în B., ., cu domiciliul procesul ales în B., ., incinta TRIVALEX TRADE SRL, reprezentată legal prin administrator M. V. N., în contradictoriu cu pârâtul P. C., domiciliat în B., ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 03.06.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea succesiv la data de 10.06.2015 și 17.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului de față:
Prin acțiunea, înregistrată la acest tribunal sub nr._ /11.12.2013, reclamanta .. B. cheamă în judecată pe pârâtul P. C. pentru a fi obligat la plata următoarelor sume de bani pentru pagubele produse actualizate cu rata inflației:
4661 euro – ca urmare a amenzii aplicate reclamantei din vina pârâtului;
500 euro – ca urmare a imobilizării TIR, marca Iveco 440 înmatriculat sub nr._, de către autoritățile spaniole;
410 euro – ca urmare a comisionului firmei avalist, care s-a ocupat de plata amenzii, eliberarea camionului TIR nr._ din imobilizare.
Reclamanta a cerut obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: pârâtul a avut calitatea de angajat al său, pe post de șofer pe autotractor TIR, marca Iveco 440 înmatriculat sub nr._ . În această calitate efectua curse internaționale de transport marfă.
La data de 10 mai 2013, orele 08:30, autoritățile rutiere spaniole l-au oprit și controlat pe pârât, care se afla în trafic cu autovehiculul menționat anterior, ocazie cu care au constatat că acesta blocase tahograful digital al autocamionului cu ajutorul unui magnet plasat pe cutia de viteză, anulând în acest fel impulsurile senzorului tahografului, acesta înregistrând pauză staționare, în timp ce, în realitate autovehiculul circula.
Fapta pârâtului a constituit contravenție, proprietarul mijlocului de transport (reclamantul), fiind amendat cu 4601 euro și cu imobilizarea mijlocului de transport până la data plății amenzii. De precizat că pentru imobilizare se plătește o taxă de către proprietarul autovehiculului, în speță, taxa pe timpul imobilizării fiind de 500 euro.
Pentru eliberarea autovehiculului, reclamanta a apelat la serviciile unei firme din Spania (LLACERZ NAVARRO, SL), care s-a deplasat la fața locului la data de 16 mai 2013 a plătit amenda și taxa pentru imobilizare, percepând un comision de 410 euro. După îndeplinirea acestor formalități, autoritățile spaniole au permis comisionarului ridicarea din imobilizare a autovehiculului și repunerea lui în circulație.
Reclamanta susține că sumele plătite pentru amendă, imobilizare și comision trebuie suportate de pârât, în condițiile în care și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, producându-i prejudiciul pentru care a formulat acțiunea de față.
În dovedirea celor de mai sus, reclamanta a depus înscrisurile la care a făcut referire în motivare.
Pârâtul, prin întâmpinare, s-a apărat invocând presiunea exercitată de conducerea societății pentru nerespectarea timpilor de odihnă, în vederea obținerii de randament și profit sporit de către societate.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat, la rândul său, obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale, respective a salariului brut și a diurnei pe perioada lucrată.
În dovedirea apărărilor formulate și a cererii reconvenționale, pârâtul P. C. a propus proba cu martori, acte și expertiză de specialitate.
În cauză s-au administrat probe cu: înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză contabilă.
Analizând acțiunea formulată de .. B., precum și cererea reconvențională a pârâtului P. C. pe baza probelor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin contractul individual de muncă nr.23/17.01.2013, pârâtul a devenit salariatul societății reclamante, începând cu 18 ianuarie 2013, în meseria de conducător auto, cu un salariu brut de 840 lei lunar.
Prin decizia directorului societății, din 20.01.2013 (fila 288), pârâtul, ca și toți ceilalți salariați, avea dreptul la o diurnă zilnică de 35 euro/zi calendaristică.
Pârâtul a primit autovehiculul – autotractor TIR – cu nr. de înmatriculare_, pentru a efectua transport de marfă în exteriorul țării.
Potrivit atribuțiilor din fișa postului, semnată de P. C., printer alte obligații, pârâtul trebuia să cunoască și să respecte prevederile legale cu privire la circulația pe drumurile publice în trafic intern și internațional și să nu circule fără ca aparatul tahograf să fie în funcțiune.
La data de 10 mai 2013, aflându-se la volanul autotractorului aparținând reclamantei, înmatriculat sub nr._, pe teritoriul Spaniei, pârâtul a fost oprit în trafic pentru un control de rutină de către autoritățile rutiere spaniole. Cu această ocazie, s-a întocmit dosar de sancționare a .. B., reținându-se în fapt că salariatul P. C. a circulat din Tarragana spre Valencia cu încărcătură de pâine congelată, având instalat un tahograf marca Siemens model_, omologare în 1984 și serie_, anul 2009, circulând cu o manipulare a tahografului digital care constă în plasarea unui magnet în senzorul de mișcare pentru anularea impulsurilor acestuia, și tahograful înregistrează pauză, ceea ce, conform legislației spaniole, constituie infracțiune administrativă foarte gravă. Sancțiunea aplicată a fost de 4601 euro și reținerea autovehiculului (filele 16 – 19).
În vederea plății amenzii, care condiționa, potrivit legislației spaniole, eliberarea autovehiculului, reclamanta a apelat la serviciile societății din Spania LLACERZ NAVARRO, SL, care reprezintă interesele transportatorilor români. Pentru serviciile prestate, societatea a perceput un comision de 410 euro.
Pârâtul P. C., prin întâmpinare, nu a negat situația de fapt reținută mai sus, dar a invocat împrejurarea că a fost forțat de conducerea societății să blocheze aparatul tahograf pentru a obține un timp mai scurt de transport și astfel societatea să realizeze un randament și un profit mai mare.
În dovedirea apărării sale, pârâtul a propus audierea martorului U. C. care a confirmat apărarea pârâtului.
Martorul propus de reclamantă, Leaută Angel M., a arătat că, în calitatea pe care a avut-o în societatea reclamantă, l-a surprins pe P. C. cu tahograful blocat în trafic pe teritoriul Ungariei și i-a atras atenția să nu mai procedeze astfel, întrucât consecințele sunt deosebit de grave.
Declarația martorului Leaută Angel M. se coroborează cu răspunsurile reclamantei la interogatoriul luat de pârât.
Tribunalul, având în vedere atribuțiile postului, așa cum au fost reținute mai sus, pentru care pârâtul a semnat de luare la cunoștință, constată că apărările acestuia nu pot fi luate în considerare, ele fiind contrare dispozițiilor legale și deci nu sunt apte să constituie motive de absolvire de răspundere a pârâtului.
Potrivit art.254 Codul muncii “Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cause neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nci de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului”.
Pentru a angaja răspunderea patrimonială a salariatului său, angajatorul trebuie să facă dovada unui prejudiciu real și cert.
În cauză, pe baza probelor administrate și analizate mai sus, tribunalul reține că pârâtul P. C., prin nerespectarea atribuției de serviciu de a menține în funcțiune aparatul tahograf, a produs reclamantei prejudiciul, constând în amendă, taxă pentru imobilizarea autovehiculului și comisionul pentru firma din Spania.
Pârâtul nu a făcut dovada împrejurărilor prevăzute de alin.2 al art.254 Codul muncii, citat anterior, pentru a beneficia de scutirea de răspundere.
Cu privire la prejudicial pretins, în temeiul actelor prezentate de reclamantă și a verificărilor efectuate de expert C. I., tribunalul reține că din suma totală de 5571 euro, reclamanta a făcut dovada plății doar pentru 5111,50 euro, pentru diferența de 459,50 euro nefăcându-se dovada cu acte a cheltuielilor de deplasare la locul indisponibilizării autovehiculului a reprezentantului societății spaniole care s-a ocupat cu plata amenzii și a taxelor aferente.
Așadar, pentru argumentele de fapt și de drept expuse, tribunalul va admite în parte acțiunea și va oblige pe pârât la plata sumei de 5111,50 euro, reprezentând despăgubire către reclamantă.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă prin devalorizarea monedei ca urmare a intervalului de timp scurs de la data plății sumei de mai sus și până la data achitării ei de către pârât, urmează ca instanța să dispună actualizarea cu rata inflației la data plății.
Cu privire la cererea reconvențională, tribunalul reține că pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale în sumă brută și a diurnei pentru perioada 18.01.2013 – 31.07.2013.
Potrivit actelor prezentate de angajator la dosar și a expertizei întocmite de expert C. I., tribunalul constată că reclamantul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale așa cum se apără.
Potrivit art.168 Codul muncii „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit”.
Reclamanta pârâtă, deși a depus înscrisuri din care rezultă că pârâtul reclamant a cerut și plăți în avans de drepturi salariale, nu a formulat și apărări în acest sens și nici nu a făcut dovada acestor plăți, așa cum s-a reținut anterior.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte și întrucât părțile nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, tribunalul va reține că suma datorată ca nefiind plătită de către angajator către P. C., reprezentând drepturi salariale pentru perioada 18.01.2013 – 31.07.2013, este de 909 euro.
De subliniat că, prin raportul întocmit, expertul a constatat că P. C. nu a primit nici indemnizația pentru concediu de odihnă, dar pentru că tribunalul nu a fost investit cu acest capăt de cerere, nu va include acest drept salarial în suma de plată.
De asemenea, tribunalul constată că nu poate fi primită cererea pârâtului de plată a sumei reprezentând salariul brut, întrucât conform legislației în vigoare, angajatorul și angajatul sunt obligați să plătească contribuții sociale la bugetul consolidat al statului, obligații care sunt achitate la momentul plății drepturilor salariale.
Referitor la diurnă, tribunalul constată că acest drept salarial i se cuvine pârâtului reclamant P. C., în baza deciziei din data de 20.01.2013 a conducătorului societății, fiind calculată de expert la suma de 5 915 euro.
Urmează ca tribunalul, în temeiul art.159 și 160 Codul muncii, să dispună plata de către reclamantă a echivalentului în lei a sumelor de mai sus, reprezentând drepturi salariale și diurnă pentru perioada precizată mai sus, cuvenite pârâtului pentru munca prestată în folosul angajatorului.
În baza art.453 alin.2 Cod de procedură civilă, ținând cont că ambele părți au fost reprezentate de avocați și au contribuit și la plata onorariului de expertiză, va compensa în parte aceste cheltuieli și va obliga pe pârât să plătească reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care au făcut parte din completul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea și cererea reconvențională.
Obligă pe pârâtul P. C. să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății a 5111,50 euro, actualizată cu rata inflației la data plății.
Obligă societatea comercială N. SRL B. să plătească lui P. C., echivalentul în lei la data plății a 909 euro, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 18.01._13, precum și echivalentul în lei la data plății a 5915 euro, reprezentând diurnă străinătate pentru aceeași perioadă.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă pe P. Constain să plătească reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.
Președinte, Cu vot consultativ Grefier,
L. M. Pentru asistenți judiciari, A. E. G.
D. B. C. Z. (aflat în CO) ( aflat în CO) |
Președinte complet Președinte complet L. M. L. M. |
Red. M.L
Dact. S.M.
4 exp/13.07.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 515/2015. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 504/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
